M-am simțit ştrumpfer-importantă să dau tonul

Cobor la şapte, întreb de Mircea, dau de Ana care-mi spune că nu ştie unde-i Mircea. Poate l-o fi chemat „Strumpful ăla mare” cine ştie ? Că tot îl cheamă în ultima vreme”.

„Strumpful ăla mare” este Pavel, are nasul mare, o mustaţă stufoasă şi o privire tăioasă. L-am cunoscut pe Pavel la o cină cu ţinută obligatorie. Mie uitaseră să-mi spună de ţinută. Mă înfiintasem cu un zâmbet larg şi nişte blugi rupţi, la ora şapte, aşa cum convenisem, în cava de sub oraş. Era un oraş undeva în centrul Frantei şi în cava aceea de sub oraş ni se servise şampanie în nişte pahare care zdrăngăneau duios. A cristal fin de Bohemia.

În jur, ţinute de gală, papioane asortate la breton şi taioare tăiate după lungimea tocului. Parfumuri fine şi trabucuri cubaneze. Zdrăngănit fin de pahare cu picior. Inspiram, respiram, înghiteam, inspiram din nou. Să intre ştrumpf-aer-ul, să iasă, să intre din nou, să ignorăm puţin detaliile vestimentare, în definitiv eram acolo să discutăm, să ne simţim bine, să sărbătorim acel minunat proiect care tocmai se terminase cu brio.

Înghiteam, inspiram, respiram, începea să plouă. Întotdeauna îmi plăcuse mirosul de ploaie… Cineva depune un platou cu creveţi pe masa din stânga. Îmi plac creveţii. Mă îndrept spre masa din stânga, mă împiedic de Pavel. Nas mare, mustaţă obligatorie, tricou alb cu reclamă la bere. Îmi zâmbeşte tâmp, îi zâmbesc tâmp, mă simt mai puţin ştrumpfă. Nu sunt singura! Suntem cel puţin doi. Mă simt mai puţin ştrumpf – penibilă în blugii mei rupti. Inspiratie, respiratie , trăire!

Ne aşezăm la masă, în stânga un director, în dreapta alt director, eu – între doi directori. Mama ei de viaţă! Strumpf-idioată situaţie! Directorul din stânga îmi vorbeşte de cifre eu înţeleg „în mare”. Cifrele sunt ultima chestie care se învaţă într-o limbă. Înaintea nuanţelor. Directorul din dreapta tace. Mă rog să tacă dar mă rog degeaba. Mă întreabă deodată dacă-mi plac cavele şi eu, ce ştrumpfii mei să-i răspund, îi spun că-mi plac, să scap de el.

Cum ştrumpfii mei să-mi placă cavele? Să nu văd fereastre şi peisaj?

Continui să spun că-mi plac cavele şi fac semnul crucii pe la spate,  să mă ierte că mint. În faţa mea patru pahare într-o diagonală.  În stânga  trei furculiţe în ordine descrescătoare, în dreapta trei cuţite în ordine descrescătoare, eu, singura tipă de la masă.

Soseşte felul unu. Lume politicoasă, aşteaptă să încep eu, singura tipă de la masă. Inspir, respir, înghit, inspir. Să între ştrumpf-aer-ul, să iasă, să intre din nou, cu care furculiţa să încep?

Îl privesc pe Pavel. Pavel, slab, mă priveşte pe mine. Nici el nu ştie? Strumpf-singulară situaţie… Dau cu zarul, iese furculiţa din interior, zic „fie ce o fi”, apuc furculiţa din interior şi dau să tai. Lume politicoasă, apucă toţi la fel ca mine, furculiţa din interior. Tai şi gust : spanac cu miel pe mijlocul farfuriei. Totul asortat la tacâmuri.

Îmi place porcul şi puiul şi peştele, uneori merge şi vita când e viţel. Îmi plac în general toate legumele în afară de spanac. Nu-s decât puţin pretenţioasă. Strumpf-idioată situaţie… Mi-ar fi foame dar detest si mielul si spanacul.

Încerc o conversaţie cu directorul din stânga dar tot la cifre ajungem. Rămân în urmă cu mielul şi un chelner tânăr îmbrăcat în galben aşteaptă pe margine. Pe chelner îl privesc toti ceilalţi, eu mă simt privită, înghit mielul, înghit spanacul fără să mestec. Aleg paharul din coada de sus a diagonalei şi cer „apă cu bule”. Sa inghit mai repede. Să se ducă…

Lume politicoasă, aleg şi ceilalţi aceeaşi coadă de sus a diagonalei, mă simt ştrumpfer-importantă să dau tonul. Îmi vine să încerc controlul total dar mă abţin. Strumpf-zâmbesc în barbă şi-mi spun că trăiesc aventura vieţii mele. O aventură cum n-am mai văzut. Un oraş de ştrumpfi adunaţi în jurul unei mese rotunde şi eu, Ștrumpfița şefă, dând tonul.

afis-mic-Strumpfi-208x300

Îl privesc pe Pavel, dau de mustaţa lui Pavel într-un pahar cu picior. Zbenguindu-se în voie. Chardonnay 1978. Pavel, în spatele mustaţei, îmi face semne „nu fi ciudată !” Mă uit în jur, doi directori şi, în rest, doar eu. Îndoi din sprâncene, îi transmit : „nu fi tu !” Ador seara asta !

A doua zi mă trezesc la şapte şi dau căutare pe Google la şapte treizeci şi cinci. Google îmi spune ca se începe mereu cu tacâmul din exterior şi cu paharul din coada de jos a diagonalei. Pe cuvânt de google-ştrumpf ca facusem fix pe dos.

Îmi fac o cafea tare , îmi cos blugii şi caut o comedie să uit de momentul ştrumpfopenibil. Gasesc „Strumpfii: Satul Pierdut. Pare făcut pe măsura mea. Iese pe 31 martie 2017.

Aştept.

 

Acest articol a fost scris pentru SpringSuperBlog 2017 – proba 10 – InterComFilm

intercomlogo-300x300

 

Anunțuri

Un gând despre „M-am simțit ştrumpfer-importantă să dau tonul

  1. Pingback: SuperBlog | Proba 10. ”Ștrumpfii: Satul Pierdut”, o nouă provocare pentru superbloggeri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s