Momente remarcabile

Dadea sa ploua. Nori negri si umflati se adunasera deasupra piscinei, oameni grabiti isi strangeau prosoape multicole, grabiti de picuri . Priveam ploaia sorbind alene din sucul de fructe proaspat presate, fixand cu o privire avida cafeaua aburinda. Avusesem o noapte agitata. Turbulentele anuntate de la inceput se tinusera de cuvant. Ni se anuntase furtuna deasupra Saharei, avusesem furtuna deasupra Saharei. Ii privisem fulgii pe ecranul din fata scaunului tremurand odata cu ei. Ma “incurajasem” cu o vodka pe jumatate varsata pe pantalonul raiat al vecinului de scaun “pff, vodka? “sa zici bine mersi ca n-au palinca” si acum imi parea rau.

Sorbeam domol din sucul de fructe presate privind furtuna si incercam sa “despic gustul in patru” “strugure?pepene? brocoli?”. Exercitiul mi se parea difícil la o ora atat de matinala, am oprit un chelner inalt si l-am intrebat , mi-a raspuns “cel mai puternic amestec de antio-oxidanti, savurati pe alese, o dimineata frumoasa va doresc din partea hotelului”.

Hotel Hesperia Getafe

(sursa: hotel NH Bucharest)

Priveam cum cade ploaia sorbindu-mi tacticos cafeaua. Prin aburul fin simteam aroma laptelui adaugat, nuca si amanda intr-o fina combinatie construita ad-hoc. Imi reveam incet-incet asteptand sosirea Nadiei Comaneci, privind din cand in cand spre usa larg deschisa. Oameni grabiti intrau si ieseau, mirosea a paine facuta in casa , ciabatta si a “croissanti” proaspeti cu unt. Imi dorisem demult sosirea Nadiei, programasem sosirea Nadiei de vreo sase luni, nu reusise sa se elibereze din prima, imi propusese sa ne vedem la Londra, la Londra nu putusem eu, ii propusesem Roma, tare imi mai placea Roma, i-ar fi placut si ei dar nu fusese disponibila, intr-un final stabilisem Gaborone “unde o mai fi si asta?”, localizasem impreuna Gaborone-ul pe harta si batusem palma. Imi convenea Gaborone, era aprope de Cap. N-a fost insa sa fie Gaborone, a fost sa fie Bucuresti, hotel NH Bucharest „Perfect si cazare in Bucuresti, n-am mai fost demult “

„S-ar putea sa intarzii“ ma anuntase Nadia la telefon “ocupa-te intr-un fel sau altul, sunt o groaza de chestii de gustat pe acolo”. Si se tinuse de cuvant, intarziase iar eu ma ocupam delectandu-ma in felul meu cu un breakfast antiOx.

Faina delectare!

Aparuse si Nadia intr-un sfarsit, o silueta fina sub o umbrela neagra. Se scuzase timid si se asezase in fata mea. O indemnasem la un suc de fructe proaspete, antioxidant natural, nu ma refuzase. Nu mancase nimic de ieri seara, adormise bustean leganata de mirosul proaspat al asternutului moale. Nu stiam cu ce sa incep, imi mestecam ideile in lung savurand iaurtul organic, amestecandu-l cu musli cu nuca de cocos si goji, ideile pareau intelenite undeva departe, ametite de gustul aromat si de savoarea ambianta.

nadia-comaneci-la-50-de-ani-fara-gimnastica-viata-mea-ar-fi-fost-plictisitoare-pentru-mine-celebritatea

sursa: Pro TV

Intr-un sfarsit, dupa o ultima imbucatura din omleta bio preparata pe loc din oua bogate in omega trei, intr-un sfarsit am indraznit sa sparg tacerea cu o intrebare abia soptita :

“Ti-a fost dor?”

Nadia ma privise ciudat, lung si trist, undeva dincolo de mine, scursa odata cu ploaia si picurii.

“Sincer ? Da ! ”

Ii acordasem o pauza, avea nevoie de ea, ii simteam melancolía rabufnind intre doua inghituri.

“Sucul asta are ceva special”

Imi adusesem aminte de chelnerul bine facut si de zambetul larg afisat, un contrast binevenit in atmosfera umeda de toamna tarzie.

„Probabil e de la brocoli”

O lasasem apoi sa-si savureze linisitita cafeaua intr-o suava aroma de amanda tanara. Subiectul il propusese ea la capatul linguritei fine intr-un portelan alb, stralucitor.

“Ce-ar fi sa vorbim despre valoare ?”

O privisem initial curioasa, impresionata cumva de neasteptatul subiectului.

“Despre valoare in ce fel?”

Ma privise la randul ei mirata, dezamagita poate de insolenta intrebarii.

“Despre valoare in toate felurile !”

Am acceptat si i-am lasat initiativa punctului de vedere.

“Dintotdeauna am fost adepta unui stil de viata sanatos. Sport si fructe proaspete – mere din gradina bunicii, bio prin definitie, struguri cu bobul mare si samburele mic, para zemoasa din parul din spatele casei – , odihna si pe cat posibil  „zen”. Sanatatea fizica nu este insa suficienta, amagirile interioare macina incet dar sigur. Echilibrul interior-exterior sta la baza tuturor performantelor. In ceea ce ma priveste am fost dezamagita multa vreme. Apoi am fugit. Pur si simplu am fugit, lasand in urma totul. Fuga ca si ultim act, revolutia ratata, capitularea in fata indiferentei, in fata neputintei de a schimba sistemul, fuga ca si recunoastere a esecului”

Am privit-o cum se pierdea in amintiri, departe. Fugea odata cu amintirile, rememorandu-si amintirile.

“Ai fost totusi un om “privilegiat” daca pot spune astfel, erai printre putinii care aveau acces la lume, altfel decat doar imaginar”.

A lasat o pauza lunga, si-a turnat o noua portie de cafea si apoi a continuat.

“Am fost privilegiata, da, un privilegiu platit scump. Mi-am lasat copilaria pe post de gaj. Am crescut cu un singur scop, perfectiunea, considerand esecul drept cel mai aspru inamic. Si asta m-a dezorientat odata “iesita in lume”. Lumea nu e perfecta, perfectiunea este utopia diavolului, lumea e plina de mici defecte cu care invatam sa supravietuim si tocmai in asta ii consta farmecul”.

“Perfectiunea ta era insa tagibila, dovedita de note si apreciata de toti”

“Exista valoare si sisteme de valori. Uneori valoarea este sigura, uite, de exempu podeaua asta de lemn inchis si nuante de rosu intens este o valoare sigura.  Acest Breakfast AntiOx pe care-l savuram impreuna este valoare sigura, amplasarea acestui loc in fix centrul cartierului de afaceri este valoare sigura. Exista insa si cazuri in care fiecare percepe valoarea diferit. Notele nu reprezinta decat un mijloc de apreciere a valorii celui ce la da…Da, am fost norocoasa, valoarea perceputa de ceilalti a corespuns de cele mai multe ori cu valoarea perceputa de mine. Eu eram valoarea sigura pentru toata lumea….Am fost invatata sa castig, sa fiu mereu in top. Am crescut insa in acelasi timp practic dezarmata in fata esecului. Consider perfectiunea absoluta drept o  aberatie a lumii in care traimp. Esecul face parte din viata si trebuie “invatat” de mic. Cei mai cunoscuti leaderi sunt cei ce stiu sa faca dintr-un „esec” o victorie. Desigur, termenul „esec” este relativ si adaptat unui context”

“ Sa inteleg ca sistemul nu te programase “esecului”?

“Nu, nu ma programase decat succesului. Esecul l-am incasat la o varsta la care altii erau deja pregatiti pentru el. Primul meu mare esec a fost dealtfel FUGA, recunoasterea limitei superioare, abandonul in fata sistemului”

“Si totusi, intr-un mod considerat de unii egoist, fugind ai supravietuit sistemului, abandonandu-l in favoarea unui sistema compatibil cu sistemul tau de valori”.

“Da, am supravietuit este adevarat. Dar cu ce pret … Cate intrebari aditionale legate de finalitatea actului, de posibilitatea altor acte, si mai ales cat regret, regretul RUPERII de tot… Da…ruperea m-a durut cel mai tare…”

“Esecul provoaca frustrari, ce parere ai despre frustrari ? »

“Omul are capacitatea de a se autopedepsi in virtutea unei obisnuinte, unei sperante, unei pasiuni. exercitiul frustrarii isi are sensul lui. In primul rand acceptul ca exista opinii diferite, ca exista valori diferite. Experienta fugii m-a readus la viata intr-un fel, invatandu-ma sa-mi depasesc limitele. Ruperea m-a intarit, acum sunt mai tare, mai imuna la aberatii, frustrata din ce in ce mai putin – si asta datorita suturilor in fund pe care le-am luat remarcand ca exista o mare diferenta intre valoarea perceputa de mine si valoarea perceputa de altii.  Pot spune ca fuga prin ruperea declansata m-a maturizat intr-un mod fortat. Prima proba de foc daca pot spune asa.  Au mai urmat apoi multe alte probe de foc si eu am continuat sa cresc cu fiecare proba, am « incasat », am reactionat, mi-am revenit, acum pot incasa practic orice”.

„Da, ce nu te omoara te face mai puternic”” (*)

O priveam pe Nadia incredula. O silueta firava sorbind dintr-o ceasca de portelan alb. O silueta fina muscand dintr-o felie de ciabatta facuta in casa, o silueta fina dar profunda. Matura. Responsabila.

Holul se umpluse intre timp de oameni seriosi imbracati in costume de stofa “CARPATEX” ce-si cautau febrili sala de sedinte. Bucuresti, Timisoara, Constanta, trei nume de orase celebre isi primeau oaspetii cu ferestrele mari, deschise spre lume si un slogan „NH Bucarest locul unde fiecare moment plezneste de sanatate. Gustati-ne cu incredere ! Mai multe detalii pe site (www.nh-hotels.com)”

NH-Wake-up-to-a-better-world_32

Nadia se ridicase intre timp si-si aranja o suvita rebela.

„Mi-a facut mare placere sa va cunosc, momentele remarcabile sunt rare !”

Afara incepuse sa ploua si holul se golise.

Acest articol a fost scris pentru SpringSuperBlog 2014. Interviul e desigur, imaginar.

(*) Atena Ivanovici

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Momente remarcabile&8221;

    1. Sper „sa prinda” daca pot spune asa. Mentalitatea se schimba taman prin prisma sistemului de valori. Personajul l-am ales nu intamplator. Exista o diferenta imensa intre ce vedem (vrem sa) si ceea ce exista cu adevarat.

  1. Aproape fara cuvinte. Este un articol extraordinar. Nu inteleg multe lucruri in editia asta a concursului, fir’ar ea sa fie. Iti doresc ca MACAR minunea asta sa fie recompensata pe merit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s