Non-creativitatea mea – de ce nu-mi spune nimeni?

Ca de obicei, şutul în fund la SuperBlog n-a întârziat să apară. Aproape cea mai mică notă s-a acordat articolului acesta. Nu am cuvinte, am doar semne. De toate felurile. Şi un mare dubiu în ceea ce priveşte capacitatea scrierilor mele de a fi pe placul publicului. Se spune că noaptea e un sfetnic bun, să aşteptăm deci să treacă. Deciziile mâine. În orice caz şi şutul şi dubiile rămân. În picioare. Nu prea ştiu de ce am scris acest articol. Probabil ca să-mi plâng de milă. Să monologhez până-n pânzele albe compătimindu-mă. De una singură. Spuneam undeva că senzaţia şutului în fund e una cu dus întors. Adică te doare la început. Ca mai apoi să te pună pe calea cea dreapta. Adică calea aceea pe care te-ai tot încăpăţânat s-o apuci.

Calea paralelă cu tot ceea ce ai crezut că ţi se potriveşte într-un fel mănuşă…

Anunțuri

23 de gânduri despre „Non-creativitatea mea – de ce nu-mi spune nimeni?

  1. Eu am iesit din competitie. Am constatat ca nu mi se potriveste. A fost o experienta frumoasa si utila. Dar la un moment dat am considerat ca nu mai merita efortul.Am intrat si intr-o perioada aglomerata din viata mea. Iti doresc mult succes in continuare, e important sa ramai pe baricade 🙂 Vei „recupera” in probele urmatoare 🙂

    • Am asa, un gust amar dar amar de tot. Daca stiam ca voi fi terfelita in noroi in asemenea hal nu participam. Mi-a pierit orice chef de scris si de „creat”. Se pare ca scriu prost si ca ar fi timpul sa ma opresc. Nu voi recupera mai nimic, doar gustul asta amar va ramane. Si poate imi va fi invatatura de minte sa nu mai particip. Ca tot spun ca nu mai particip si tot particip. In fine, avem nevoie de suturi din astea pentru „a reveni acolo unde ne e locul”.

      • Ei lasa. Ca nu e chiar atar de rau. Ideea este ca iti piere entuziasmul atata tot. Si nu iti mai vine sa mai scrii. Dar revine. Hai, pe bune , chiar te retragi? Nu e prea tarziu sa participi. Acum chiar ca e la sfarsit. Sa fii in finala 🙂

      • Nu ma intereseaza finala dar voi scrie in scarba asa, ca sa fie facut pana la capat. Si basta. Ma voi intoarce in lumea mea abisala acolo unde nu ma intelege nimeni.

      • Foarte. Scrie sa fie scris. Ca e pacat. Poate iti revine entuziasmul. Ai avut o evolutie foarte buna, nu lasa un articol sa imbreasca ce 90% dintre posturi bune 🙂

      • 😉 Evolutia ca evolutia dar ce m-a „trantit” a fost jignirea adusa de juriu . Adica am scris cel mai prost articol dupa parerea lui? In plus pe gratis, i-am facut loc pe blogul meu gratuit pentrua vorbi despre produsele lui si el ce face ? Imi trage un sut in fund. Consider gestul lipsit de orice profesionalism.

  2. Am citit articole proaste care au luat peste 90. Deci? Articolele de 95, pfff…Cam asta! Cred că nu e vorba de creativitate, neapărat. Da’ nici să-ți spun despre ce-ar fi vorba nu știu.

  3. nici eu nu stiu care sunt criteriile dupa care sunt apreciate cele mai bune articole. Eu mi-am dat seama ca stilul meu e mai mult pe „vanzari” decat pe creativitate. Sa scriu ceea ce simt. Am luat 90 pentru articolul cu certificatele energetice, dar m-au abordat personal 2 potentiali clienti de-ai lor. Asa ca…eu sunt multumita 🙂

    • Da, depinde mult si de „stilul” sponsorului. Dar ceea ce ma deranjeaza este decalajul intre ceea ce spun ca vor si ceea ce vor cu adevarat. Unii spun ca vor „poveste” si apoi puncteaza articolele cu stil „bombastic”. Pai ori e poveste ori e bombastic. Singura mea „multumire” daca o pot numi asa de pe urma acestei editii sunt articolele in sine. In fine, asta credeam pana ieri ca acum chiar am dubii privind calitatea lor. In fine, le voi „testa” intr-un alt context, in definitiv poate chiar este un stil care nu mi se potriveste.

  4. Pingback: Să se pună comentările pe muzică şi muzica pe tocuri ! | Metafora buzz-ului

  5. Pingback: Să se pună comentariile pe muzică şi muzica pe tocuri ! | Metafora buzz-ului

  6. Nu confunda publicul cu juriul. Din juriu a făcut parte o singură persoană. Publicul tău e alcătuit din mai multe persoane, care revin pe blogurile tale fiindcă scrii pe gustul lor 🙂

    În altă ordine de idei, mie-mi pare foarte bine că la ediţia asta n-am mai concurat. Iar dacă o să mai concurez vreodată (deşi sper c-o să mă pot abţine) o s-o fac gândindu-mă că joc la loterie. 😛

    • Una peste alta e … un şut în fund. Nu ştiu cum fac dar nu există ediţie să nu „încasez” nota minimă. Sau nu departe. Mă tot gândesc ce anume poate supăra într-atât sponsorii încât să mă „potcovească” aşa. Concluzia mea e că-i calc pe bătături într-un fel sau altul. Ori nu înţeleg ce anume vreau să spun – mesaj abscons – dar asta fac şi alţii şi nu sunt potcoviţi, cel puţin nu de aceaşi sponsori, ori nu apreciaza „stilul”. În articolul cu pricina am folosit varianta simplistă, tocmai ca să fie inteligibil. N-a fost bine nici aşa. Sinceră să fiu m-a cam pus pe gânduri. Profunde. Da, publicul … e adevărat dar oare „publicul” chiar apreciază ce debitez eu? Asta e „dubiul”. Ai dreptate, este o loterie. Ai pus punctul pe „i”. poate mă astâmpăr şi eu şi mă trag pe margine. Zic aşa de fiecare dată şi tot o „comit”.

      • De la bărbatul meu am învăţat un lucru (adică mai multe, dar acum nu e vorba decât de ăsta):
        Nu te evalua niciodată prin prisma altora, fiindcă nu poţi mulţumi pe toată lumea şi nu poţi fi pe placul tuturor, aşa că o să ai mereu de suferit. Păstrează-ţi propria părere despre tine şi treci printre celelalte ca gâsca prin apă.
        Iar, zic eu, dacă totuşi părerea altora contează pentru tine, măcar nu înscrie pe toată lumea printre aceşti alţii. Cine e tanti asta din juriu? E scriitoare, ziaristă, critic literar, bloggeriţă de succes? Ce ştie ea despre scris? E o lelea nimeni. Care-i problema dacă articolul tău nu-i place ei? Da, ţi-a dat o notă proastă la un concurs la care, cu barem stabilit sau nu, jurizarea e aiurea. Dar n-aş zice că astfel ţi-a dat
        ţie un şut în fund ci, mai degrabă, că şi-a dovedit propria incompetenţă.

      • Da, ştiu că nu e scriitoare şi nici critic literar însă m-am simţit jignită. Adică eu îi scriu gratis vorbe faine despre „mică ei afacere” şi ea ce face? Îmi mulţumeşte aşa cum ştie ea… Am fost … destabilizată. Adică aproape cea mai mică notă? Tocmai ce spui tu încrederea în propria persoană este întreţinută (totuşi) şi de imaginea reflectată în ochii celorlalţi. E foarte adevărat ce spune soţul tău, că nu poţi împăca pe toată lumea… Nu ştiu ce să zic, eu uneori oscilez între părerea mea şi părerea mea despre părerea altora. Cred că în definitiv nu am ce căuta la un astfel de concurs. E adevărat că-mi dă „aripi” pe moment, adică inspiraţie, şi creez dar la capitolul „recunostiinta” … vidul. E vina mea, sunt singura vinovată că m-am prins în joc şi nu mi-am respectat regulile din start. Cert e nu poţi fi pe placul tuturor. Am făcut contestaţie să ştiu ce anume nu i-a plăcut. Aştept cu nerăbdare răspunsul.

  7. Din punctul meu de vedere a zice ca „sponsorul” a avut ceva in cap, un ceva care n-a rezonat cu felul tau de a scrie si a-i descrie produsul. Dar asta nu denota decat incapacitatea lui de a se adapta la felul de a vedea lumea al altora. Eu zic … 1-0 pentru tine …

  8. Articolul tau a fost primul pe care l-am citit. Si nu pentru ca l-ai afisat pe pagina Grupului, ci pentru ca îmi place sa te citesc. Nu te lasa influentata de notele juriilor. Fii multumita ca ai destui urmaritori, cititori, fani care-ti apreciaza scrierile. Stilul tau este un stil aparte, poetic, artistic, pe care nu-l înteleg multi. Si eu am fost foarte dezamagita cu doua note de 75. Asta înseamna cel putin 40 de puncte decalaj fata de primii clasati, într-o competitie cu doar zece probe. Greu de recuperat. Dar nu am renuntat si, de la a doua nota mica, am decis sa nu ma mai preocup nici de note, nici de jurii, nici de pozitiile din clasament … Si nici atât de premii.
    Curaj si mergi mai departe ! La urma urmei, orice sut în fund e un pas înainte…

    • Iti multumesc pentru gandurile pozitive transmise. E placut sa-ti incepi ziua astfel. A fost, a trecut, am mai bifat un esec, asta-i viata. Probabil ca stilul e de vina dar eu nu pot sa mi-l schimb si nici nu vreau sa mi-l schimb. N-am participat la concurs ca sa castig – nu ca n-as vreau dar stiu ca este imposibil – am intrat din pasiunea pentru scris. Si totusi nu ma pot abtine sa nu reactionez la o nota de 66 pentru un articol care nu vad ce bube ar avea. In fine. Am inteles ca sponsorul asta vroia ceva ce eu nu i-am putut da. Suntem deci incompatibili, asat-i viata, nu poti place tuturor. Insa m-am intrebat sincer ce naiba fac eu aici. Imi tot spun ca nu mai particip si de fiecare data o iau de la capat. O prostie !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s