Leacuri împotriva trecerii

Capitolul 1 : secetea îşi are leacul

M-am trezit într-o dimineaţă cu senzaţia pielii secătuite de viaţă, simţeam cum noaptea îmi lăsase obrazul lipit de piele, simţeam fiecare fir, fiecare linie din perna aceea albă una cu obrazul. Simţeam obrazul însetat, stors până la ultimul por, umilit de neputinţă-i dovedită de a lupta împotriva sorţii. Simţeam porii obosiţi de atâta noapte, de atâta astepare, simţeam stropii scurşi unul câte unul, picătură după picătură îmi simţeam faţa minţită de fiecare strop, de fiecare picătură care părăsea porii. Îmi simţeam faţa stoarsă, striată în mii de linii fine, grele la apasăre, apăsăm uşor fiecare linie incredulă căutând inocentă stropii „s-au dus cu toţii!” îmi şoptea pielea la fiecare atingere, „noaptea i-a nimicit unul câte unul”.

M-am trezit într-o bună dimineaţă cu senzaţia liniilor întipărite pe faţă. M-am uitat mul timp în oglinda din baie, nedescoperindu-mă, faţa aceea trasă, mâncată de linii, faţa aceea nu eram eu, faţa aceea era un “eu” uitat în noapte. Am închis ochii, am deschis ochii, m-am regăsit aceeaşi, lipsită de consistenta, zbârcită “timpul zboară, ştii?” mi-a şoptit un gând răzleţ, nu l-am ignorat gândul acela răzleţ, era un gând răzleţ perfect compatibil cu realitatea lucrurilor. Îmbătrâneam…

Am deschis robinetul, am deschis dulăpiorul, mi-am deschis sufletul şi l-am lăsat să se scurgă odata cu apa. Am îndrăznit atingerea apei cu fiecare deget, atingerea fetei cu fiecare picur, am avut senzaţia pielii în căutarea picurilor; am simţit nevoia refacerii, bariera hidrolipidica căzuse, dărâmată de aerul uscat al nopţii, de soarele arţăgos al zilei, de ani, prea mulţii ani.

Am căutat cu privirea produsul, Gerovital H3 Derma + , „Crema active hidratantă 24h„, am încercat cu privirea produsul am întins cu degetele produsul, am savurat contactul cremei cu pielea, pătrunderea, acţiunea, revigorarea, “Aquaxyl !” părea pielea să ceară, să mai ceară, să tot ceară…

Am închis ochii şi mi-am lăsat pielea hrănită, “ Ceramidyl Omega 3-6-9 “ păreau să-i strige toţi porii, pielea se întindea cât o ţineau porii, pielea mai vroia, pielea se refăcea. Am deschis ochii, am căutat oglinda, m-am găsit în oglindă, eu cea bătută de ani, eu cea înfrântă de ani, eu păream pregătită pentru ani. In sfârsit pregătită pentru ani !

Capitolul 2 : omul din spatele ridurilor

Într-o bună dimineaţă nu se mai recunoscuse. Se trezise cu greu, greoaie, pleoapele refuzau parcă ziua, pleoapele căutau inconştient noaptea. De câtăva vreme simţea nevoia nopţii, numai şi numai noaptea, singura şi cea mai profundă stare de sine posibilă. Ascunsă. De câtăva vreme se ascundea în noapte, dincolo de privirea celorlalţi, dincolo de judecata celorlalţi. Oamenii judecau în general după aparentele lăsate de formă, forma obrazului, formă “per ansamblu”, obrazul ei îşi pierduse forma aceea compatibilă cu judecata oamenilor. Exista o istorie nescrisă a obrazului ei, o istorie doar traită de privirea grea, de ridurile adânci de sub privirea grea. Obrazul ei era un obraz despicat în multe părţi, fiecare parte cu povestea ei. Exista de exemplu, dincolo de cearcănele negre, dincolo de riduri, din ce în ce mai numeroasele riduri, exista acolo un număr infinit de nopţi devenite fără voia lor zile şi de zile devenite fără voia lor nopţi. Ridurile erau doar o sinteză a vremurilor, vremurile îşi găseau povestea dincolo de riduri. Nu-şi mai numără ridurile, le pierduse şirul, se pierduse odată cu şirul.

Într-o bună dimineaţă nu se mai recunoscuse. Zile întregi se luptase cu faţa aceea ascunsă, palpabil prezentă şi totuşi ascunsă, faţa accea doborâtă de viaţă, de zilele-nopţi şi de nopţile –zile. Zile întregi se căutase dincolo de riduri, convinsă de propria existentă dincolo de riduri. Se căutase zile întregi, se re-găsise într-un final. “Produse dermatocosmetice îi şoptise hazardul într-o bună dimineaţă, era un semi-hazard, Farmec “on line”era un semi-hazard provocat de necesitatea re-construcţiei.

Aplicare după aplicare ridurile mureau, ridurile dispăreau înfrânte de tenacitatea degetelor “ Matrixyl synthe’6” scria pe degete, aplicare după aplicare creştea densitatea din jurul ridurilor, mureau ridurile de expresie înfrânte de efectul relaxant al Gatulinei. Aplicare după aplicare redevenea, redescoperita din spatele ridurilor, aplicare după aplicare înţelegea efectul reparator al Haloxylului.

În fiecare dimineaţă se privea si îi mulţumea zâmbind doctorului, Gerovital Doctor(ului) în Frumuseţe

Notă explicativă:

Eu nu ştiu să scriu articole reuşite la cerere, textele mele sunt calibrate sentimentelor şi uneori lipsite de traducere, intenţionat lipsite de traducere. Textele mele exprimă sentimente, sentimentele generate de produse. Sper să se înţeleagă. Sentimentele.

Iar dacă nu … un inceput de explicaţie :

Am mai spus-o în nenumărate rânduri : am crescut cu Farmec Romantic şi Farmec 16 într-o epocă în care Farmec Romantic şi Farmec 16 erau printre singurele produse „potabile„. Am crescut cu aceste produse şi le-am ataşat o imagine care a bătut timpurile. Când vorbesc despre Farmec vorbesc cu gingăşie şi cu dragoste, cu melancolia unor vremuri apuse demult. Aroma Farmec a fost aroma anilor de liceu, a tinereţii. Preţuiesc acest brand românesc, există o valoare sentimentală, intrisecă pe care am ataşat-o acestui brand.

Despre Ana Aslan mi-a vorbit bunica. Şi, când bunica s-a dus, mi-a vorbit mama. Apoi s-a dus şi mama şi m-am simţit datoare să vorbesc la rândul meu. Exista „pe vremea mea” un sentiment profund de apartenenţă la pământul ţării în care te-ai născut, la valorile vehiculate de oamenii ţării în care te-ai născut. Exista „pe vremea mea” bucuria de a putea vorbi cu mândrie despre nişte produse „mult mai bune decât cele de dincolo„, genul de produs pentru care „unii străbat mari şi ţări că să le aibă”. Existau deja pe „vremea mea” produsele Ana Aslan şi toată lumea le cauta. Problema cu „vremea mea” era că nu toată lumea le găsea, existau pe vremea aceea nenumărate restricţii înventate de nenumăraţi anonimi. Relativ anonimi. Când se făcea să apară într-un stoc derizoriu la magazinul universal, ştia tot cartierul şi se aşeza la coadă de cu seară. Erau pe vremea mea cozile acelea, nenumăratele cozi care ne defineau într-un fel existenţa în mod unic – un ochi exterior ar fi putut spune , mai în glumă mai în serios că pe vremea aceea cozile reprezentau un gaj de caliate – existau pe vremea mea cozile acelea lungi, aproape la fel de lungi că şi cozile pentru vot ale diasporei treizeci de ani mai târziu – care dădeau statutul unui produs: cu cât coada mai mare cu atât produsul mai bun.

Produsele Ana Aslan făceau parte din categoría produselor cu cozi nesfârşit de lungi.

Din păcate nu ajungea niciodată pentru toată lumea şi atunci se aştepta până la coada următoare. Eu a trebuit să aştept până la epoca următoare şi bine am făcut. Epoca a venit încet dar sigur, s-au schimbat mentalităţi, s-au transformat generaţii, s-au transformat branduri, calitatea şi renumele au învins anii, produsele Ana Aslan au învins timpul devenind prima gama anti-age din lume.

Şi asta e esential caci ceea ce ramane este ceea ce învinge vremurile prin calitate.

Articol scris pentru Superblog 2014 proba Farmec.

 

 

Anunțuri

Un gând despre „Leacuri împotriva trecerii

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 14. Adio, ten sensibil!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s