Un ceai „Somn Uşor” şi-un tunet în noapte

Criminalistul privea tavanul de câteva ore bune. Ajunsese să-i cunoască toate ridurile, să-i numere toate petele dintr-un capăt în celălalt, îi învăţase până şi forma pe de rost, începuse să anticipeze nuanţa următoare, remarcase, aşa, cu ochii deschişi şi gândurile stivă, remarcase că fiecare oră îşi avea nuanţa ei, începuse sa numere nuatele imediat după primul tunet, îl trezise din somnul paradoxal primul tunet, pe la două si ceva, îi era extrem de ciudă, se pregătise doar de cu seară să-şi întâmpine noapte, Criminalistul îşi cunoştea lungimea nopţilor, în aşteptarea lor îşi preparase un ceai „Somn uşor” pe care îl sorbise dintr-o cană neagră, îi rămăsese gustul de flori de soc într-un colţ de gură şi acum, ore bune după.

Criminalistul privea tavanul şi încerca să înţeleagă, ştia că nu trebuia să înţeleagă astfel, nu noaptea, nu privind fix un tavan pătat, ştia că trebuia să-şi lase gândurile libere, să dea bilet de voie legăturilor involuntare, ştia că nu trebuia să-şi explice inexplicabilul, logică inexplicabilului era însă era mult mai puternică decât aroma cimbrisorului şi gustul încă prezent al frunzelor de zmeur.

Criminalistul remarcase de ceva vreme cum timpul o luase, cum anumite fapte ne-întamplate păreau deja întâmplate, Criminalistul pusese inţial senzaţia pe seama oboselii, era genul de oboseală acumulată odată cu anii, genul de oboseală care te ia deodată, aşa pe nepregătite, şi apoi nu te mai lasă. Criminalistul nu trăsese nici o concluzie privind timpul, îşi spusese doar că o cură cu „Alga Marina Vitaking” nu putea fi decât binevenită în astfel de momente, 25 de pastile mai târziu, Criminalistul se simţise apt înfruntării finale, îşi pregătise cu grijă întrebările, analizase situaţia în detaliu, notase faptele în ordinea în care se întâmplaseră şi apoi sortase întâmplările în ordinea logică, logica lui construită pe baze solide. Apoi notase toate diferenţele, erau vreo treizeci de diferenţe bătătoare la ochi, existau de exemplu fapte care nu se întâmplaseră încă, nu, nu-i juca feste memoria, pentru asta exista Neurotonicul din gama de produse Dacia plant şi virtuţiile binecunoscute ale lecitinei combinate cu Ginko Biloba, faptele respective pur şi simplu nu se întâmplaseră, nu puteau să se întâmple, erau fapte petrecute de nişte personaje necunoscute, se vorbea despre o doamna Lili „zisă şi „Pretinsă”: pretinsă scriitoare (în devenire), pretinsă coborâtoare dintr-o veche stirpe boierească (al cărei nume e un secret impus de modestia ei), pretinsă văduva, pretinsă vrăjitoare (deşi gurile rele spun că vrăjile chiar nu îi sunt străine, dovadă fiind şi mata aia, a ei, neagră că o cioara)” şi mai era vorba de un poet nebun, amantul preferat al doamnei Lili, omul cu experienţele de tot felul.

Criminalistul privea tavanul şi număra tunetele. Îi pierise somnul de tot de cand timpul o luase razna.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s