De-a partenerul

Eu eram “aia cu metaforele” incalcita aia de n-o intelegea nimeni, tipa ce se dadea profunda intr-o contradictie utopica cu “curgerea normala a lucrurilor”, firul de praf de pe langa caruta, eu eram moara de vant in lupta cu propria bataie, eu eram verdele peste griul cotidian, iarba verde de acasa.

Intr-o zi gri cu pete verzi am tras de-un nor la intamplare si am lasat cuvintele sa cada. Tot la intamplare. Intamplarea a facut sa cada in gradina Irealiei.

Irealia m-a privit cumva mirata:

“Tu aici?”

Eu n-am stiut ce sa-i raspund, improvinzand am aruncat:

“Mana destinului”

Irealia m-a privit incurcata, jenata cumva de situatie, si-a aranjat delicat caciula de schi pe frunte si apoi a grait ca un adevarat blogger partener :

“Mai fata tu chiar nu poti schimba nimic? Se cauta lucrul plat si lucios”.

Pleznita de o durere surda – era in mod sigur adevarul care durea – am grait sfios in virtutea zicerii “intoarce si celalat obraz sa nu ramai dator” :

“Eu mi-s croita dupa moda bunicii “

Irealia a zambit cu intelegere – stia ea ce stia – si-a pus schiurile in picioare si, alunecand iute, mi-a soptit in trecere”

“Toti avem impresia ca suntem senzationali …”

Si dusa a fost.

Eu nu ma simtisem de fapt niciodata senzationala, nu ma simtisem mai deloc. Ii simteam pe ceilalti, simteam tendintele, scaparile, deraparile si cam atat. Ca sa nu raman (ne)-simtita de tot m-am urcat pe-un semn de intrebare si am batut la usa femeilor senzationale (www.121.ro )

”Primiti cu intrebarea?”

Femeile, una si una, cu adevarat senzationale, erau toate ocupate. Cu una, cu alta. Lifestyle, Sex, Casa,  Gradina si multe chestii din astea cu adevarat importante. N-am indraznit sa spun nimic, am inchis usa si m-am dus, cu intrebare cu tot.
(Ne)-simtita am fost, (ne)-simtita voi ramane.

Trista si neconsolata ma tot tenta o idee, o data, de doua ori, a treia oara n-am mai rezistat si am deschis televizorul.  Cum programele TVR2 mi s-au parut compatibile cu lipsa mea de compatibilitate constata, am zabovit privindu-le la o halba de bere. Tot privind asa cand la halba cand  la programe mi-am adus aminte ca nu-i dadusem niciodata binete lui ‘Mnealui.

Am remediat imediat situatia „versificandu-mi abnegatia”:

« Sunt un nimic
Sunt un desert
Oamenii ma calca
In lung si-n lat
Eu le fac in ciuda
Si ma scufund »

Intre doua versuri albe,  „tar-tar” SMS-ul :

„Mai fata, ce tot ‘versifici’ tu acolo, mai bine ai pune mana pe o carte de gramatica si ti-ai crea o versiune  „updatata”

Semnat Raluca Cincu.

Ma uitam ca prostu’ si tot degeaba. Sa fii suparat pe cineva intr-un fel si intr-un chip ? Am deschis usa si mi-am intrebat vecinii. Ei si-au intrebat la randul lor vecinii si tot asa pana a ajuns intrebarea la urechile “Sexului Slab”.

Sexul Slab a sunat la usa, eu i-am raspuns :

“Cine-i acolo?”

Am servit-o cu una-alta si apoi i-am repetat intrebarea. Ea a zambit si mi-a declarat sfioasa :

“Mai, tu inventezi cuvinte”

Recunoscandu-mi pacatele am promis sa nu mai fac, sa respect regula cu regula, sa citesc zilnic sfaturi de specialitate si, daca o fi candva sa ma apuce din nou pacatele, sa iau exemplu de la oamenii cu mai putine pacate (Robin):
”Sunt foarte puțin tolerant cu intoleranții”  primul exemplu imi pica intr-un fel manusa.

“Cum intr-un fel”? S-a mirat Sexul Slab sorbind melancolica din cafeaua aburinda.

“Intr-un fel adica sunt zile si zile, uneori ma adaptez, alteori nu”

Sexul Slab mi-a multumit de cafea, eu am felicitat-o inca odata pentru perseverenta, ea mi-a urat la randul ei cuvinte cat mai profunde “cu traducere cu tot daca se poate” si apoi ne-am vazut fiecare de ale noastre.

Pana la urmatoarea “intamplare” dac-o mai exista vreodata o astfel de intamplare.

 

Acest articol a fost scris pentru SpringSuperBlog 2014.

Anunțuri

24 de gânduri despre &8222;De-a partenerul&8221;

    1. A fost un articol care s-a scris practic singur. Stilul l-am pastrat cinic, in ton cu comentariile de pe grupul FB. Se pare ca „situatiile incordate” ma incinta. Nu ca as cauta cu tot dinadinsul situatiile incordate. Nu, vin singure la mine. Ma trezesc intr-o buna dimineata si citesc „la o cafea mica inainte de train-train-ul cotidian” ce s-a mai petrecut pe ici, pe colo. Si ce crezi ca descopar? O lamaie acra, dar acra rau de tot, genul de lamaie care sa te poarte asa pe nepusa masa ca prin coada clasamentului. „La ce naiba atata clasament?” mi-am zis dar apoi mi-am raspuns singura „pai de, oamenii te judeca dupa clasament” . De atunci am devenit cinica si asa am ramas.

      1. Ce clasament? Le dai clasă, ca să zic așa. Mintea ta și imaginația nu pot fi cuprinse în punctaje. Ești unică și irepetabilă.

      2. Si mai ales incompatibila … Dar asta e, eu nu cedez cu una cu doua. Nu intotdeauna 😉 Multumesc frumos pentru sustinere, dupa mamaia aia acra de tot, vacanta la Roma ratata si senzatia teatrului neimpartasita chiar avea nevoie de o vorba buna.

  1. Daca nici de data aceasta nu primesti punctaj maxim, clar avem o problema in blogosfera. Dar am convingerea ca, citita fiind de oameni culti, vei primi aprecierile pe care le meriti.

    1. Vienela, la stadiul in care sunt chiar nu mai conteaza punctajul. Mi-a facut placere sa scriu despre oameni pe care ii cunosc si pe care ii apreciez. In rest… Noi sa fim sanatosi. Iti multumesc pentru sustinere, mi-a parut rau ca te-ai retras.

      1. As fi vrut un punctaj bun pentru tine, nu de dragul clasamentului, ci numai pentru a dovedi tuturor ca mai sunt si oameni care inteleg un text deosebit…
        Mie, sincera sa fiu, imi pare nespus de bine ca m-am retras, desi aveam note bune… 😀

      2. Si eu as fi vrut dar n-a fost sa fie. Eu sunt prea corecta cu mine si cu altii, nu pot pur si simplu „peria” sponsorul intr-o maniera superficiala „imbracand” produsul in descrieri si laude. Eu trebuie sa caut „senzatia” starnita de produs, sa-mi pot exprima o opinie in felul meu, profund, dincolo de aparente. Se pare insa ca sponsorii nu apreciaza asta. Am vrut sa renunt ieri , sincer. In plus imi spusese si Ma Tilda ca-mi pierd timpul si-i dadusem dreptate, de atatea „suturi in fund” ramasesem fara inspiratie, exact in starea in care as fi putut poate scrie articole pe placul sponsorilor. Pana mi-a venit ideea cu valoarea si interviul imaginar. Atata mi-a fost. A venit apoi enuntul probei cu partenerii si mi s-a parut interesant sa poti fii „judecat de oameni care au trecut prin aceasi experienta ca si tine. Si uite asa n-am renuntat. Chit ca ma simt cam aiurea in coada clasamentului. Gen „mediocra in ochii celorlalti” Dar asa a fost sa fie. Imi pare bine ca esti bine si ai revenit in blogosfera.

  2. In povestea asta te-am gasit si m-am regasit. Am citit-o de trei ori, asa cum o citisem si pe cea cu Nadia. Esti minunata, stii? Sper ca da. Uite ce imi vine acum in minte in legatura cu tot ce esti, doar Arghezi:
    „Tu mirosi ca marmura si apa din fintina.
    Ai scos din uitare o mina,
    Te-ai desteptat cu genele dese
    Peste minunile putin intelese.”

    1. Pai e stilul „metalic” de predilectie al Abisurilor. Stilul zilelor gri cu nuante verzi. Un stil pe care aproape ca-l uitasem. Imi pare bine ca te-ai regasit in cele debitate de mine, nu stiam daca se va aprecia umorul. Cinic. Ca si povestea cu Nadia, este „poveste” extrasa din fapte reale. Ma rog, mai bine zis, senzatii reale. Sper sa nu se supere nimeni.

  3. Te felicit pentru ca ti-ai pastrat, indiferent de note si alte maruntisuri, stilul profund, inteligent si curat. Si ma bucur ca intr-un fel aceasta competitie ne-a apropiat. Scenariul tau merita nota 100, ca si multe dintre articolele tale.

    1. Este adevarat, ne-am cunoscut mai bine „in durerea noastra”. Nu cred ca merit 100 de puncte, imi pare bine insa ca mi-a revenit inspiratia. Imi lipsea. Discutiile de pe grup au fost minunate. Generatoare de idei. Ar fi fost pacat sa nu retin momentele acelea in cateva randuri. A fost intr-adevar o editie frustranta. Tare frustranta. Mi-a venit sa renunt dupa cele 27 de puncte, am iesit din grup si am „aruncat” articolul cu lamaia la gunoi. Apoi am baut un ceai(da, de lamaie, eu chiar beau ceaiuri de lamaie) si mi-am revenit. Mi-am spus „ce mama naibii” si am cerut sa intru inapoi pe grup. Mi-am reactivat si articolul. Apoi au venit „bombele urmatoare” . Vacante 78 si teatru 76. Atunci chiar am vrut sa o las balta. Si totusi iata-ma…Iti multumesc pentru sustinere, te-am descoperit la randul meu. Frumoasa intamplare !

  4. asta esti tu si asta vei fi. nu are sens sa fii altfel de dragul nici unei competitii. si nici sa ne cautam valoare in competitii nu are sens. noi, fiecare din noi, avem valoarea pe care o simtim noi ca o avem, pe care ne-o dam. din pacate am fost crescuti in spiritul evaluarilor si competitiilor, al notelor si calificativelor. iar acestea sunt tare pe care le ducem ca pe niste ghiulele atarnate de picior. de aici si incrancenarea pentru notele primite, de aici si reactiile noastre. da, chiar si ale mele, reactii viscerale, dincolo de vointa noastra.
    eu am intrat in concurs declarand ca o voi face detasat, scriind usurel, fara sa ma agit pentru note sau clasament. mi-a iesit doar partial.
    dar eu cred ca nici vocile astea , printre care si a ta, nu vor ramane fara ecou. eu asa cred.

    1. Este adevarat ca am fost educati intr-un sistem bazat pe cultul „primului din clasa”. Desigur, toate sistemele au punctele lor tari si punctele lor mai putin tari. Problema este ca evoluam in acest sistem cumva defazat, atrofiat. Notele nu mai reprezinta practic valoarea – relativ la „primul din clasa” acela isi merita titlul. Ceea ce este si mai flagrant in unele cazuri este superficialitatea cu care se noteaza, bazata pe un simplism dus la extreme, un simplism care ni se impune „trebuie sa scrii dragut si simplu” gen „asta asteapta plebea”. Relativ la schimbarea lucrurilor am sperat ca se vor schimba din toamna pana acum. S-au schimbat in rau. Atata vreme cat sponsorii nu vor face eforturi de a iesi putin din „gaoacea” produsului cu orice pret, nu vom avansa in directia care trebuie. Din toti sponsorii editiei cea mai inteligenta abordare mi s-a parut cea a lui Manuel Cheta gen „nu focalizati pe produs, focalizati pe valoarea asociata produsului”. Pe cand o generalizare ? Utopica intrebare …

      1. este utopica atata vreme cat sponsorii vin si pleaca. cei mai vechi deja si-au format un stil. de aceea aceste intalniri in off line, la gala, au un rol destul de important zic eu. ne putem intalni si discuta cu totii relaxati, la o cafea atat intre noi cat si cu organizatorii, sponsorii.
        dar, pana la urma, acesta este un concurs cu scop comercial, nu literar, chiar daca se spune ca creativitatea este cea care se cauta. eu deja mi am format o idee cam ce fel de creativitate se cauta si literatura nu este in aceste criterii ci alte mijloace de exprimare.

      2. Da, ai dreptate, nu se cere literatura, dar , dupa parerea mea chiar si atunci cand vorbesti despre un produs trebuia sa o faci cu un anume stil. Am vazut niste povesti scrise parca de un coopil din clasa a cincea care au primit punctaj maxim. Pentru mine asta se cheama cultul mediocritatii. Ne plangem ca suntem unde suntem ca natie, ca sistemul educativ „nu mai este ce a fost” ca tinerii sunt superficiali etc, etc dar continuam sa impingem in aceasi directie.

  5. Hei ”aia cu metaforele”, e bine sa-ti pastrezi stilul, dar intr-un concurs trebuie sa te adaptezi la cerintele juriului, sa scrii ce vor ei sa citeasca. Probabil ca stii despre ce vorbesc. E fain stilul tau, dar pentru cineva care te citeste pentru prima data, poate fi greu inteles. Succes in viitor!

    1. Nicusor Adrian , multumesc pentru feedback. „Stilul” meu e mai abscons … dar nu-l schimb nici moarta. Ardeleanca incapatanata mi-s si asa voi ramane. De ce? Pentru ca nu-mi plac lucrurile „banale”. Dar dau explicatii la cerere 😉 Cine ma citeste stie …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s