Un rebel cu etică. Votaţi ?

 Capitolul unu : În pielea consilierului (de imagine)

Lucrurile sunt aproape grave
Aproape nu-i departe
Departe sunt visele, idealurile
Năzuinţele.
Poţi lăsa depărtarea acolo unde e
Tu într-un punct dat
Depărtarea la fel dar într-un alt punct
Foarte departe.
Inversul e posibil în aceaşi măsură
(Poţi să nu poţi)
Adică poţi să încerci – încercarea e putinţă precum
Delăsarea nu-i credinţă.


Nimic nu depinde de puncte – punctele de vedere se exclud din start
Totul depinde de cale
Şi calea depinde (numai) de tine.
Am auzit bârfe şi am văzut degete întinse
(M-am înţepat şi eu de câteva ori dar asta nu contează)
Degetele astea nu semnalizează practic niciodată
Am desenat „ansamblul” – pe puncte
Pozitivul cu pozitivul, restul deoparte
Şi apoi am tras concluzia care nu se vroia trasă
Eu am tras-o totuşi până n-am mai putut
Şi am notat în ordine crescătoare
„Un pic prea superficial” – cine nu crede să verifice
„Un pic prea copilăresc” – noi numărăm greşelile, voi corectati numerele, noi ne facem că plouă
„Un pic dezechilibrat” – orele nu au aceaşi valoare
Nici literele, nici cuvintele nu au aceeaşi valoare
Există o valoare cu sens unic, sensul sponsorului
Sensul care vinde
„Cine sunt eu să critic valorile ?
Eu nu-s decât o umbră trecătoare – striveşte-mă dacă poţi”
Inversul se aplică în aceaşi măsură :
„Aş vrea şi eu pot măsura valorile”
Dar cine sunt eu să măsor valorile ?
Valorile nu se măsoară dar scopul scuză (aproape toate) mijloacele
Şi ordinea ar putea continua tot aşa
Până s-ar umple paharul şi aş vedea
Şi cealaltă jumătate
Jumătatea plină de „antren şi de lumină”
„Nume, renume, comunitate, profesionişti în spate”…
Nu-s doar fraze complicate, mesajul există
Dincolo de superficalitatea neînţelegerii
Ţi-aş spune „prea eşti la îndemâna oricui”
Mi-ai spune „asta şi vreau”
Ţi-aş spune „îndemâna lasă riduri”
Ţi-aş spune „lasă-te râvnit”
Mi-ai spune „nu ăsta-i scopul”
Ţi-aş spune „non-scopul deformează imaginea”
Ţi-aş mai spune multe
Dar mi-am atins limita
Fixată de tine – „300″
Mi-ai spune „e doar un exemplu”
Eu n-aş face ca tine
Şi apoi m-aş da ca exemplu
„Creativitatea n-are limite!”
Şi m-aş numi altfel, de la zero în sus
Ar fi o altă imagine
Cu totul şi cu totul o altă imagine.

Capitolul doi : În pielea candidatului

 

IMG_3877

Totul a pornit de la o foaie albă. Una nouă, alb- făinuţă. Au urmat câteva rânduri considerate drept pline de emoţie, o poveste dacă nu tocmai adevărată, nu foarte departe adevăr. Rândurile cu pricina s-au dovedit într-un final fals compatibile. Le lipsea dinamismul. Au urmat apoi încă multe alte rânduri „la comandă” , cineva îl întrebase odată „cu cât dai rândurile?”, el, candidatul SuperBlog se fâstâcise de tot, privise în pământ ruşinat şi nu răspunsese. N-avea preţ. A tot scris aşa timp de 24 de probe bune. Numai cine nu participa nu ştie. Sa numere…

 

IMG_3876

Acum stă şi înşiră verzi şi uscate
Monologuri de candidat cu capul în nori
Si vise pătrate.

Priveşte de exemplu cu mâhnire talentele abandonate pe margine. Pardon, pe la mijloc. Pardon, pe la coadă. Îi vină să plângă de ciudă. Ba nu, îi vine să-şi tragă palme. Îi vină să închidă ochii şi să-şi vadă de a ale lui. Atâtea zile deja încărcate prin definiţie. Într-un final supra încărcate. Zile obeze de-a binelea. Nu reuşeşte, candidatul SuperBlog e o contradicţie. Ar vrea dar nu poate. Lumea e făcută pe principiul mediilor. Idealiştii să se abţină. I s-a spus şi i repetat că nu se vizează în mod special talentele. Nu în primul rând. I s-a spus şi i s-a repetat că se vizează mai întâi şi de toate obiectivele trasate de sponsori. Ii spuseseră pe rând Dana, Irina, Mnealui. Toti bloggeri partener . Si multi altii. Tot degeaba. Candidatul SuperBlog a tot incearcat marea cu degetul testând calibrarea cu cerinţele sponsorilor. Creative. Artistice. Tehnice. Fiecare cerinţă cu gradul propriu de relativitate. Candidatul Superblog a făcut cumva – „pe dracu’n patru ?” – şi s-a adaptat Nu, nu s-a conformat, nu perfect, nu întotdeauna. Candidatul SuperBlog e un rebel cu etică , limite şi oarecare principii. Ţine la valori ca la ochii din cap. La propriile valori. Uneori valorile i-au fost în completă opoziţie cu cerinţele. Candidatului Superblog nu-i e frică de consecinţe. A incearcat să împace şi capra şi varză. Misiune practic imposibilă. Candidatului Superblog îi plac însă utopiile, îl fac să simtă că există. Candidatul Superblog are ceea ce alţii ar defini drept un comportament iraţional. Utopic-iraţional. Candidatul Superblog îşi asumă comportamentul şi promite de fiecare dată că nu va mai face. Până la proba contrarie. Candidatul SuperBlog are memorie scurtă.

IMG_3873

Au trecut zile, au trecut nopţi, săptămâni, luni. „A curs cu note”. Candidatul SuperBlog a încercat să treacă peste toate cu indolenţă. Nu i -a reuşit dintotdeauana din prima. Nici din a doua. Nu i-a reuşit şi pace. Ecarturi mult prea importante. Într-o zi s-a trezit agresat în public, a înghiţit în sec şi s-a abţinut să generalizeze. A cerut doar dreptul la imagine. La propria imagine. I s-a acordat într-un final. „O simplă” neînţelegere i s-a explicat. A înghiţit în sec şi a continuat. Odată cu trecerea zilelor, nopţilor, lunilor, candidatul Superblog s-a simţit din ce in ce mai neînţeles, viaţa îşi are propriile capcane. Lingvistice. A cerut explicaţii, i s-au trântit trei, la întâmplare. Două din trei complet la întâmplare. Candidatul Superblog n-a tras nici o concluzie, n-a găsit niciuna pe măsura situaţiei. Rândurile s-au scris din ce în ce mai greu, utopicul situaţiei omora lent dar sigur artisticul.

IMG_3874

Cerinţele au devenit din ce în ce mai în contradicţie cu natura, exista de exemplu alergia la acetonă. Existau incompatibilităţi la principii. Au apărut stiluri şi personaje, situaţii create pentru alţii la cererea sponsorilor. A continuat în pielea altora până i s-a tocit foaia. Alb-făinuţă şi tot s-a tocit. Prea multe repetiţii la cerere. Prea mult-ul uzează. Autenticitatea se perimează încet dar sigur. Şi totuşi a continuat.

IMG_3872

Căci candidatul SuperBlog are verticalitate. Mândria lucrului bine făcut îi e stare de spirit. Ardelenească. Orice asemănare cu oameni si fapte e pur întâmplătoare. Candidatul Superblog n-a dorit să strige în gura mare, să facă versuri cu umor îndoielnic, să spună ceea ce nu crede. Candidatul SuperBlog a descris doar lucurile în propria perceptie. Conform obiceiului, complicată, greu de pătruns, greu de străpuns, incompatibilă cu media, stil complex, repetiţii obositoare. Candidatul SuperBlog a preferat să rămână EL în pofida tuturor. Ca orice partener media care se respectă.

Cam asta ar fi. Dacă v-a convis, votaţi-l. Dacă nu, uitaţi-l. Mâine n-o luăm de la capăt. Promis ! Candidatul Superblog a fost … demolat.

IMG_3870

(raspunsuri multiple posibile)

 

Articol scris pentru Superblog 2014 proba „Votati SuperBlog !”

Anunțuri

53 de gânduri despre &8222;Un rebel cu etică. Votaţi ?&8221;

      1. Am înțeles… Cred… 😆
        Până la jumătatea cerinței pentru proba 24 am înțeles un lucru, apoi am priceput că-i altul…Și cum sunt cam senilă în ultima vreme….iar Ma Tilda nu a primit toate lămuririle cu a cerut.. mi se părea că am aterizat în zona crepusculară. 😆

      2. Pai era vorba de un candidat SuperBlog , nu? Eu asa am inteles si asa am „tratat” . N-am avut timp sa citesc ce s-a discutat pe grup. Asta este. Place bine, nu place idem. Ni s-a cerut autenticitate. ce poate fi mai autentic decat SB trait pe propria piele ?

      3. Rudia, am primit următoarea lămurire de la echipa SB:
        „Matilda, noua ni se pare foarte clar enuntul asa cum este formulat, dar, daca doresti, il poti interpreta si in propria maniera. Succes! 🙂 ”
        Şi am lăsat-o şi eu baltă. Cu oameni cărora li se pare clar enunţul ăsta (formulat de ei înşişi) n-are sens să mai lungeşti vorba 😛

        Iar, pe de altă parte, Dana a interpretat în propria manieră, deci s-ar putea trage concluzia că n-a greşit cu absolut nimic, nu?

      4. Sunt tare curioasa cat de tare voi fi depunctata daca am inteles gresit. Nu mi s-a parut clar deloc dar n-am avut timpul necesar despicarii firului in patru.M-am „agatat” de chestia cu autenticitatea si asta a fost. Cum spuneam, place bine, nu place idem.

      5. Si tare l-as mai fi despicat ca as fi avut materia necesara. Acum (abia acum) citind raspunsurile „sponsorului” mi se pare ca e relativ deschis la abordari de tot felul. Sa vedem. Nu stiu in ce masura se va percepe masajul „printre randuri”, sper sa nu fie foarte ascuns. Nu puteam in nici un caz sa glorific SB, ar fi fost contrar principiilor de care vorbeam in articol. Consilier de imagine ? Nu cred ca se va schimba ceva, vorbe in vant. Am discutat odata in privat cu unul din membrii organizatori si am inteles ca conceptul, in forma lui actuala, convine. Deci ce mai tura-vura, daca convine asta este, n-am cum sa-i schimb eu imaginea, adica si daca as vrea tot n-as putea.

    1. Confuzia consta in faptul ca se cer doua lucruri potential incompatibile -titlul vs text. Votul nu este implicit. As spune ca ceea ce este gresit este titlul, la un astfel de enunt s-ar fi potrivit alt titlu gen „schimba-ma daca poti” sau „vie ma vie” sau „lasa-te pe mana mea”. In al doilea rand nu se intelege clar cine este candidatul si mai ales la ce candideaza. Aici cred ca m-am fript eu cu interpretarea mea. Cred ca s-a dorit prea tare asocierea cu „proaspatul eveniment” , atat de tare incat nu s-a tinut cont de anumite incoerente.

      1. Ar fi o idee buna, am identificat deja cateva „tipologii” – stiu ca nu-i frumos dar e practic si asa functioneaza creierul -clasifica. Exista sponsorul copil – „sa fie simpatic , dragut, amuzant”, exista sponsorul „caut acu’n caru’ cu fan” – adica nu vede ansamblul, cauta greselile cu lumanarea, focalizeaza pe ceea ce i s-a fixat ca obiectiv . Si mai exista si sposorul „out of the box” – mai rar dar exista, deschis la abordari diferite, non-formatat pe anumite „cuvinte cheie/ element de limbaj”.

      2. Ah, da, l-am uitat taman pe asta 😉 Chit ca unele laude , chiar daca exista, nu sunt suficiente, trebuie sa fie CLARE si VZIBILE, nu expuse metaforic, in nici un caz, ar fi prea subtil – caci da, in acceptiunea unor sponsori clientii sunt in general debili trebuie sa le servesti mesaje de 2 bani cu lingurita ca sa inteleaga ce si cum.

      3. Apropo, tocmai am remarcat sfârşitul apoteotic al articolului notat cu 100 de Komumomo:

        „Așa a apărut Komunomo, o platformă de socializare „altfel”, care încurajează interacţiunea faţă în faţă a utilizatorilor.
        Mie mi se pare o idee genială!”

        😛 😀

      4. Trebuia cumva sa se faca legatura cu sponsorul. Am citit si eu articolul, ca de obicei, fix ce-mi lipseste mie : subiectul. A tratat un subiect de societate, se vede ca are experienta in domeniu. Stilul nu m-a impresionat deloc dar se pare ca nu se mai pune accentul pe stil. Oamenii nu mai au timp sa piarda timpul „cu amanunte nesemnificative” se vor fapte, fapte, fapte. Am citit de curand un interviul luat lui Bernard Werber , spunea ca a ales deliberat sa scrie cat mai simplu si sa puna accentul pe actiune caci numai asa se „creaza traficul”….

      5. Nu era musai să facă legătura cu sponsorul. Nu există cerinţa asta în enunţ. E solicitat un simplu link, pe numele unei emoţii.
        Şi nici nu se cerea să relatezi o poveste de 5 pagini care ţi-a trezit emoţii, ci să spui cum faci faţă unei anumite emoţii.
        N-am citit toate articolele, dar şi printre cele citite de mine sunt articole bune şi mai „la obiect”.
        E încă un motiv ca să nu-mi pară rău c-am scris ce-am scris la ultima probă şi ca să nu mai particip altă dată la SB. 🙂

      6. E clar vorba de rezonanta. Si de afinitati. AM observat ca la prima proba s-au apreciat in mod deosebit subiectele legate de teatru. E foaret mult subiectivism, daca nu pici „pe lungimea de unda a sponsorului” ai note mici. Eu de exemplu nu pot rezona cu Delaco. Chit ca-mi plac si le mananc produsele, au/ si cer o abordare mult prea simplista. Am incerca sa citesc articolul de 100 si m-am aprit dupa primele 4 randuri (poezie). Incompatibilitate totala cu ceea ce pot asimila. Asta este …

      7. Da, la prima probă am observat şi eu acelaşi lucru. Plus că trebuia să pui accentul pe comunităţile reale din care faci parte, deşi şi aici enunţul suna puţin altfel.
        Şi iarăşi da, totul e foarte subiectiv.

        Oricum, până la urmă nu-mi pare rău că am participat şi de data asta; m-am lămurit mai bine care-i treaba cu SB-ul, am priceput că nu e pentru mine, că anul trecut m-am clasat pe o poziţie mai bună pentru simplul fapt că am avut mai mult noroc decât anul ăsta, sau poate c-au fost şi subiecte care mi-au plăcut mai mult… De data asta n-a fost aproape niciunul care să-mi placă, mă şi mir că am găsit câte ceva de scris la fiecare 😀

      8. Este foarte relativ totul, si la mine va fi ultima participare, nu ma mai incanta ideea. De cand cu faza cu articolul acela-replica a „fatucii” aleia, am ramas cu un gust amar rau. Atata munca ca sa-ti rada in nas o superficiala … Probele au fost … mult mai incompatibile ca de obicei. Sau poate ca ne-am uzat noi de atatea participari? E foarte posibil si asta.

      9. Eu de fapt am vrut să văd dacă pot scrie advertoriale, dar m-am convins deja de anul trecut că pot 🙂
        Şi-o să mai scriu doar în măsura în care-o să găsesc clienţi care să le plătească.
        În rest, şi cu blogăritul de plăcere vreau s-o las mai moale, am un roman SF de terminat (începutul a fost deja publicat într-o revistă) şi multe alte începuturi de poveşti, şi uşa deja deschisă pe la diverse alte reviste şi revistuţe de profil.
        Cred că trebuie să mă-ntorc de unde-am plecat, adică la scrisul în afara blogosferei. 🙂

      10. Da, o pauza poate fi binevenita. Si da, exista si altceva in afara blogosferei. Multa inspiratie iti doresc, chinul foii albe e … chinuitor.

      11. Nu s-a observat. Cel puţin la SB mie mi-au plăcut articolele tale, au fost inspirate, chiar dacă, poate, ai aşteptat inspiraţia mai mult decât de obicei.
        Sunt sigură c-o să-ţi revii 🙂

  1. Multumesc sincer de mentiune si ca ti-a placut textul meu chiar daca, per total, ai zis bine, sunt pe la coada. Eu credeam ca doar textele de inceput au fost citite, apreciate, bagate in seama de altcineva in afara de sponsori.

    Cat despre depunctare, nu cred ca se pune problema. Chiar daca ai vorbit de „candidatul (la) Superblog” si nu de concurs, ai cuprins toate trairile, momentele, etapele, luptele interioare. Pentru asta ar trebui sa nu fii deloc depunctata. Eu asa zic.

    1. Mie-mi place teribil de tare cum scrii, ma tot intreb cum e posibil sa fii notata asa de prost. E vorba de gusturi, desigur, dar totusi , …. Mi-ar fi fost greu sa ma maimutaresc si sa ridic in slavi „candidatul” (apropo candidatul la ce?) asa ca am preferat sa ma pun in pielea unui candidat (la) Superblog. Mi s-a parut mai logica abordarea mai ales ca exista o probabilitate mai mare de a intruni conditiile necesare pentru a primi voturi. Consider ca un partener media trebuie sa ramana obiectiv si atent la „semnalele” trimise de „media/social media” relative la perceptia publicului. Superblogul NU are o imagine buna, chiar deloc. Se adopta in fiecare an „modelul chinzesc” – „sunt multi si noi si vor exista mereu participanti”. Cred ca e in primul si in primul rand o problema de nivel. Se cer in continuare mesaje / povesti simple – uneori simplicitatea asta atinge niste limite …. sa zicem pe care si un copil de 12 ani le-ar putea trece – care sa „spuna frumos” despre produs. E normal, este un concurs de advertoriale dar atunci ce naiba mai cauta creativitatea in toate astea? AM preferat o abordare obiectiva si o analiza un pic „negativa”, fortat negativa, pentru a starni oarecare reactii. probabil ca singura reactie va fi cea a „sponsorului” 😉 In fine, nu-mi plac minciunile asa ca am spus fix asa cum am crezut. Daca se doreste o schimbare de imagine ar trebui umblat „la fond” si nu la forma.

      1. Cred ca, pana la urma, a fost vorba si de felul in care m-am pozitionat fata de reclama. Da, se cauta creativitatea, dar in limitele comerciale. Or fi alte concursuri pentru genul ala de texte.

        Revenind, sa stii ca si eu am observat problema de imagine a concursului, chiar de cand m-am inscris. Si sunt la prima participare. Am observat si limitele si ma intrebam la ce se gandeau sponsorii aia, atunci cand jurizau acele texte. Abordarea ta, mai ales ca e sustinuta de multe comentarii, ar trebui sa le dea de gandit, in sens bun si sa ia masuri pentru editiile urmatoare. Altfel, unii dintre cei noi vor continua, iar altii nu. Eu inca nu stiu unde ma incadrez.

        Dar concursul are, totusi, o vechime si ar fi pacat sa alunece in directia acelora la care ar participa doar cativa oameni vechi, pentru ca s-au obisnuit cu el. Pana la urma, scopul concursului ar trebui sa fie evolutia, sa caute ei sa atraga oameni noi.

        Apropo, eu am aflat pur intamplator de concurs. Fara nicio legatura cu pagina, organizarea sau vreo campanie.

      2. Creativitatea nu are limite, nu poate avea limite, asta nu pot intelege sponsorii. Eu am mai participat de trei ori cred, o data am renuntat pe la mijloc. Asta cred ca a fost ultima participare, nu mi-a mai starnit „placerea” scrisului, pur si simplu au fost probe la care nu mi-a venit deloc sa scriu. Cerinte mult prea plate, complet defazate de ceea ce se numeste „creativitate” in acceptiunea general acceptabila. Adica cum naiba sa-ti dai liber creativitatii cand ti se spune sa scrii ca pentru un prospect? Iti doresc sa dai peste concursul care trebuie, genul de texte pe care le scrii tu nu sunt apreciate in concursuri gen Superblog. La SB subtilitatea nu e apreciata, trebuie in primul rand sa vorbesti CLAR despre produs. Restul (stil, abordare, ..) sunt accesorii. Cred ca nu am facut bine sa particip, parca prea m-am pliat „cerintelor” si iata-ma scursa de inspiratie si de stil.

      3. Daca te incalzeste cu ceva, eu am ramas cu stilul si cu un loc in clasament destul de rusinos. Asta e. A fost o experienta, un test. Comentariul tau imi intareste si mie decizia de a nu mai participa, chiar daca nu am atata experienta. Poate o schimbare de abordare vizibila m-ar mai convinge. Altfel, nu.

        Sper sa ne intalnim si in concursul care trebuie si, cel putin pe tine, sa nu te afecteze SB prea mult. Mie o sa imi treaca.

      4. Nu, nu ma afecteaza.Sunt doar cinica. Am fost de vreo doua ori trista si revoltata dar a trecut. Am vazut ca ti-ai pastrat stilul si te felicit.Ultimul articol e superb. iti doresc sa-ti continui drumul in stilul tau si sa-ti gasesti concursul care te merita.

      5. Cred ca acum e tristetea. O seaca dezamagire. Asta e. Multumesc inca o data. Si sa stii ca si eu te citesc, doar ca „din umbra”. Desi, dupa concursul asta, mi-am propus sa fiu mai activa in comentarii.

        Bafta si tie! Nu are rost sa ne schimbam pentru un concurs, oricat de mic sau mare ar fi. Tre’ sa fim noi mereu, chiar si in scris.

      6. Da, doar o dezamagire care va trece. Am invatat ca exista si altceva decat top-uri si note mari. Exista gusturi in defazaj cu gustul mediul. La fiecare editie SB am descoperit scrieri de calitate si nu neaparat spre varful clasamentului. La fiecare editie SB am mai adaugat cateva link-uri in blogroll. Te astept pe celalalte 2 bloguri, blogul acesta este doar pentru concursuri si va intra intr-o (lunga) pauza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s