Ploaia mea în sunetul tău …

Îmi place muzica oamenilor. Muzica ta. Capacitatea ta de a înghiți kilometrii. De a îi ascunde în spatele “înaltelor”. Eleganța ta de a camufla bașii. Sunetul ploii, design-ul gândurilor tale, calitatea muzicii răzbătând timpurile … Pasiunea pentru viață din spatele viselor. Puterea sunetului. Șansa de a simți muzica. Șansa de a auzi. Puterea de a schimba vieți : Edifier (*)

Noi …

Mai știi? Eu eram acolo, departe, ascunsă în spatele anilor. Cântam pe silabe. Plouam în două jumătăți aproape egale. Începeai tu, continuam eu. Pasul meu era puțin decalat. Fredonam doar puțin aleator. Eu nu cunoșteam versurile. Tu-ți povesteai viața prin sunet. Eu simțeam doar ritmul ploii cum bubuia în geamuri.  Eu îmi imaginam viața ta din spatele sunetelor. Se scurgea în picuri mari viața.

Edifier R2730DB … tu, eu,  ploaia. Procesorul audio profesional de la Texas Instruments, crossover-ul electronic, compensarea audio și dynamic range-ul dădeau ploii o spargere lină.

Durerea spargerii îmi vuia timpanele. Îmi pleznea capul de atâta ploaie. Îmi plezneau pleopele de atâta tu. Țineai ritmul în spatele bașilor. Îmi spuneai să nu mă grăbesc. Să nu sar peste fapte, ani, oameni, destinații. Eu încercam să-ți inteleg muzica și nu reușeam.  Îmi spuneai să ascult versurile. Să trăiesc chitara și zgomotul ploii transpirând sunete. Eu nu auzeam decât toba. Cei 136 Watt creeau un bass puternic și adânc.

(sursa foto – site Edifier)

Nu reușeam să trec de sunetul tău.  Spărgeai distanțele și oamenii și faptele și cântecul căpăta semnificații ascunse. Sorbeai viața din spatele cuvintelor. Multe cuvinte. Cuvintele îți dădeau înțelesuri ascunse. Sorbeai viața în ritmul muzicii, cu pasiune. Gustam muzica în ritmul muzicii cu experiența căpătată în spatele ploii. Începeam să te recunosc în spatele sunetului. Te imaginam transpus în muzica aceea duioasă. „Prea duioasă pentru tine”– îmi spuneai si totuși fredonai și mă întrebai la a câtă literă am ajuns.

Passion

(sursa foto – google)

Nu ajungeam niciodată la aceeași literă. Era un semn dar mă încăpățânam să dau vina pe decalajul dintre mine și ploaie. Dintre ploaie și tine. Mă încăpățânam să număr kilometri. Prea mulți. Prea deși. Și cântecul continua să cânte și ploaia continua să spărga timpul. Cuvintele capătau semnificații ascunse. Aș fi vrut să invadezi spațiul cu prezența ta. Dar tu doar cântai fredonat …

Ploua … Și nu se mai sfârșea …

 

Picurii spărgeau timpane și tu aproape că dispăreai dincolo de cuvinte. Nu puteai să dispari ! Nu aveai dreptul să dispari !  Nu atunci ! Dădeam muzica mai tare, boxele umpleau spațiul cu prezența ta. Tu umpleai spațiile și distanțele deveneau deodată cântec. Cântam aceleași silabe și ne imaginăm picuri. Două jumati ale aceluiași sunet. Două bătăi la unison.

Ne despărțeau  anii, îmi spuneai, așa se hotărâse viața să ne cânte : tu pe calea ta, eu nu întelegeam decât o parte din sensuri. „Sunteam ceea ce ne imaginăm” –  îmi spuneai – și eu te imaginam golind pahare. De ce te temeai de sunetul fotografiilor? De muzica vremurilor ? Erau vremuri alb negru și noi încercam doar să le dăm culoare. De ce sfărâmai pahar după pahar în cinstea anilor ? Mă mințeai că mai exist și eu te credeam. Nu existam decât datorită muzicii, a bașilor și a ploii. Nu puteam să nu cred ploaia și nici sunetul bașilor spărgând boxele. O carcasă din lemn, un sistem de boxe bine ancorat un design extrem de fin. Totul pentru o  rezonanță acustică ideală volumelor mari.

Mă mințeai că e atât de dureros să vrei și totuși să nu poți. E atât de intens să crezi în ritmul muzicii. Era un cântec trist și ploia ne definea. Picurii continuau să spargă timpul și bașii lumea mea. De jur împrejur lumea mea vuia în ritmul tău. Ritmul tău, îmi spuneai, e foarte puțin decalat. Dincolo de bași, zgomot de sonerie. “Să dau muzică mai încet”, mi se spunea și mă făceam că plouă. “Să vina poliția dacă nu !”, mi se spunea și mi se făcea deodată dor de tine și, ca să nu dispară ploaia si,ca să nu dispară sunetul, promiteam să dau muzica mai încet, să ascund bașii în spatele castilor. Îmi luăm căștile și te regăseam în spatele sunetului. Ajunseseși la silaba ploii și mă mințeai că ninge. Exista o alchimie ciudată între tine și fulgi. Ningeam și eu la unison cu tine și mi se făcea deodată atât de frig ca aproape uitam că era încă  vară…

Sunetul ploii, design-ul gândurilor tale. Puterea muzicii de a aduce acasă.

M-am întors !

(*) prin programul EDIFIER Angel Sound Foundation, compania îi ajută pe copiii cu deficiențe de auz să descopere puterea sunetului. In acelasi timp programul de burse EDIFIER reprezinta un angajament față de inovație . 

Acest articol a fost scris pentru  SuperBlog 2017  – proba Edifier

Anunțuri

Un gând despre „Ploaia mea în sunetul tău …

  1. Pingback: Proba 5. EDIFIER, sunetul din viața ta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s