Degete de pianistă

Noiembrie 2034, undeva în România …

Se simţea dependentă de vreme. Fusese o vreme când ea dădea dependenţa vremii, trecuseră anii, o îmbătrâniseră de atunci atâtia ani… Îşi privea acum degetele lungi, “degete de pianistă” îi spusese demult bunica, apoi bunicul, apoi ambii părinţi, o parte din vecini, prietenele cele mai bune şi mulţi alţii – îşi privea acum degetele lungi şi se simţea din nou tânără printre ele.

Existau poveştile acelea agăţate de degete, fiecare deget cu poveştile lui, existau sentimentele şi mai existau senzaţiile agăţate de degete. Dar, mai presus de toate, mai presus de toate existau culorile ataşate sentimentelor. Obişnuia să-şi imagineze viaţa contururi – contururi, trasa linii şi curbe cu degetul arător şi apoi admira rezultatul. Unghiile scrijeleau adânc viaţa până la piele, aşa îi plăceau pe atunci unghiile, cât mai mici şi când nu erau cât mai mici le rodea şi când nu mai avea ce să roadă îşi imagina alte contururi şi tot aşa până ajungea să se întrebe de unde până unde obiceiul asta prost de a nu-şi lăsa unghiile „de capul lor„.

Pe la 18 ani şi-a impus să nu mai roadă, „să le lase puţin să vadă ce-o ieşi”, pe la 18 ani a început să traseze contururi cu creioane colorate, pixuri, carioci de tot felul, pe la 18 ani a început să-şi conştientizeze degetele lungi, degete de pianistă. Pe la 18 ani a început să ataşeze o importantă din ce în ce mai mare unghiior. Odată „lăsate de capul lor” unghiile se rupeau când îi era lumea mai dragă, se frângeau franjuri-franjuri, se despicau sau se rupeau pur şi simplu, se rupeau din carnea degetelor. Pe la 18 ani viaţa i-a devenit o înşiruire colorată de unghii rupte din carne, pixuri, carioci şi creioane colorate. Şi-a tot căutat pe la 18 ani echilibrul, simţea că-i lipseşte ceva, câte ceva, o durea fiecare unghie ruptă, încerca s-o lipească, nu reuşea, o lăsa să crească şi apoi o privea ruptă, nu exista echilibru, nu al unghiei rupte.  A tot căutat ce-a căutat, s-a îndopat cu magneziu, vitamina A, vitamina E a simţit ceva-ceva rezultate, da erau vizibile rezultatele dar nu satisfăcătoare. Unghiile creşteau şi nu se mai rupeau, nu atât de repede. Unghiile se rupea puţin mai târziu, mai mari, mai pe nepusă masă, mai tare din carne, cu carne cu tot.
La 24 de ani i s-a recomandat un specialist într-ale unghiilor. A privit specialistul unghiile la lupă, le-a analizat pe toate partiele şi apoi i-a spus simplu „lac de unghii îţi trebuie”. Ea l-a privit lung pe specialist, lung de tot şi n-a ştiut de unde şi mai ales ce fel. Specialistul i-a spus aşa :

• Mai întâi şi de toate protejezi cuticulele cu Farmec Ulei pentru unghii.
• Apoi aplici peste unghii lotiunea cu vitamina B5 de la Farmec
• Îţi alegi apoi o culoare în fază cu starea, contextul, sentimentele, în fine, îţi alegi o culoare de lac Farmec pe măsura situaţiei
• Aplici culoarea şi gata

La 24 de ani l-a privit lung pe specialist, nu l-a crezut la început, i-a spus doar „mulţumesc frumos pentru efort şi pentru timpul acordat” şi a plecat. Apoi şi-a spus că încercarea moarte n-are, a intrat pe site-ul Farmec, a aruncat o privire de ansamblu, a descoperit noua colecţie „lacuri Farmec Collection 2014” i-a rămas pironită privirea pe colecţie şi n-a avut de ales, şi-a cumpărat toată colecţia, toate cele şapte culori. Apoi şi-a mai comandat uleiul pentru unghii şi lotiunea cu vitamina B5, a cerut să fie livrată cât mai repede, a plătit, a aşteptat o zi, a sunat poştaşul la uşa, a semnat de primire, i-a mulţumit poştaşului c-a găsit-o acasă „altfel ar fi fost mai lung şi mai complicat”, a luat pachetul, a deşirat pachetul, a aliniat sticluţele pe noptiera bej şi a privit. Afară începuse să ningă între timp, erau niste nori gri-pufoşi-graşi-şi-relativ-joşi de ziceai că nu-i încă decembrie.

F3-grup_2661_2667

Şi-a analizat starea bine de tot, şi-a spus că e o stare verde, un verde compatibil cu gri-ul ambiant şi a ales să înceapă cu “GO GET THEM, GIRL” . Era fix culoarea care-i atrăgea gândurile în acel moment precis. Şi-a protejat cuticulele cu uleiul pentru unghii, a aplicat lotiunea cu vitamina B5., a aplicat culoarea şi a aşteptat să se usuce. Apoi şi-a văzut de viaţă, o săptămâna întreagă de mormane-de-vase – la vremea respectivă maşinile de spălat vase erau încă povesti cu zane – , de cumpărături la picior şi fără mănuşi – la vremea aceea avea un obicei foarte tâmpit de a-şi uita mănuşile şi capul şi tot restul -, de diverse alte activităţi manuale şi-n aer liber, aer când umed, când uscat. După o săptămână şi-a privit unghiile şi culoarea şi a constatat cu mare mulţumire că specialistul tot specialist rămâne, toate unghiile erau la locul lor, culoarea ţinuse pefect la intemperiii, după o săptămână s-a declarat perfect satisfăcută de culoare şi s-a hotărât să treacă la altă culoare, nu de alta dar schimbase puţin contextul şi orice schimbare necesita o altă culoare.

girl_site

 

A încercat pe rând timp de-o săptămână :

ENJOY YOUR DARK SIDE

Pentru stări creţe şi fulgi mari
În cantităţi mici şi fine
Platitudini răzleţe,
Pentru sambăta care nu mai vine
Pentru duminica care atât de puţin ţine

IT’S FREEZING OUT THERE

Pentru dimineaţa devreme
Pe drumuri înguste şi reci
Pentru nămeţii ca din poveşti
Pentru lopeţile mari şi oamenii de pe trotuarele mici
Pentru „autobuzul şaisprezece care nu mai circulă pe aici”

YOUR HIGHNESS

Pentru privirile albastre şi reci
Pentru nespusele poveşti
Pentru toate cuvintele ascunse dincolo
Dincolo de vremuri şi ceţi
Dincolo zăpezile căzute nămeţi.

SANTA’S HERE

Pentru mirosul verde cu ţepi
Pentru senzaţiile-glob
Şi gândurile-ghirlandă
Pentru bunicii-cadou
Şi cadourile de la părinţi

HONEY, I’M HOME

Pentru după-amizele de nici toamnă nici iarnă
Pentru mormanul de vase, mormanul de rufe
Pentru toate mormanele
Pentru orice fel de morman
Pentru serile lungi, lungi mormane…

TREE’S ROCK

Pentru nopţile toride
Şi miezul rece de iarnă
Pentru ritmul sacadat
Şi „cine poate să mai adoarmă”?

Apoi n-a putut, pur şi simplu n-a putut alege aşa că le-a păstrat pe toate. Cu unghii cu tot.

Îşi privea acum degetele lungi, “degete de pianistă” îi spusese demult bunica, apoi bunicul, apoi ambii părinţi, o parte din vecini, prietenele cele mai bune şi mulţi alţii – îşi privea acum degetele lungi şi se simţea din nou tânăra printre ele, printre toate culorile.

Articol scris pentru Superblog 2014 proba Farmec

farmec2-300x300

Anunțuri

2 gânduri despre „Degete de pianistă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s