Sufletul este acolo de unde nu mai vrei să pleci

Am 10 ani și mă cheamă Mia. Îmi place foarte mult să nu mă plictisesc. Mama îmi spune de multe ori că ar fi trebuit să mă nasc adult. Adulții se plictisesc mai puțin. Cel puțin așa zice mama. Uneori mama ar fi în stare să spună orice ca să scape de întrebările mele multe. Pe mine mă pasionează aproape tot dar mă plictisesc repede. Vinerea trecută, ca să scape de gura mea, mama mi-a promis că o să mergem la munte.  “Natura predispune la meditatie”. Nu știam ce-i aia “meditație” si nici „predispune” dar m-am abținut. Pentru astfel de cuvinte există dicționare.

Azi e sâmbătă și suntem la munte. Avem cazare în Poiana Brașov. Am ajuns cu trenul ieri seară. Din gara Brașov am luat autobuzul 4 până “în Livadă” și, “din Livadă”, autobuzul 20 spre Poiană. În Poiană era deja noapte dar ne-am descurcat. Mama rezervase o cameră twin la Hotelul Royal Poiana Brașov căci tata nu putuse să vină. Era în team-building, la mare. Mie îmi plăcea mai mult muntele, aerul curat și, în general, natura.

 

(sursa foto – site Hotel Royal Poiana Brasov)

Îmi plăcea la nebunie  numele hotelului, mă făcea să mă simt ca o prințesă. Camera era frumoasă și era cald si bine. Mi-am ales patul de la fereastră și dimineața am văzut prima munții. Era soare și cer senin și mama mi-a propus să urcăm în Postavaru. Am luat telegondola și mi-a fost puțin frică dar nu i-am spus mamei că mi- era un pic rușine sa-i spun. Sus bătea puțin vântul dar era frumos și se vedea până departe.  Am întrebat ce oraș se vede în vale și mama mi-a spus că se vedea Brașovul. Orașul ei de suflet. Știam deja ce-i ăla suflet, o întrebasem pe mama pe la 7 ani și mă lămurise : „Sufletul este acolo de unde nu mai vrei să pleci”.

Sufletul meu încă nu se hotărâse. Sau poate că aveam mai multe suflete?

La coborâre am mâncat la “Sura Dacilor” și mam îmi explicase ce-i ăla dac. Eram și eu și ea un pic dace.

Apoi am dormit puțin, să fim odihnite seara și când ne-am trezit am jucat biliard în holul hotelului. Adică biliard a jucat mama ca eu nu știam regulile. Eu doar am privit. Nici mama nu știa regulile dar, din vorba în vorba, se împrietenise cu Simona din Bacău care știa regulile. Simona din Bacău venise cu cei doi copii ai ei, Bianca și Mihai, și stateau într-un apartament de 4 camere la acelasi hotel. Și din pat de la Bianca se vedeau munții.

Bianca și Mihai erau cam de aceași vârstă cu mine așa că  ne împrietenisem repede și jucasem darts electronic si fotbal de masă. Când se întunecase bine ni se făcuse foame și Simona ne sugerase să mergem împreună la  “Sergiana”, în Brașov . Când auzisem de Brașov mă bucurasem pentru sufletul mamei și sărisem în sus de bucurie. Am mâncat bine în Brasov, “bunataturi din Ardeal” și ne-am plimbat prin centru – Piața Sfatului, Schei și Prund. Tâmpa se vedea sus, luminată frumos. Brașovul avea ceva de Hollywood.

 

(sursa foto – arhiva personala)

Am ajuns înapoi la hotel la zece și un pic și am dormit buștean cu gândul la munți. Aerul de munte obosește bine. A doua zi mama s-a trezit prima și s-a dus la sauna hotelului. Eu m-am trezit mai târziu și, după ce îmi explicase mama ce-i aia saună și  pentru că mama fusese deja la saună si eu nu, am vrut și eu la piscină. Hotelul Alpin nu era deloc departe și piscina era foarte modernă și mare și avea jacuzzi și televizor cu muzică în surdină.

După piscină ne întâlnisem cu Simona și ne povestisem ziua. Ei fuseseră mai leneși. Sorbiseră un frappé pe terasa hotelului și copii săriseră pe trambulină. După amiază soțul Simonei ocupase hamacul să citească și adormise buștean. Se trezise de frig cu cartea deschisă la capitolul nouă.

A doua zi, vacanța la munte s-a terminat cu o mare părere de rău. Autobuzul 20 ne-a lăsat în “Livadă” și de acolo autobuzul 4 ne-a dus la gară.

Restul îl știti : gări, trenuri, oameni, mama și eu.

Am 10 ani și mă cheamă Mia. Îmi place foarte mult să nu mă plictisesc și, de când m-am întors de la munte, îmi tot caut sufletul și nu-l găsesc.

Sufletul meu privește de sus, orașul din vale. La anu’ ne mutăm în Brasov !

Acest articol a fost scris pentru  SuperBlog 2017  – proba Hotel Royal Poiana Brasov

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s