Chestia aceea cu legătura dintre cultura organizațională și apă ?

În prima probă se cereau texte despre binomul apa și cafea la birou, “element al culturii organizaționale”.

Chestia cu legătura dintre cultura organizațională si apă mi s-a părut ca o musca scufundată în lapte încercând să schimbe lumea. Adică ce mama ei de legătură între cultura organizațională și amestecul acela de care se cerea să pomenim ?  Real sau fictiv, elementul acela trebuia să fie explosiv. Să creeze schimbare la nivel organizațional! Să creeze schimbare la nivel cultural! Să creeze schimbare pur si simplu! Să fie de genul “amestecul acela castigator” care face diferența. Care să creeze impuls compulsiv care la rândul lui să creeze inițiativă de a aplatiza ierarhiile și a da o șansa celor care nu se mai văd de atâtea nivele. Care să dea oamenii pe spate de la prime citire, să-i facă să-i revizuiască imaginea deținută despre șef, colegi, echipe in general.  Care să-i facă pe oameni să-și golească conturile și să devină peste noapte clienți fideli ai amestecului, de la a două citire a textului în sus. Să le schimbe oamenilor obiceiurile de a sorbi, de a mirosi, de a califica aromele după gradul de schimbare provocata nivel comportamental și al numărul de nivele ierarhice  de la ei în sus până la ultimul mare șef. Care să dea o nouă definiție  a ideei de apa, a ideei de cafea, a ideei de apa cu cafea în general. Real sau fictiv, să fie de genul “uoau , mă duc să dau căutare pe Google, să găsesc amestecul acela care a schimbat viața atâtor oameni, si care poate o va schimba si pe ea mea ca poate ajung și eu șef ?”

Mi-am zis la rândul meu “ uoau, eu chiar practic în mod constant birourile, apa și cafeaua, va ieși ceva trăznet !” A ieșit ceva praf. Și pulbere. Că e greu, foarte greu să schimbi metalitati, indiferent de cât de exploziv sună amestectul. Ca să producă efect, ar fi trebuit să inceapă undeva în 1920 vara și să fie incă în plină desfăsurare la momentul asta. Deci pură fictiune.

Ca să iasă ficțiune cu iz de autentic, trebuia o sclipire de geniu. Și, ca să existe geniu, trebuia puțină lipsă de logică. Aia era. N-am căutat mult sclipirea de geniu în lipsa logicii, n-avea rost, am descris realitatea. Ploua, era gri totul, rece, open space-ul tăcea și-n lipsă de altceva am descris conceptul de bidon. De cultura organizaționala nu m-am legat. Nu puteam, era débil să vorbești așa, complet pe lângă. Ca să pară autentic, am luat la mișto conceptul de bidón. Nu de alta, dar nu-mi place conceptul de bidón. Plasticul în general. A ieșit o poveste de birou cu amintiri de pe vremea impuscatului și cu ceva idei spre sfârșit despre cum va arăta lumea în época post-bidon. O mică, foarte mică trimitere spre componenta posibil culturală a cerintei. Textul a trecut ca apa la chiuvetă, undeva spre josul punctajelor acordate. Am dat vina pe bidón, nu pe încapacitatea mea de a înțelege care-i legătură între apa, cafea și cultură organizaționala

Textul cu pricina , fara „trimieri” e aici.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Chestia aceea cu legătura dintre cultura organizațională și apă ?&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s