În prima seară m-am împrietenit cu maimuțele

Viața din spatele ecranului de calculator, din spatele termopanelor groase ale clădirii din sticlă, are farmecul ei. Te instalezi în fața ecranului de 17 inci și-ți creezi  “bula” proprie. Spațiul tău de dincolo de lume. Și-n “bula” proprie începi să tastezi, să tastezi, să citești ce au tastat alții, să tastezi din nou. Și tot așa până ți se ia de atâta tastat – tuturor ni se ia până la urmă de taste. De de la tastă 78 în sus începe rezistenta la taste și atunci există “bula”. Acolo unde există “bula” există vise. Și acolo unde există vise există evadare.

Eu evadez de obicei prin spatele “bulei”. Fac o poartă mică pe care o deschid cu o cheie pe care o pun bine și pe care uit, la un moment dat,  unde am pus-o. Apoi ies pe poarta din spatele “bulei”, iau taxiul, mă urc în avión și cobor la prima. Acolo,  departe. În general aleg avioanele care merg departe. Acolo unde oamenii sunt veseli și unde veselia contagiază. În general mă molipsesc repede cand e vorba de turism. Sunt un iubitor împătimit de vacanțe speciale , exotism, aventură, oameni și locuri noi.

Utima dată m-am molipsit în Botswana. Am luat un avion mare până la Johannesbourg și apoi un avion mic până la Gaboronne. La Gaboronne m-am simțit ca-n Bali, era verde , cald și puțin umed. De plouat n-a plouat. Hotelul avea o grădină mare, verde, plină de maimuțe . În mijlocul grădinii era o piscină și, de jur împrejurul piscinei, mese și oameni și chelneri care serveau oamenii la mese.

În prima seară m-am împrietenit cu maimuțele. În general nu mă împrietenesc cu maimuțele dar maimuțele acelea erau excepționale. Când întorceai puțin capul să privești piscina, maimuțele acelea excepționale îți furau bucata de salam. La a cincea bucată lipsă am schimbat o privire usturătoare cu maimuța din dreaptă care a transmis mesajul mai departe. Așa m-am împrietenit cu maimuțele. Din vorbă în vorbă. A doua zi am închiriat o mașină și am plecat să văd savana. La 60 kilometri sud de Gaboronne, Madikwe Game Reserve. 75000 de hectare de savană și-un lodge la marginea savanei. Una dintre cele mai frumoase și mai mari rezerve naturale din Africa de Sud. Totul construit pe principiul dezvoltării durabile. Doar un gard între mine și savana.

Savana cu animalele ei, dincolo de gard. Două ieșiri în savană, una de zi, una de noapte. Un pesiaj lunar, oameni în mașini verzi și animale de-o parte și de alta. Lei, maimuțe, gazele, elefanți și rinoceri. Eu într-o mașină verde cu un aparat de fotografiat de gât. Turista de departe. Hopuri-hopuri. La al zecea hop era să cad. Mi-a fost atât de frică de lei încât n-am căzut. La kilometru cincisprezece, un mic picnic în savană. Ni s-a servit ceai cald, chipsuri cidru și și bere. Am ales prost și am dârdâit toată seara. Oamenii credeau că vorbesc o limbă știută numai de bine. Oamenii se înșelau. Eu visam la o plajă cu nisip alb și fin, în Maldive. Să stau toată ziua la soare și să privesc marea. De multă vreme îmi doream să stau toată ziua la soare să privesc marea dar nu fusese să fie. Poate vacanța următoare sau poate că cea de după. Iminent, cel mai târziu cea de după. Marea nu dispare, Maldivele însă se scufundă.

Continuam să dârdâi pe limba Maldivelor și să privesc. Peisaj lunar în stânga, peisaj lunar în dreapta . Între timp se lăsa seara, îmi cumpăram un polar verde pe care-l mai am și acum și mă opream din dârdâit. Haine ștampilate cu amintiri. Ador ștampilele !  Deodată, nu știu de ce, îmi aduc aminte de “bulă”. Neștiută corelație… Îmi dau seama c-am rătăcit cheia de la poarta din spatele “bulei”dar nu o caut. O voi caută după. Peste. Poate.  Până atunci profitam de lodge. Era liniște și natura bătea la ușă. Cu animale cu tot. Unele urlau, altele țipau, unele poate îmi făceau cu ochiul. Dar eu nu le vedeam. Eu ascultam doar liniștea și-mi spuneam că e bine. Departe, exotic și bine.

Viața din spatele ecranului de calculator din spatele termopanelor groase ale clădirii din sticlă are farmecul ei. Te instalezi în față ecranului de 17 inci și-ți creezi  “bula” proprie. Spațiul tău de dincolo de lume. Uneori ieși pe portiță di spatele bulei și uiți unde ai pus cheia. Pleci în Botswana și te trezești în Maldive. Privești marea, te bate puțin soarele în cap și te crezi În  Bali.

În Bali aterizasem pe o vreme de ne-aterizat. Pista era un fel de fâșie în mijlocul oceanului și pilotul se dovedise expert în piste înguste. Ne întâmpinaseră oameni cu ghirlande de flori roz și ne cazasem la un hotel tradițional. Dușul era în mijlocul naturii și șopârlele făceau parte din decorul dușului. Spre deosebire de maimuțele, șopârlele nu pricepusera mesajul A trebuit să le ignor cu greu.  Seara la masaj, am privit privi luna sau soarele cum răsare, orarul era la alegere și priveliștea la fel. Departe, exotic și bine.

Acolo în Bali, am aruncat cheia în mare și mi-am promis să uit de ecranul de 17 inci. Din păcate viața din spatele ecranului de calculator din spatele termopanelor groase ale clădirii din sticlă are rostul ei. După zece zile de mare și soare și oameni, în mod pragmatic și rațional am decis să caut cheia, am găsit-o și m-am întors în “bula” mea să mai strâng ceva bani și pentru vacanța următoare .

Acest articol a fost scris pentru SpringSuperBlog 2017 – proba 13 – CND Turism

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;În prima seară m-am împrietenit cu maimuțele&8221;

    1. Da, si mie imi place enorm conceptul , erau acolo reguli stricte si in ceea ce priveste consumul de energie electrica si reciclarea deseurilor si crearea unui ecosistem echilibrat in general.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s