Cine să conteste atracția omului spre afinități?

În proba aceasta trebuia să scriu despre o experientă plăcută în care mamă, bunica, mătusa sau orice alt membru marcant din familie mi-a oferit un sfat de îngrijire pe care îl aplic în continuare.

Chestia cu proba această este că îmi place brandul, chiar îmi place, e pur românesc, de tradiție, l-am testat de pe vremea impuscatului și-mi aduc aminte încă cu mare, mare plăcere cât de frumos miroseam, și ce coadă era la magazinul Universal când se aduceau deodorantele cu pricina.

Problema cu proba aceasta este că ajung foarte greu într-o armonie perfectă cu juriul. Adică armonía aceea care să creeze fulgere, scântei, admirație la prima citire și recitire ulterioară. Au fost dăți când am atins aceea armonie perfectă dar atunci era alt juriu. De atunci juriul s-a schimbat și … nema armonie.

Există unele ziceri care zic că ar exista o oarecare legătură preferențială bazată pe afinitate între juriu și câștigători.

O fi, cine să conteste atracția omului spre afinități?  Ar disparea poate atracția omului spre afinități poate doar dacă juriul „s-ar lega la ochi”, să nu știe cine-i autorul și să nu mai existe tentația afinităților. Dar poate că juriul n-are batic sau nu vrea să aibă batic.

Textul cu pricina , fara „trimiteri” e aici.

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Cine să conteste atracția omului spre afinități?

  1. Pingback: Definiția frumuseții în accepțiunea mea | Blog discutabil

  2. Pingback: Ceea ce conta nu era perfecțiunea ceștii ci senzația ce o simțeai sorbind | Metafora buzz-ului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s