Zidule, de ce tragi?

Locuiesc într-o casă verde cu ferestre multe și priveliște faină. Ziduri groase din cărămidă roșie, termo-izolantă , transfer ideal de căldură între mine și lume. Casa inspiră, eu respir. Și invers. Sunt într-o rezonanță perfect echilibrată cu casa cu ferestre multe și priveliște faină. Dincolo de ziduri, există anii și dincolo de ani, există poveștile. Povestea mea, povestea casei, povestea noastră.  Personalități complexe și complicate. Legături strânse.

Bunicii mei construiseră casa în vremurile acelea “de demult”. Trăiseră până atunci, în chirie, într-o casă de lut. De mică fusesem într-un fel de comuniune interioară cu casa construită de bunici. Când nu mă auza nimeni, îi spuneam în șoaptă “lucruri” casei. Lucruri care ramâneau doar între mine si casă.

certificat-energetic-Bucuresti

Sursa : site certificat-rapid.ro

Inventasem un fel de alfabet secret între mine și ea. Pe vremea aceea nu existau încă notiuni de tipul : audit energetic , certificat energetic și termoviziune pentru clădiri. Simțeam doar cu mă “trage”, auzeam doar cum plouă, simțeam doar cum picură și vedeam doar cum arde.  La buzunar.

La 6 ani mi se întâmpla, de exemplu, să mă cert cu zidul gros din bucătărie:

“Zidule, de ce tragi atât de tare?”

Dar zidul gros tăcea și trăgea. Atracția invizibilă a aerului dincolo de zid. Energia neînțeleasă a casei construite de bunici.  Zidul nu avea explicația “tragerii”, exista intrinsec doar forța tragerii. Energia aceea subtilă și inexplicabilă a zidului. Zidul trăgea și eu continuam să cred că zidul se va plicitisi odată și odată și se va transforma într-un zid pufos, ca o plapumă între mine și lume.

La 7 ani mă săturasem să mai vorbesc cu zidul și o rugasem pe bunica să-mi spună povestea zidului. Îmi povestise bunica cum săpase fundațiile casei cu bunicul, fundații adânci, să țină la cutremur, cum alesese cărămida roșie arsă bine la soare, cum pusese apoi cărămidă peste cărămidă până apăruse zidul gros. Erau vremuri vechi cu ziduri groase și ierni lungi și reci. Vara era bine, zidul gros răcorea. Toamna zidul inspira ploaia și iarna zidul expira umezeala acumulată. Priveam zidul cum trage și căutam să găsesc explicația intrinsecului.

Explicația intrisecului am găsit-o ani buni mai tarziu : zidul trăgea pentru că nu respira. Nu exista izolație térmica și nici schimb echilibrat de căldură. Din cauza suprafeței importante de contact între zid și exterior, pierderile de căldură datorate zidului reprezentau până la 20% din pierderile de căldură ale casei.

“Zidule, de ce tragi?” , întrebam eu, dar zidul nu vorbea. Zidul inspira octombrie, decembrie … si apoi respira decembrie, ianuarie, februarie, martie, aprilie …

La 11 ani mi se întâmpla să mă cert cu ploaia care cădea. Stropii mari uzi și reci formau forme ciudate pe tavan . Aveam ligheane de rezervă și preșuri de rezervă și răbdare de rezervă. Mi-era frică de tavanul acela ud cu forme ciudate, închideam ochii și mă rugam la zeul ploilor: „să dea să mai stea”. Dar zeul ploilor nu mă asculta. Zile în șir nu mă asculta până se plictisea să mai plouă și se oprea. Între două ploi, bunica schimba tiglele sau le peticea. Există o legătură intrinsecă între stropi, urmele de pe tavan și umezeala rece din preșuri.

Explicația intrisecului am găsit-o ani buni mai tarziu : un acoperiș prost izolat poate cauza până la 30% din pierderile de căldură ale casei.

La 12 ani mi se întâmpla să mă cert cu vântul.  “Vantule, de ce bați?” întrebam eu vântul prin crăpăturile fine dintre vânt și mine. Chitul ciobit de la ferestre cădea și vântul răcnea. Se simțea miros de iarnă vuind a ger prin crăpăturile fine și, la sfaturile celor mari, mă îmbrăcam “mai bine”. Era un fel de monolog între mine și vânt. Eu nu înțelegeam rostul vântului, vântul nu înțelegea rostul geamurilor. Erau geamuri într-o configurație specifică vremurilor, cu pierderi maxime

Rostul geamurilor l- am găsit  ani buni mai tarziu : în configurația cea mai proastă -ferestre simple, clasice cu rame de lemn chituite  –  pierderile cauzate de ferestre reprezintă 15% din pierderile de căldură ale casei.

Casa

Sursa : google

La 16 ani mi se întâmpla să mă cert cu  soba de teracotă din colțul camerei. “Sobă, de ce nu încălzești?”, întrebam dar soba tăcea și scârțâia, gazul abia de mocnea, albastru plăpând al gazului amestecat cu aer mă hipnotiza și mama îmi spunea să fiu atentă la foc, să nu se stingă. Uneori focul se stingea , dispărea pur și simplu albastrul plăpând și atunci deodată, totul amuțea: zidul gros tăcea, acoperisul ploua, vântul sufla, focul nu ardea si casa aproape deceda.

La 18 ani a venit Revoluția și lucrurile s-au schimbat încet – încet. Oamenii au plecat să vadă lumea altora, lumea altora le-a plăcut oamenilor, lumea altora a transformat oamenii, oamenii au vrut să reproducă lumea altora și, încet încet, au reprodus-o.

Am reprodus și eu lumea mea transformând casa după chipul și asemănarea viselor mele din copilărie : să nu mai tragă, să nu mai plouă, să nu se mai audă vântul pe la uși, geamuri și sobe de teracotă, să fie cald și bine și totul să fie estetic și echilibrat, să emane energie pozitivă, să respecte principiile feng-shui-ului, să nu mai sune odată cu vântul, să nu mai plouă odată cu ploaia să nu mai ningă odată cu iarna.

Am început prin realiza un audit energetic pentru a identifica starea inițială a casei  : profilul energetic al casei, soluțiile de creștere a perfomantei energetice, soluțiile posible, cuantificarea  economiilor de energie și evaluarea eficienței energetice ale soluțiilor propuse cu costurile aferente și durată de recuperare a investiției făcute.

Erau multe de facut. Casa expira mult peste limitele admise…

Am început cu acoperișul, i-am refăcut forma și am schimbat tiglele cu un acoperiș de table garantat, am continuat cu zidurile groase, le-am izolat pe exterior. Apoi am schimbat geamurile cu ferestre de termopan. Soba de teracotă am înlocuit-o cu calorifere legate la centrală și fiecare cameră am dotat-o cu termostat propriu de temperatură. În amintirea sobelor de terracota am construit un șemineu pentru ierni friguriroase și zile pliticoase.

La un moment dat, au început să se audă zgomote. Era cald și bine dar parcă umbla cineva prin pod. Noaptea. În fiecare noapte. La început am zis că mi se pare și am chemat prietene, rude, vecini să audă. Au auzit si ei : umbla cineva prin pod. Noaptea. Era confirmat. Am chemat 3 preoți și am sfinţit de 3 ori. Cu apa sfinţită și din Biblie citire.  Preoții sfințiseră și plecaseră, zgomotele tot acolo erau.

Apoi am încercat feng-shui-ul. Existau energii negative între ușa de la intrare și ușa de la ieșire. Am atârnat un  carillón să speriile duhurile rele și am pus în baia orientată nord un capac de WC verde cu o broască țestoasă.

A funcționat. Duhurile rele au plecat.

Apoi am căutat să testez noua performanță energetică a casei și am solictat un certificat energetic cu valabilitate de 10  ani.  Am sunat la furnizorul de servicii de certificare, Enermed Impex SRL, am răspuns la câteva întrebări legate de casă, am stabilit de comun acord ora vizitei, am obținut informații relative la actele necesare și la prețul aferent. 24 ore dupa vizita de 10-15 minute, am primit certificatul.

Creasem o nouă casă, cu o clasă energetică „A”. O casă care trăia.

Locuiesc într-o casă verde cu ferestre multe și priveliște faină. Casa tace. Tac și eu odată cu ea. Respirăm ploaia dincolo de zidul gros, izolat termic.  Inspir, admir, afară bate vântul. Casa trăiește vântul, o aud cum șoptește parcă vântului “nu mai există pierderi datorate chitului prost și nici pierderi datorate ferestrelor simple, nu mai există toamnă vuind a ploaie și nici iarnă vuind a ger prin crăpăturile fine ale ferestrelor“. Prin geamul de la bucătărie, termopan clasă A privesc vântul dansând grădina. Casa are muzica ei, vântul muzica lui. Nu mai amestec, ca pe vremuri, sunetele.  Gradina dansează în continuare, îmi pare că mă molipsesc și eu de la  frunze. E o toamnă propice schimburilor. Respir! Un buștean trozneste în șemineu, termostatul programat taie căldura. Casa este programată să economisească. Inspiră lemn uscat de foc, expiră putere calórica cu miros de fum. Schimb echitabil.

A început să plouă. Se aud picurii deși pe acoperișul de tablă. Casa cântă odată cu ploaia, îmi vine să devin la rândul meu picur. Picurii rămân pe acoperișul cu nume pompos, garantat 50 de ani, rezistent la vânt, grindină și ani și bine izolat. Eu rezonez, intr-un sfârsit, cu casa.

Acest articol a fost scris pentru  SuperBlog 2017  – proba Certificat Energetic

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s