În echilibru pe bârne fixe

Criminalistul îşi simţea capul pătrat. Îşi simţea urechile năpădite de întrebări, îi invadaseră întrebările ca iedera. Criminalistul observase mişcări ciudate în ultimul timp, fapte, lucruri, oameni, toate împletite într-un fel de tot fără cap şi coadă. Criminalistul notase fiecare detaliu pe o bucată de hârtie, fiecare detaliu cu bucata lui, apoi strânsese toate bucăţile într-un mănunchi ordonat de bucăţi, îşi făcuse valiza – două-trei bucăţi din fiecare articol, Criminalistul aprecia articolele colorate – îşi privise barba în oglindă pătrată, hotărâse că mai ţine – barba – cel puţin trei zile, descuiase uşa, ieşise, încuiase uşa, luase liftul, nu rămăsese blocat în lift, luase autobuzul 105, zâmbise înduioşător femeii din stânga, îi oferise amabil locul femeii din dreapta, coborâse la gara de Nord, îşi cumpărase un bilet dus, aşteptase vreo treizeci de minute bune pe un peron înţesat de oameni, se urcase într-un tren în direcţia Petroşani, făcuse o conversaţie de complezenţă cu alţi oameni, coborâse la Petroşani, îl aşteptase timp de treizeci de minute bune pe Adam, Adam sosise într-un final nebărbierit şi trist, Adam era în floarea vârstei, trist şi nebărbierit dar în floarea vârstei, Adam era un nefericit în floarea vârstei, Adam nu se mai regăsea în floarea vârstei, Adam simţise nevoia să evadeze un pic din floarea vârstei, Criminalistului îi surâsese ideea, Criminalistul acceptase evadarea lui Adam, Criminalistul propusese „un sejur la Straja !„, Adam acceptase cu zâmbetul pe buze „vacanţa la Straja  !”

Adam parcase undeva pe dreapta, cum ieşi din gara din Petrosani pe dreapta, Criminalistul îl urmase fidel pe Adam până la maşina parcată pe dreapta, Adam avea faţa lungă şi ridurile adânci, Criminalistul observase faţa lungă şi ridurile adânci şi-l întrebase „de ce?”, Adam ezitase, accelerase puţin, o cotise la dreapta, pe urmă la stânga, pe urmă din nou la dreapta. Apoi condusese în linie dreaptă doar tăcând. Crimalistul îi respectase tăcerea şi observase tăcut la rândul lui peisajul. Era un peisaj demn de admiratie, se perindau specii de copaci după specii de copaci, se perindau peisaje cu munţi şi păduri, se perindau maşini în sens invers. La kilometrul numărul douzeci Adam ajunsese la destinaţie, aerul era tare şi cerul senin, pe o plăcută proaspăt vopsită scria „Straja, bine aţi venit !”, Criminalistul apreciase în mod deosebit traseul, fusese un traseu tăcut dar plin de peisaje profunde, Criminalistul rezervase la Straja, Vila Straja, fix la piciorul telescaunului, Criminalistul căutase telescaunul din priviri, telescaunul era la 50 metri distanţă, Adam îi spusese „am ajuns la fix”, Criminalistul observase şi el prezenţa vilei, un amplasament perfect cu faţa la munţi, o privelişte deosebită spre munţi, o atmosfera caldă, prietenoasă.

vila-alpin-straja

Adam încuiase maşina, Criminalistul îşi cărase singur valiza, era o valiză rosie, mică, cu câte trei articole dintr-un fel, nu mai mult de trei articole dintr-un fel. Adam salutase la recepţie, i se întorsese zâmbetul înzecit, Criminalistul apucase cheia, Adam la fel, urcaseră amândoi în lift, nu rămăseseră blocaţi în lift, ajunseseră amândoi la etajul doi, admiraseră priveliştea deosebită cu faţa spre munţi, îşi dăduseră întâlnire circa treizeci de minute mai târziu la bar, coborâseră circa treizeci de minute mai târziu la bar, ceruseră o bere CIUC cu alune sărate, băuseră berea pe nerăsuflate, depănaseră amintiri în faţa unui grătar cu cartofi „natur” propus de coana’ Camelia, avuseseră o viaţă plină, grea dar plină, se compătimiseră reciproc unul pe umărul celuilalt, spre sfârşit, sfârşitul programului cu publicul, venise şi conu’ Mihai să-i ia pe sus, nu reuşise să-i ia pe sus, îl ademeniseră cu amintiri diverse, „înghiţitura şi amintirea„, aşa le era obiceiul,  depănaseră mult şi profund, analizaseră totul în lung şi în lat, se compătimiseră reciproc, conu’ Mihai era un bărbat împlinit, împlinit şi cu experienţă, Adam îl invidia pe conu’ Mihai, Adam nu era un om împlinit, nu în utlimul timp, Adam o iubea pe Scarlet şi Scarlet îl iubea pe Adam dar Scarlet era departe şi Adam era răscolit de depărtare, de dor, de vise peste vise, Adam era neputincios în faţa sorţii, Adam se îndrăgostise fără preaviz, îl apucase pe nepusă masă într-o bună zi de duminică pe la şase, Scarlet avea o privire verde-vulpe, Scarlet era departe, Adam nu se mai recunoştea de atunci în privirea soţiei, Adam era ne-împlinit, ne-împlinit şi răscolit, Adam se simţea într-o colivie cu gratii groase, Adam vroia să evadeze, Criminalistul îi propusese Straja,  parcul de aventura Straja, la nici 600 de metri de telegondolă, o aruncătură de bat şi alta nu, Adam acceptase aventura, Adam visa la aventură, conu’ Mihai îl privise pe Adam cu privirea aceea de om care ştie să înţeleagă oamenii, i se citea compătimirea în priviri, i se vedea tristeţea în priviri, conu’ Mihai îl înţelegea pe Adam, conu’ Mihai nu simţise niciodată nici colivia şi nici graţiile, conu’ Mihai iubea prea mult natura şi libertatea degajată de natură, când istovea, conu’ Mihai urca puţin şi se energiza, erau pe acolo nişte canale enegetice de o importantă impresionantă legate de alte piramide energetice din toate colţurile lumii, toate colţurile lumii. Adam sorbea şi asculta, Criminalistul dormita, noaptea cădea, conu’ Mihai amuţea, lumina se stingea, barul se golea, o nouă zi începea, în şase ore bune aventura începea, Adam cauta cu greu calea, Adam găsea calea, liftul sosea, liftul nu se bloca, uşa se descuia, patul pufos îi aştepta, veioza se stingea. Conu’  Mihai sforăia, Adam nu-l auzea, Adam tun dormea.

Criminalistul îşi nota cu precizie fiecare detaliu, un detaliu o bucată de hârtie, Criminalistul plănuia. Ziua numărul doi sosea.

A doua zi Adam se trezise în formă, nici urmă de urme, de nici un fel de urme, Criminalistul găsise calea, plănuise calea, tristeţea lui Adam îi stârnise imaginaţia, Adam avea nevoie de adrenalină şi fiori, Adam avea nevoie de natură, de evadare în natură, Criminalistul identificase tiroliana, una dintre cele trei tiroliene, era o frumuseţe de tiroiana nou-nouţă ce-şi croia calea printre arbori de toate felurile, peisaje să-ţi taie respiraţia şi alta nu, era o tiroliana pe măsură suferinţei lui Adam, croită parcă pe măsura tristeţii lui Adam. Criminalistul îi explicase lui Adam cum funcţionează o tiroliana şi mai ales ce beneficii putea aduce o tiroliana. Bine folosită tiroliana putea zdruncina idei preconcepute sau doar stârni curiozitatea unor puncte de vedere diferite. Bine folosită, tiroliana putea provoca amnezii temporare sau doar micşorarea temporara a anumitor distanţe. Preţ de un minut sau poate mai puţin, o tiroliana bine folosită putea transforma omul în liana şi leul în lebădă. Adam îl ascultase foarte atent pe Criminalist, i se citea curiozitatea şi interesul în unghiul format de sprâncene, Adam ceruse anumite detalii, foarte mici detalii şi apoi Adam se lansase. Adam se lăsase pe mâna tirolienei şi apreciase pe deplin forţa de convigere a tirolienei. Într-un minut sau poate mai puţin, Adam devenise alt om, privirea lui Adm degaja un „je ne sais pas” ciudat, un ceva nou şi liber, Adam devenise un alt Adam, un Adam-liana, un Adam transformat din leu în lebădă. Criminalistul observase schimbarea cu ochiul liber, se vedea evadarea reuşită pe faţa lui Adam, i se citea eliberarea în ochii lui Adam. Adam ceruse „încă o dată” şi „încă o dată„, Criminalistul acceptase, în definitiv de ce nu, era o tiroliană nou-nouţă într-un cadru impresionant.

Zece ori după, Criminalistul propusese un pic de traseu în zet pe bârne fixe, habar nu avea Criminalistul ce-i ăla zet şi nici de ce fix bârne, Criminalistul căutase iute indicii, găsise indicii, corelase indiciile între ele, explicase „ce şi cum” mai departe şi apoi se căţărase, colo sus, între cer şi pământ, zet la rândul lui, un echilibru căutat şi dobândit, o respiraţie calmă, omul înfăşurat in natură, omul descotorosit de griji şi sentimente diverse.

Criminalistul căutase cu privirea stânca, găsise stânca şi, dincolo de stâncă, găsise Criminalistul efortul vizibil întipărit pe faţa lui Adam, Adam trecuse dincolo de limite, i se citea pe faţă înverşunarea de a trece dincolo de limite, Adam era ostenit dar fericit, iubirea lui Adam pentru Scarlet merita toate eforturile, Adam avea nevoie de efort, „pasul” cerea implicare totală, rupere totală, îngropare totală, Adam privea bârna şi cerul şi stânca, era un cer senin, ciudat de senin, Adam se simţea stânca, devenea stânca, privirea lui Adam spunea totul. Adam era ostenit dar fericit, Adam luase decizia.

Criminalistul îl privea acum pe Adam de pe podul indian, se căţărase acolo într-un moment de răzvrătire, Criminalistul avea din când în când momentele lui de răzvrătire, în momentele lui de răzvrătire Criminalistul se simţea poet, capabil de orice, în momentele lui de răzvrătire Criminalistul îşi regăsea echilibrul pierdut, agăţat între două fire instabile Criminalistul se răzvrătea între cer şi pământ în felul lui, tăcut. Nu-şi privea paşii, Criminalistul viza direct scopul, capătul firului într-un arbore oarecare, scopul îi întărea mijloacele restabilind echilibrul necesar.

Adam numărase toţi paşii Criminalistului, unul câte unul paşii Criminalistului îi limpeziseră ideile, una câte una, Adam era în floarea vârstei, nebărbierit în floarea vârstei, dar dintr-o dată fericit în floarea vârstei, Adam aprecia floarea vârstei între doi butuci, era un traseu cu butuci aleatori, Adam zburda de fericire între doi butuci aleatori, Adam se contopea cu butucii, cu frunzele, cu cerul senin. Adam finaliza cu brio traseul cu butuci, Scarlet era butucul lui Adam, Adam era butucul lui Scarlet, aleatori butuci, neprevăzuţi butuci, departe dar palpabili butuci, Adam va scurta distanţele dintre butuci !

DSCF2441

(Va urma)

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2014, proba „Vila Alpin Straja”

Anunțuri

11 gânduri despre „În echilibru pe bârne fixe

  1. Pingback: Vremea evadărilor | Abisuri

  2. Pingback: Dorinţă de aventură | ropot de secunde...

  3. Pingback: Semnificaţia cercului | Metafora buzz-ului

  4. Pingback: Chip de Lumină | ropot de secunde...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s