Am supravietuit unui lung sir de suturi renascand printre cuvinte, am intalnit cuvintele altora, am fost cantar pentru cuvintele altora, m-am masurat cu cuvintele altora, am ignorat cuvintele altora, am sperat prin cuvintele mele. M-am simtit masurata la randul meu, am invatat masura altora printre randurile propriei masuri.
Am incercat cinismul cu degetul, cu lingurita, cu polonocul, am impartit cinismul in parti mici si egale, m-am stins in parti mici si egale, repudiata la randul meu de ignoranta altora, „cinismul roade incet dar singur”, am numarat pana la zece, am numarat pana n-am mai putut, mi s-a spus sa nu mai numar, n-am mai numarat, ar fi trebuit sa numar, mi-am inghitit numerele ca o hiena ce-si inghite ultimul os, mi-am stors puroiul cu cinism cu tot, am zambit, am ras, am zambit fortat, am ras din nou, am relativizat, am lasat zambetul pentru zile negre, mult mai negre, n-am tacut, am crezut ca pot schimba, am crezut pana la capat. M-am inselat?
Nu, nu m-am schimbat.
Intr-un final am tras linie si-am adunat. Dupa propriile masuri. Ar fi fost sa fie 5 dar a fost musai sa fie doar una …
Exista cuvinte care se rostogolesc singure. In sir indian, fraze imbracand senzatii, senzatii povestind fapte, fapte lasand urme, urme…Pasi irositi.
Exista cuvinte care nu se rostogolesc deloc. Bolduri infipte in pietre si apoi aruncate in mare.
Exista masura rostogolirii si mai exista si multe alte masuri.
Eu am ales masura rostogolirii. Imi plac cuvintele care trag cuvinte dincolo de cuvinte generand senzatii in spatele povestilor.
Cam asta a fost sa fie.
Metafora buzz-ului 
Eu doar iti multumesc, cu bietele mele cuvinte 🙂
Nu ai de ce, tu ai scris eu doar am citit 😉
ce harnica ai fost. eu tot rostogolesc cuvinte in minte. dar macar m am simtit eu. asa cum si tu vei redeveni tu, fara sa te mai simti sub lupa altora. si mergem inainte cu simtiri, cu trairi, cu ce ne e bine noua.
Imi place sa fac lucrurile ‘cat sunt calde’ ca dupa, uit de ele. Despre „lup” ce sa zic, tocmai ùi-am schimbat ochelarii, grea adaptare..
Reblogged this on Abisuri.
De ce mă faci să mă simt ciudat? Ce au gusturile mele care spun că ești de departe cea mai inspirată blogeriță? Crezi că îmi vor schimba părerile oarece punctaje? N-ai să vezi.
Stiu. Dar … Si totusi… Am invatat ceva din toata „intamplarea”. In primul rand gusturile nu se disuta. Asta e clar si general aplicabil. Apoi : regulile exista ca sa fie incalcate. Apoi prea multa democratie strica. Apoi: sa nu amestecam mere cu pere. Apoi se voteaza si „impotriva”. Apoi – suntem oameni si socializam, avem gasti si ne sustinem. Apoi – sunt multi care tac si fac. Apoi… Ar mai fi multe de spus dar ma opresc aici. Inca una ca nu ma pot abtine : unii au chiar interesul de a mentine nebunia. Si inca una – si asta e aplicabila si-n alte domenii : cei buni pleaca.
Ai demonstrat că poți. Iar articolele tale vor exista și vor fi citite și după ce SB se va încheia. Avantaj – tu.
Eu tocmai pe asta am mizat „re-use”. Ca numai „asa” pot, imi iui de fiecare data pieptenele acasa.
Simt și eu nevoia să mulțumesc. Nu știu să-ți spun de ce sau pentru ce … Așa sunt eu. Când simt un aer dintr-ăsta festivist, mă pliez iute pe atmosferă. Știu că sunt rău. Dar știu și că tu ești bună și ai să-mi treci cu vederea intruziunea.
Cu mare placere.
Nu-mi plac comparatile si nici masurile si nici masuratorile.
Cartea recordurilor este cea mai stupida carte…citita de cei mai stupizi oameni.
In schimb, framantarile tale sunt totusi…incomparabile…
Eu recunosc ca ma compar. De dimineata si pana seara. In lipsa crunta de altceva.
comparațiile cele mai bune le facem noi cu noi, metaforele cele mai bune sunt cele împărtășite.
Noi cu noi ? Pai atunci avem impresia mai mereu ca suntem in faza…
noi cu noi – în ideea de sinceritate a comparației; în interiorul nostru, adică.
Multumesc pentru includere in top 5! Ma bucur ca a fost apreciat si de altcineva in afara de mine articolul :))
Felicitari tie pentru articol si pentru parcurs, in general!
Şut şi…de la alt capăt, presupun, nu? 😛
Mulţumesc pentru asemănare! 🙂
Da, altul …