Out of Africa

Eram la Gaborone de luni seara. Călătorisem vreo 15 ore de la Paris până la Johannesbourg si, în aeroport la Johanesbourg,  ațipisem pe un scaun de plastic alb. Mă trezise John, colegul. El trăise 3 ani în Africa de Sud, știa aeroportul acela pe de rost și, ca să nu adoarmă la rândul lui, alesese un „bistro Parisien” și o bere. Mă trezise cu 10 minute înainte de decolarea spre Gaborone cu un vioi „ce faci, nu vii?” care-mi ucisese brutal tot zen-ul.

23472204_1948516968499037_3103964491695000486_n

Sursa foto : arhiva personala

Visam că sunt la Roma, pe o terasă din fața Colosseumului, că mă delectam cu o porție de spaghetti „al  dente” cu busuioc și un sos de roșii proaspăt stors. Unele vise sunt premergătoare, altele există  doar ca să te facă să vrei să se petreacă, chit că știi cu mare precizie că nu se va petrece. Visul meu făcea parte din categoria a treia „fuse și se duse”. Petrecusem la Roma unul dintre cele mai romantice week-end-uri pe care cineva de vârsta mea le poate petrece. Dar asta e  altă poveste.

Buimaică și încă sub influența sosului de roșii, mă ridicasem de pe scaunul de plastic alb și-l urmărisem pe John până la terminalul 1 poarta 4. Dacă ar fi fost să descriu ceea ce simțisem urmărindu-l pe John până la poarta de îmbarcare 4 ar fi fost  „un fel de cursă cu obstacole într-un miros ciudat” cu singurul scop de a nu pierde avionul. Plecasem de la Paris în plină iarnă, decembrie, temperatură un pic sub zero, ajunsesem în emisfera „cealaltă” în plină vară, cald, verde, soare cu raze multe, atmosferă un pic umedă, clima aeroportului care nu făcea față, oameni în short-uri, pălării de soare, șlapi, tricouri fără mâneci. Eu, într-un pulover gri tricotat de mama. „Opt-uri” mari , 5 rânduri de „unul pe față, unul pe dos” , din nou opt-uri mari . Și tot așa.

Treceam pe lângă oameni cu figuri speriate care mă priveau într-un mod brutal, acru-amar, deschideau ochii mari, își țineau respirația și apoi fugeau. Un iz de transpirație amestecat cu un iz de lână de oaie explica exodul. Acolo, în mijlocul exodului, printre oameni, fețe lungi și priviri mustrătoare, începusem să visez cu ochii larg deschiși și zâmbetul cât să ascundă jena.  Visam la fusta mea cloș cu flori mari și cu bandă elastică în talie din colecția Simple. Visam la tricoul meu negru din colecția Tommy Hilfiger, 100% bumbac. Visam și înaintam spre poarta numărul 4 într-o aromă de flori mari și roz. Suntem ceea ce ne imaginăm că suntem. Eram deodată o floare mare cu petale roz si miros de liliac.

 

Sursa foto : site-ul answear.ro

Aveam cale liberă, poarta 4 era la o aruncătură de băț pe dreapta, coada la îmbarcare se formase deja, aproape că-mi venea să-l strâng în brațe pe John că nu mă părăsise în Johannesbourg ! Mă înfiora ideea de a rămâne singură și transpirată într-un Johannesbourg gri si amar.

Avionul spre Gaborone era unul mic, alb și cu elice. Două rânduri de scaune de piele pe o parte, două pe partea cealaltă. Pe rândul 7, locul 12, eu. Lângă mine, un tip căruia nu i-am știut niciodată numele. N-a rezistat mai mult de 10 minute lângă mine, cât să decoleze avionul mic cu elice.  Apoi ceruse  politicos să se mute mai în spate.

23561333_1948517348498999_269425559606488573_n

Sursa foto : arhiva personala

La Gaborone mă anunțaseră că mi se rătăcise “puțin” bagajul.  Dar nu cumva să-mi fac griji că se ocupau ei de toate. Zâmbisem într-un fel “puțin” trist, dar zâmbisem. De la un anumit moment  încolo grijile dispar în virtutea spiritului de conservare al speciei. Continuam să plutesc în fusta mea cu flori roz cu petale mari pe un nor alb. Mă conservam relativ bine.

23517511_1948519115165489_1970361390113524448_n

Sursa foto : arhiva personala

La hotel îmi daduseră camera 107 cu fața spre piscină. În absența costumului de baie “puțin” rătăcit pe undeva între Paris și Gaborone, continuasem să-mi imaginez viața în nuanțe de roz. Cu geamul larg deschis spre lume, sub cearceaful alb, apretat, fără  puloverul în opt-uri mari  scos la aerist pe balconul cu vedere spre piscină, viața în vis într-un tricou alb din tricot neted din colecția Calvin Klein Jeans, cu decolteu rotund și niște pantaloni scurți din colecția Wrangler cu talie regulată și buzunare oblice, viața în astfel de condiții pe malul piscinei cu apa azurie devenea acceptabilă. În lipsă de altceva acceptam visul.

 

 

Sursa foto : site-ul answear.ro

A doua zi fusese  caniculară. 35 de grade la umbră și umbra rară. Eu și puloverul meu în opt-uri participasem la 4 ședințe dintre care 3 fuseseră scurtate din motive obiective. Mirosea ciudat … De relaționat, relaționasem slab și foarte scurt. Tot din cauza mirosului. Pe unde apăream eu, dispăreau ceilalți. Eram singură pe lume și, în așteptarea bagajului „puțin” pierdut, transpiram intens . John colegul, într-un sacou pentru bărbati dintr-un material leger, se scuzase, el nu (mai) putea transpira în acelasi loc cu mine.

Mă lăsase singură într-un birou cu ferestre mari orientate sud. Departe, se vedea savana, aproape nu se mai putea respira. Ca să scap de senzația neplăcută a momentului prezent începusem să-mi imaginez senzația extrem de răcoroasă a momentului când „ei se vor ocupa în sfârșit de toate”  și îmi voi putea recăpăta în sfârșit rochia elegantă si lejeră din colecția Simple confecționată din țesătură ornamentală și senzația plăcută a momentelor de convivialitate din jurul ei.

rochie eleganta

Sursa foto : site-ul answear.ro

Cu gândul la rochie și la momentele extrem de plăcute pe care le vom petrece – poate-împreună, trecuse ziua și seara mă prinsese din nou în camera 107 cu fața spre piscina. Nici nu avea cum să mă prindă altundeva ținând cont de circumstanțe. Pe la opt îmi recăpătasem într-un sfârșit bagajul.  “Se ocupaseră relativ repede” și le mulțumisem frumos pentru visele care-mi făcusera viața suportabilă.

Plecasem de la Gaborone vineri seara;  eu și valiza mea verde cu contur gri, mai puțin puloverul  gri tricotat de mama rămas la aerist pe balconul cu vedere spre piscină.

Acest articol a fost scris pentru  SuperBlog 2017  – proba Answear

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s