Retrogradul

Si priveai cand zambilele cand muscatele, sorbeai languros din cana neagra – un ceai verde cu aroma de portocale – sorbeai din nou si treceai la randul urmator, paginile aveau randuri cu litere mari si ideile erau negre, grupate pe perioade. Si-ti aminteai intre literele mari, iti aminteai ratia de faina, sticlele de ulei spalate cu pamatuful „fabricat in casa”, cozile fara coada, scaunele pensionarilor din fata, cartile din colectia Enigma, povestile ascultate in spatele usilor din conglomerat si apoi analizate  pe toate partile.

Iti aminteai si apoi rasfoiai filele, groase, noi, le miroseai tiparul, spatiile generoase, povestile povestite de literele mari, epoca de aur, epoca ta, vremuri ingropate, vremuri acum doar interpretate.  Si citeai in continuare,  lumina pica la fix, mirosul zambilelor proaspete de martie iti rasfoiau melacolia, paginile proaspete umplute de o istorie deja perimata iti construiau aripi, mai intai una, cea stanga, „incepand cu capitolul trei stingem lumina, orele nouasprazece trimitem soarele la culcare”, povestea nu e pe sfarsite, povestea e doar putin intrerupta, va invitam sa savurati desertul, „à volonté” , la orice ora din zi si din noapte, lumina adaptata la orice dioptrii, pagini la cerere, randuri pe masura, gustati putin din noul Ecran E Ink  tehnologia care nu oboseste ochii”, tehnologia care focalizeaza pe esential, tehnologia care lasa ideile sa vina la tine.

kindlewifi1

Si continuai sa citesti „la petite communiste qui ne souriait jamais” si continuai sa intorci capitole dupa capitole vizualizand dincolo de literele mari, copilaria, bucata dintr-o viata traita intr-o linie paralela, libraria de pe Republicii si textele ascunse in spatele unor coperti compatibile cenzurii, cartile „la pachet”, ideile la pachet in spatele cenzurii impuse. Si continuai sa intorci pagina dupa pagina, aripa stanga te tragea de maneca „apune soarele  nu vezi?” Iti trageai ochelarii mai aproape de varful nasului indepartand putin cartea spre varful balconului, iti revizuiai postura si continuai sa sfidezi imposibilul alunecand fara sa vrei pe pietrele cubice „libraria de pe Republicii, stii tu aia de a supravietuit timpurilor” si apoi inchideai putin ochii sa-si revina putin , prea multe amintiri, prea  putine litere pentru atatea amintiri, lumina mult prea difuza pentru atatea amintiri, aripa stanga te tragea in continuare de maneca  „Ecranul Kindle reflecta lumina precum hartia obisnuita”vino, ti-am pregatit o supriza de zile mari” , te lasai tras de maneca, iti lasai amintirile de capul lor, aripa dreapta inchidea usa de la balcon , tu retinusesi numarul paginii „37”, deschideai Kindle-ul la pagina 37 si totul devenea clar. Iti reluai amintirile de acolo de unde le lasasesi, sa dadea pana si painea la ratie, supravietuire improbabila, aparente echilibrate de necesitatea consistentei, necesitatea continutului dincolo de improbabilitatea formei, dincolo de falsitatea copertilor albe cu titluri rosii, intr-o compatibilitate perfecta cu contextul, dadeai pagina defiland degetul aratat, se asternuse intre timp seara, zambilele devenisera gri, la pagina 40 priveai ora, imperturbabila ora, nu-ti puteai lasa amintirile balta la pagina 40, priveai ecranul si zambeai satisfacut „Kindle foloseste un ecran ce nu oboseste ochii si poate fi folosit inainte de dormit fara a afecta somnul”.

Adormeai pe la pagina cincizeci si trei, visele-ti purtau amprenta gandurilor, „ideile din spatele literelor, literele din spatele copertilor, din spatele formelor compatibile regimului, text rosu , fundal alb , text alb fundal rosu”, intre doua vise vizualizai coada si scaunele batranilor din fata, si plasa cu gauri, cusuta si rascusuta, pietrele cubice de pe Republicii, cartile „la pachet”, calitatea continutului dincolo de forma, sforaiai usor , Kindle-ul se punea in veghe, iti retinuse amintirile ca un semn de carte , putin inaintea capitolului sase, medalia de aur la barna, medalia de aur la sol, antrenorul mentor, cunostiinte minime in ale gimnasticii, miracolul mentalului, te intorceai pe partea cealalta, iubeai cartile de la o varsta frageda, le doreai simtindu-le, atingandu-le literele, foile albe, mirosul cernelii proaspat depuse, iubeai rafturile incarcate cu carti, amintirile din spatele rafturilor incarcate cu carti, simteai atingand, citeai simtind, pentru tine ceea ce conta era impactul, atingerea, povestea povestita de hartie, povestea purtata de hartie. Erai un retrograd, un minut intr-un cerc vicios, scapai Kindle-ul din mana dreapta, covorul moale ii acoperea caderea, erai un retrograd doborat de amintiri, nimicit de nostalgia simturilor, de intensitatea continutului dincolo de forma, aveai nevoie de trecut, aveai nevoie de istoria povestita de vechimea filelor ingalbenite de timp, aveai nevoie de mirosul de naftalina si cerneala uscata a povestilor trecute.

Atingeai Kindle-ul fara sa vrei, cu degetele mainii drepte, pagina cinzeci si trei se povestea singura, Nadia ca un mic robot, un scop si multa vointa, dechideai ochii nedumerit, priveai Kindle-ul si-i admirai forma, ergonomia adaptata degetelor fine, luminozitatea ideala, ora trei si jumatate, somnul scurs intre doua capitole, fusesei un retrograd inveterat, deveneai adaptabil, ultimul capitol, revolutia din decembrie, parerile post revolutie ” J’en ai marre d’être obligée à vous désirer, le rêve occidental, ah ces pauvres craseux de l’Est à qui ne cessez de faire la leçon avec votre démocratie idéale” (*), suna ceasul la si jumatate, era inca noapte, iti luai Kindle-ul si ti-l puneai in sac, savurai stirile in bucla si apoi plecai, doua ore prin tunele , un capitol in plus  „Norman Manea” de data asta, il cautasei intr-un simplu click, il gasisei, dragoste la prima vedere, lumina chioara a vagonului, claritatea textului „imi pare compatibil stilul, perfect compatibil„. Ajungeai la destinatie, asezai Kindle-ul cu grija in sac, nu, nu era musai sa-l incarci „Cerneala electronica nu necesita electricitate pentru a mentine o pagina de text pe ecran. Ceea ce inseamna ca poti citi pana la o luna la o singura incarcare.”

Simteai transformarea prin tine, deveneai incet dar sigur Kindle-maniac …

Kindle , obiectul care transforma retrograzii in niste perfecti adaptabili.

Mai multe detalii despre un astfel de obiect gasiti aici  insotite de oferte de zile mari .

logo_marketonline_mic

(*) citat din „La petite communiste qui ne souriait jamais” de Lola Lafon.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2014, proba MarketOnLine.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Retrogradul&8221;

  1. Îmi place (sincer!) că reuşeşti să scrii advertoriale în stilul ăsta, că te poţi duce să priveşti totul de undeva, dintr-o profunzime poetică, fără ca astfel să-ngreunezi lectura şi fără să pierzi interesul cititorului.

  2. Știi, când fiica mea a început să folosească un Kindle, nu mi s-a părut prea mare filosofie. Ba mai mult, deși eu sunt cam în pas cu tehnologia, nu m-a tentat să am unul. A fost însă deajuns să îl încerc și să îmi dau seama cât de util mi-ar fi. În condițiile în care sunt navetistă. Acum aștept Iepurașul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s