Vai, mi s-au lipit ochii de brățară și acolo au rămas

Viața într-o clădire de sticlă are farmecul ei. Până să ajung la clădire, iau metroul și-n metrou n-am altă treabă decât să privesc oamenii. Stau în picioare, mă țin de bară și privesc oamenii.

Privind oamenii îmi vine deodată inspirația.

Cum ar fi dacă aș pune fusta aia neagră de tip “țigară”a tipei de pe scaunul din față lângă cămașa aceea verde a tipului care se ține de bară? Ar fi super si ar fi tendință. Dacă aș adăuga o brățară “design” și o eșarfa „gri-metal-flou-flou” ar fi de-a dreptul super- motivațional. Adică, numai cu gândul la noua ținută, m-aș putea trezi înainte să sune ceasul, m-aș putea spăla pe față și pe dinți în 3 miniute crono, aș putea pregăti micul dejun fără să-mi spună nimeni că trebuie să-l pregătesc – aș fierbe ouăle de cu seară și aș potrivi zahărul în cana de ceai tot cu seară – aș putea da două ture de grădină și patru de piscină , aș putea hrăni mâța și cățelul, aș putea face și patru flotări pe muzica de la radio și viața mi s-ar părea atât de frumoasă, incât m-aș duce să mi-o petrec de bunăvoie și nesilită de nimeni în clădirea de sticlă.

Numai și numai de dragul ținutei.

Mă scoate din reverie o frână bruscă, în tunel. Tipul care se ține de bară scăpa bara din mâini și cade peste tipa de pe scaunul din față. Tipa e foarte mirată, nu se aștepta ca tipul sa cada, tipul – bărbat fain , înalt, brunet, ochi ca măslina – se scuză, se ridica repede își caută echilibrul și cam atât.

Îmi spun că lipsește ceva din decor, elementul acela de legătură, ”flash”-ul acela capabil să transforme o întâmplare banală într-o poveste de povestit la gura sobei, „chestia” aceea datorită căreia să există sămânța de dialog :

“vai, mi-ați agățat cămașa verde cu brățara”

sau

“vai, mi s-au lipit ochii de brățară și acolo au rămas până au dat de ochii dumneavoastră verzi”

sau

“si fiică-mea caută modelul asta de brățară de ceva vreme, dvs unde l-ați găsit?”

Până să ajungă în stație metroul, caut la oamenii din metrou modelul acela de brățară   capabil să creeze sămânța aceea de dialog, și nu-l găsesc.

Omul din stânga are cravată și ceas, omul din dreapta poartă pălărie, bătrâna din față are basma.

Nici urmă de brățara!

Ajung în stație cu gândul la brățară, iau scările rulante cu gândul la brățară, traversez strada cu gândul la brățară, iau liftul cu gândul la brățară, le privesc cu interes vădit încheieturile celor din lift, vorbesc cu Ana cu gândul la brățară, ajung la birou și spun că mi-am creat în cap o ținută super-motivaționala dar îmi lipsește brățara. Că, datorită tinutei, aș fi gata să pregătesc micul dejun fără să-mi spună nimeni că trebuie să-l pregătesc, aș fi gata să dau două ture de grădină și patru de piscină, aș fi chiar gata să hrănesc și mâța și cățelul și aș face chiar și patru flotări pe muzică de la radio, dar îmi lipsește brățara.

Ana îmi spune  „lasă, că o să găsești tu brățara, că doar n-au intrat brățările în sac” și eu îi spun că nu vreau orice brățară, eu vreau brățara care să producă senzație, elementul acela de legătură, ”flash”-ul acela capabil să transforme o întâmplare banală într-o poveste de povestit la gura sobei.

Ana îmi spune că știe ea unde pot găsi brățara, design îndrăzneț, estetică asimetrică, colecție de origine spaniolă, stil meditarean îmbinat cu pasiunea pentru brățări, o adevărată bijuterie recunoscută peste tot.

Mă uit la Ana și zic că glumește. Ana e o fire cam ciudată, uneori zici că glumește când de fapt nu glumește, alteori invers. Mă uit lung și intens și Ana îmi întoarce la rândul ei o privire lungă și intensă. Da data asta Ana nu glumește. Se duce la fereastră de termopan și încearcă să se orienteze. Ana stă greu cu punctele cardinale. Mă întreabă unde-i Calea Floreasca „o fi în stânga?” Îi spun că este în dreapta. Îmi răspunde că oricum e aprope, în mall, la parter. Doar să trec strada și o să dau nas în nas . Un magazin prezent în peste peste 45 de magazine în toată țara, cu preturi bune, incepând de la 20 lei pentru bijuterii.

Un magazin în care găsești ceasuri si bijuterii, bijuterii de aur, bijuterii de argint, un magazin fix peste drum, în dreapta cum privești pe fereastra de termopan.

O întreb de brățară, „pe aia o găsesc?” Îmi zice că da, își deschide laptopul caută pe google „site Splend’or „, dă click si selectioneaza marca Majorica, colectia Tredy.

Bratari Majorica Trendy 11816.01.2.000

Mă uit la brățară, mă uit la Ana, mă uit pe geam și deodată îmi vine să dau două ture de grădină și patru de piscină, să hrănesc mâța și cățelul, să fac și patru flotări pe muzica de la radio și viața mi se părea atât de frumoasă încât îmi iau geanta, liftul, badgeul și trec strada.

Acest articol a fost scris pentru SpringSuperBlog 2017 – proba 15 – Splend’or

 

 

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Vai, mi s-au lipit ochii de brățară și acolo au rămas&8221;

  1. Mi-ai dat idei, că tot mi-am cumpărat recent o cămașa verde. Mă duc să caut brățara magică, poate mă face și pe mine să mă apuc în sfârșit de alergat dimineața!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s