Îmi place viața! Teribil de tare îmi place viața!

Pe post de filozofie de început

Există multe metode de a trece prin viață fluierând. Până la un punct fluieri apoi brusc te oprești din fluierat. Există multe metode de a realiza că nu poți trece la infinit prin viață fluierând. Atunci apar brusc întrebările existențiale privind schimbările bruște de direcție. Cum s-o cotești ? Cum s-o ocolești ?

Există multe metode …

De unde și până unde

M-am născut într-o zi de joi la ora două fix. Am deschis ochi larg, am privit neonul și-am început să urlu. Îmi plăcea viața! Teribil de tare îmi plăcea viața! Speriați de urletul meu părinții mi-au zis să mă numească în mod delicat, Mugurel și Mugurel mi-a rămas numele.

Telecredit_credit_cu_buletinul

Până la doi ani am dus o viață relativ netulburată căci părinții se ocupau de toate. Apoi lucrurile au devenit complicate pentru că doream de toate :  și jucării pentru copii și dulciuri pentru copii și cărți de povești pentru copii și multe, multe altele. O gaură la casa părinților și a bunicilor și a mătușilor și, nu în ultimul rând, a vecinilor. De nu-mi dădeau ce ceream urlam până trezeam tot cartierul și venea poliția și scria amendă și, din amendă în amendă, părinții ajunseseră la concluzia că-i mai economic să-mi dea.

Și așa, având de toate, am ajuns la pubertate. Și atunci lucrurile au devenit practic imposibile : casa cu etaj a fost vândută, cartierul rezidențial părăsit, a apărut inevitabil al doilea loc de muncă al părinților, rudele au început rând pe rând să nu ne mai cunoască și prietenii să dispară unul câte unul.

Sumbre vremuri.

Încet, încet, a venit Revoluția. Din cauza caracterului meu cheltuitor am trecut peste época aceea tulbure practic fără să simțim șocul devalorizării și, de pe azi pe mâine, am reușit să supraviețuiesc până la 30 de ani numai și numai datorită încăpățânării de care dăduseră dovadă părinții mei crezând în așchia care nu sare departe de trunchi.

Eu eram așchia care sărise foarte, foarte departe de trunchi.

La 30 de ani lucrurile au devenit deodată extrem de dificile. Părinții ieșiseră la pensie și, la 60 de ani, ajunseseră la trista și iremediabilă concluzie că pensia de stat nu le va putea acoperi bătrânețea și se retrăseseră la țară, în casă bătrâneasca, lăsându-mă pentru prima dată în viață să mă descurc “cum oi putea”.

Metoda „unu”

Prima luna am putut relativ ușor, îmi intrau “mâinile” ca pe bandă rulantă în fiecare seară de la 9 la poker cu băieții. Ba un full, ba o roială, uneori ieșea și de-un carré de-mi umpleam zilele și mai trimiteam și la casa bătrâneasca de la țară ,”sa ajut puțin babacii”. Din a doua lună însă au început să scârție rotițele destinului și n-a mai intrat nimic. Cinci seri la rând așteptasem să intre și n-a fost sa intre nimic. Se supărase pare-se “cineva acolo sus” și nu mai dădea să fie.

La sfârșitul celei de-a șaptea seri ajunsesem la capătul borcanelor de zacuscă făcute de mama și trimise pe tren. Apoi am început să-mi pun serios problema supraviețuirii. Pentru că nu știam să fac prea multe în viață, m-am angajat ca paznic la parcarea din fața blocului. Job ușor, prost plătit. Îmi ajungeau banii cât să nu mor de foame până la mijlocul lunii.

Metoda „doi”

Ca să închei luna începusem să vând obiectele din casă. Azi ceasornicul vechi de pe peretele din hol, mâine măsuța cu trei picioare din sufragerie, și tot asa până ajunsesem să locuiesc o garsonieră confort 2 goală, cu gresie, faianță, ușă metalică și termopane dar fără frigider și nici mașină de spălat. Pe toate le vândusem la prețuri negociabile ca să trec cu bine de martie, aprilie, mai. În iunie nu mai rămăsese decât un televizor alb-negru pe care nu-l mai voia nimeni, o saltea gonflabilă în fața lui și un inel de argint cu valoare mai mult decât sentimentală.

De socializat socializam doar cu proprietarii mașinilor parcate în parcare. Îi întâmpinam în fiecare zi cu zâmbetul pe buze și le uram să aibă o zi frumoasă, plină de realizări. Încet-încet le devenisem simpatic și câțiva începuseră chiar să se oprească din când în când să schimbe o vorbă cu mine înainte de muncă. Erau oameni cu școală și-mi plăceau conversațiile cu ei. Vorbeau despre joburile bine plătite în IT și despre cât de mult se caută programatori.

Metoda care mi-a schimbat complet viata

Prost nu eram, sesizasem oportunitatea și, pentru că mă săturasem de garsonieră mea goală și de televizorul alb-negru, începusem serios să mă gândesc cum aș putea să fac să devin un programator bine plătit. Radu, tipul cu Audi, îmi vorbise de un curs de HTML pentru începători și Mircea , tipul cu Skoda Fabia, îmi pomenise de un credit pe durată scurtă – nu mai mult de 30 zile – care m-ar putea scoate din « rahatul asta mare în care ajunsesem ». Creditul respectiv, un  credit rapid online – telecredit – un împrumut fara garantii  era foarte ușor de obținut, propunea primul credit cu dobanda 0,  expunea într-o manieră extrem de transparentă toate costurile aferete începând cu cel de-al doilea credit și nu necesita mai mult de 5 minute pentru a completa formularul de cerere. Procesarea era rápidă și banii ajungeau în scurt timp în contul clientului. Ceea ce spunea Mircea suna extrem de bine pentru ce prevedeam să fac la sfatul lui Radu ! Există unele zile care încep cu adevărat bine ! În pauza de prânz am făcut simulările pe site și apoi, după niște calcule rapide, planul  părea de-a dreptul fezabil ! Eram gata pentru cursul de HTML în iulie !

Am făcut cursul de HTML în iulie cu salariul de portar, 500 lei împrumutați fără dobândă de la Telecredit pe 30 de zile și 500 luați de la babaci . Ca să supraviețuiesc în iulie am amanetat pe 2 luni inelul de argint cu valoare mai mult decât sentimentală.

În august am rambursat primul credit la Telecredit și am luat un al doilea credit Telecredit pentru 1100 lei pe 30 de zile. Restul mi l-au dat băbacii.

Credit

La sfârșitul lui august eram programator începător WEB cu patalama la mână. Radu, tipul cu Audi-ul, m-a ajutat să-mi fac CV-ul și m-a recomadat călduros.

În septembrie eram un angajat fericit și mult mai bine plătit. Ceea ce mi-a permis să  rambursez cei 1496 de lei la Telecredit, să le dau banii băbacilor și să-mi recuperez inelul.  Jobul ca programator Web îmi plăcea dar mi-ar fi plăcut și mai mult să devin programator Java. Era mai interesant și … și mai bine plătit.

În  octombrie m-am înscris la un curs de Java pe care l-am plătit din salariu de programator de bază și un al treilea credit la telecredit : 600 de lei pe 30 zile

În noiembrie am prins un proiect în java cu salariul corespunzător. Mai mare. Ceea ce mi-a permis să rambursez tot ce aveam de rambursat, să cumpăr frigider și mașină de spălat.

Pe post de concluzie

Luna viitoare îmi voi lua un TV cu ecran plat și tehnologie Led !

Mă cheamă Mugurel, m-am născut într-o zi de joi la ora două, am deschis ochi larg, am privit neonul și-am început să urlu. Îmi place viața! Teribil de tare îmi place viața!

Acest articol a fost scris pentru  SuperBlog 2017  – proba telecredit

5 gânduri despre „Îmi place viața! Teribil de tare îmi place viața!

  1. Ma bucur pentru Mugurel. In sfarsit citesc o poveste si despre programatorii Java. Me happy 🙂

    Am si eu un Mugurel la birou, tot reprofilat. Inainte facea ceva complet diferit (ceva legat de carbuni si transporturi), apoi a facut un curs de Java si s-a angajat la noi. Uite, chiar o sa-l intreb daca tot de la Telecredit a luat si el bani pentru curs 🙂

    1. Me happy too. Ar fi fain de s-ar putea pune povestea asta in realitate. Chiar ar iesi deun scenariu original. Deci chiar se poate sa faci un curs Java si sa schimbi complet viata. Asta e cool !

      1. Da, se poate. Dar conteaza cred backgroundul pe care il ai. Multora nu le iese. Mugurel al meu e un caz fericit, se descurca mai bine decat colegi cu facultate de profil.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s