Sau poate nu. Ce mai contează ?

N-a fost sa fie o ediție triumfătoare. A fost una modestă în ceea ce mă privește. Am scris între două ședințe și trei deplasări. Am scris în fața unui pahar cu bere într-un aeroport sau a unui pahar cu bere într-un hotel din preajma aeroportului. Am vrut să existe un fir al întâmplărilor, să existe re folosire ulterioară a cuvintelor. Pentru că mă râcâie modestia într-un mod ciudat, aș vrea să spun că de pe la proba aceea cu creditu’ mi-a pierit orice chef de a mai pierde berile prin aeroporturi sau hoteluri din preajma aeroportului. După proba aceea cu creditu’ mi-a venit pur și simplu să pierd vremea altfel. Sa privesc iarba cum crește și cum cad petalele. Să citesc cum pierd vremea alții, ei țesând povești nemuritoare în jurul temei date.

Am citit povești țesute bine, cu măiestria artistului care face artă. Am citit povești cârpite, cuvinte puse unul lângă altul într-un șir uneori greu de înțeles de la cap la coadă. Am citit romane scrise de autori celebri, mici chestii cu substanță și ceva romane polițiste. M-am îndepărtat. I-am urmărit pe unii cum nu s-au îndepărtat. Cum s-au ținut cu ambele mâini de toate probele și au făcut contestații pentru 90 de puncte. Ei, aceia care uneori vorbeau de subiectivitate ca de ceva normal. Ei, aceia, care și-au creat o mini-existența în jurul probelor.

Îmi fixasem și eu la un moment dat firul zilelor în ritmul notelor. De atâtea dezamăgiri am lăsat-o baltă. Prea multă ipocrizie pentru mine. Am preferat să-mi țes existența în jurul firului de iarbă într-o creștere descrisă metaforic dintr-o perspectivă inedită. Să cunosc oameni și să le urmăresc poveștile. Am cunoscut oameni interesanți. Oameni cu care am putut rezona la un moment dat. Într-un fel sau altul îmi voi aduce aminte de berile petrecute în fața unor produse care nu-mi spuneau nimic. N-am putut țese mincinos, am țesut așa cum n-aș fi consumat eu produsul cu pricină.

Am observat un fel de ipocrizie comună a celor ce vindeau produse. Cu excepția unuia singur, nici unul nu cerea reclamă la produs dar depuncta lipsă reclamei. Îmi place să am încredere în oameni și în ceea ce spun oamenii și în ceea ce scriu oamenii.

Mi s-a demonstrat încă o data cât de ipocriți sunt uneori oamenii.

Nu vreau să închei fără să spun că textele cu link-urile și pozele cu trimitere vor dispărea de pe acest blog. Se vor muta acolo unde le este locul, într-o formă non-comercială. În locul lor va exista, poate, povestea textului. Sau poate nu. Ce mai contează ?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s