În rest, povești cu tâlc și personaje

Ideea de a câștiga nu este un scop în sine. Ceea ce contează este că există undeva, ceva, un fir care conduce. Care forțează. Care induce. Nu există șansa implicit asimilată. Nu există idee de premiu. Am trecut prea des – și poate prea mult – prin experiența celui care nu-i înțelege pe ceilalți ca să mai cred în cai verzi pe pereți mov.

Ceea ce motivează este existența în sine. Scopul de a deschide din cad în ochii larg și a se imagina produs. Desigur, nu vor există pupături dulci și nici pupături înfocate . Nici înflorituri și extensii. Totul se va petrece în jurul scopului. Nimic mai mult. Atâta vreme cât nu există așteptări, există cale.

În rest, povești cu tâlc și personaje.

Cam asta ar fi. Să vedem ce-o ieși.

SB

Anunțuri

Fiecare copac va crește o poveste

Există dăți în care îmi vine să iau un copac în brațe. Pur și simplu să-l aleg la întâmplare și să-l strâng în brațe. Să mă contopesc cu scoarța, cu ramurile, cu frunzele, cu povestea lui. Fiecare copac are o poveste a lui, povestea care-l definește.  Îmi place să ascult poveștile șoptite de frunze în bătaia vântului. Fiecare frunză șoptește un capitol. Îmi place să amestec capitolele și să inventez arbori. Să sădesc viață la capătul fiecărei povești. Fiecare copac își cântă povestea, fiecare poveste își crește capacul. Îmi place să ascult șoaptele copacilor. Să rămân acolo, într-o comuniune perfectă cu șeva. Să-mi laș gândurile să se amestece cu șeva. Să uit pentru un scurt moment de oameni, de viețile oamnilor, de potecile întortocheate ale vieții.

Există dați când îmi aleg la întâmplare pădurea. Laș mintea slobodă s-o ia la dreaptă sau la stânga, sau tot înainte. S-o ia pe unde vrea ea, să găsească pădurea, să-și aleagă copacul, să-l îmbrățișeze strâns. Îmi place starea de contopire cu șeva și energía îmbrățișării strânse. Locul meu preferat, evadarea mea este acolo, printre trunchiurile groase, drepte, la intersecția potecilor. Unele poteci se termină brusc, altele continua până la capăt.

(*) Pentru fiecare unitate de aer condiționat Daikin achizitionată în perioadă 5 iunie-15 septembrie 2017, va crește un copac. Sunteți invitați să participați alături de Daikin  la acțiunea de impădurire organizată de „Plantăm fapte bune în România” care va avea loc în data de 18 noiembrie. 15 județe vizate, cu un  obiectiv de peste 10.000 de copaci plantați.

Mai multe detalii pe platforma www.plantamaer.ro.

Cel puțin așa înțelesesem eu că se definește conceptul de profesionalism

În această probă trebuia scris despre traduceri. Traduceri profesioniste. Despre situații comice, tragice, dramatice, în fine, situații să fie dar care să demonstreze cât e de util și cât e musai și cât e de bine să apelezi la o agenție de traduceri cu experiență, competențe, oameni calificați, cu abilitați lingvisticile de oțel, oameni scoși în lume, plimbați de colo-încoace, înmuiați în diverse culturi, obiceiuri, capabili să detecteze nuanța și sensul și tot restul.

Continuă lectura

Textul există și personajele există și toate vor dăinui linkurilor și notelor

A urmat proba cu personajul cu nume de cod. Trebuia să-l construim, să-i atribuim ceva caracteristici și să-l punem la lucru. Treaba lui era să detecteze pierderi de căldură la blocuri. În fine, ceva de genu’. Să meargă pe teren, să constante, să ia notițe și să propună ceva planuri de amelioarare.

Cel puțin așa mi-am închipuit eu personajul acesta magic.

Continuă lectura

Cert e că lipsea

La proba aceasta trebuia scris despre jocul de-a antreprenorul în mod franciză. Eu chiar nu le am cu jocurile, nu vreau să mă bag că-s adictive. Nu-s la curent cu nivelele, portițele, ieșirile, personajele, strategiile. Nu-s la curent cu tendințele.

Din această cauză am pus accentul pe planul de afaceri. Strategia de a atrage, modelul de business, în fine, chestii din astea si ceva cifre. Pe alea le-am lăsat. Nici cu cifrele nu le prea am dar e musai la job.

Am creat o poveste ca un fel de joc al minții, cum ar fi dacă s-ar povesti. Aproape că-mi venea să mă apuc de comercalizat cafea, atât de adictiv devenise spre sfarsit totul.

De fost ar fi putut să fie dar n-a fost să fie într-atât încât să fi putut să devină atâta vreme cât probabil că lipsea un pic din joc. Sau un pic din altceva. Sau naiba știe. Cert e că până la urmă m-a prins si fara prea mult joc.

Cert e că lipsea.

Articolul fără trimiteri aici

Cine să conteste atracția omului spre afinități?

În proba aceasta trebuia să scriu despre o experientă plăcută în care mamă, bunica, mătusa sau orice alt membru marcant din familie mi-a oferit un sfat de îngrijire pe care îl aplic în continuare.

Chestia cu proba această este că îmi place brandul, chiar îmi place, e pur românesc, de tradiție, l-am testat de pe vremea impuscatului și-mi aduc aminte încă cu mare, mare plăcere cât de frumos miroseam, și ce coadă era la magazinul Universal când se aduceau deodorantele cu pricina.

Continuă lectura