Îmi place să mă ştiu la un deget distanţă

Sunt genul celor care au multe idei dar care uită repede. Sunt genul celor care nu-şi găsesc niciodată pixul, niciodată foaia albă, sunt genul celor care au nevoie în permanenţă de suport fiabil, uşor de deplasat dintr-o camera în alta, sunt genul celor nu foarte pretenţioşi, atâta vreme cât există idei şi suport fiabil sunt genul celor ce acceptă orice fel de situaţii cu zâmbetul pe buze, gata de atac.

Dat fiind contextul descris şi dată fiind şi vârsta şi metehnele ei, conceptul „tabletă”, mai bine spus obiectul „tabletă” îmi pică mănuşă, este genul de obiect estetic, dotată cu o mobilitate de ultima generaţie , vizual agreabil, uşor de manipulat, uşor de conectat, uşor de transportat, uşor de suportat, o rezoluţie compatibilă cu dioptriile – compatibile cu vârsta – , dispunând deo multitudine de formate video compatible cu preferinţele, extensii de toate felurile, litere despre care „prietenii stiu de ce” si mai ales „cu ce”, preferinţe mai mult sau mai puţin compatibile cu trend-ul, o autonomie ideală, zece ore la greu consumate la alegere, pauze permise.

Îmi place lumina ecranului şi felul încare literele sunt îmbrăcate, atât cât trebuie, genul de lumină focalizată pe litere,numai pe litere, genul de limină creată pentru a uşura accesul la semnificaţia dindărătul literelor, îmbrăţişând litere într-o aură fină, misterioasă, dând la o parte cortina groasă a curiozităţii în ritmul serilor lungi de iarnă, îmi place felul în care literele sunt restituite, eleganta culorilor şi a tonurilor, îmi place sunetul, o combinaţie perfectă între „atât cât trebuie de înalte şi atât cât trebuie de joase”, îmi place conturul -fin – materialul delicat, tresar de fiecare dată când ating carcasa metalică, există acea zvâcnire numită dorinţă, creată de însăşi apariţia obiectului în câmpul meu vizual, îmi place că datorită lui, a obiectului magic, nu mă ştiu singură, că, datorită lui, obiectului magic, mă simt înconjurată de oameni şi de fapte, de gânduri accesibile în conexiuni 4G, îmi plac filmele restituite în timp real în patul cu baldachin din camera cu parchet proaspăt montat, îmi place creierul extins la maxim, capacitatea lui de a procesa text, sunet sau imagine în patru linii paralele – aşa îmi imaginez eu creierele quad-core -, îmi place firul acela invizibil fără formă, fără culoare sau miros, firul acela care mă leagă de lumea de peste mari şi ţări cu viteza suntelui, peste viteză sunetului.

Imi place obiectul magic, tableta Samsung şi-mi place să ştiu că oricând pot fi în pas cu ea, la un deget distanţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s