Simplu, scurt, fără stil. Fără asteptari. Doar adevarat.
93 din 100. Locul 51. Un premiu de 50 de euro. Youpi, youpi !
Youpi, youpi, am urcat 24 de locuri. E ceva ! Ce să mă fac acum cu cinismul meu? Îl păstrez , desigur că îl păstrez, sigur îmi va mai trebui de acum până la capăt.
Care capăt?
Cine poate ști?
Scriam detașat articolul cu certificate și umor, trandafirii dădeau muguri și lalele scoteau nașul prin pământul umed de la atâta ploaie când primesc mesaj de la Gi : „suntem unul lângă celălalt” .
Mă uit în pat, lângă mine pisica. Gi nicăieri. Citesc din nou mesajul și mă prind. „O fi legat de clasament”.
Dau repede pe clasament și mă văd pe 51. Gi, lângă mine. Da, era legat de clasament. Am zis „Youpi” , Gi mi-a raspuns „ce explozie de bucurie” , am zis sa zic „youpi, youpi” n-am reușit să-l copleșesc nici așa pe Gi .
Nu știam dacă-i de bine sau dacă-i de rău așa că am continuat să scriu la articolul cu umor. Până la capăt, râdeam.
Am terminat articolul la patru și jumătate și am dat o fugă pe grup. Note multe sub 90, oameni supărați. Mulți. Spre deosebire de prima probă când aveam impresia că eram singura supărată, la proba asta, a doua , aveam impresia că-s singura bucuroasă.
Mereu împotrivă curentului … N-am zis prea multe de frică să nu-mi sară vreun supărat în cap. Nu mi-a sărit nimeni, am primit chiar si mici felicitări. Două.
Va mulțumesc Mădă și Marius, de pe 51 viața este zen și lumea pare mare.
Să nu uit : Radu, sunt alături de tine. Încă nu „aproape de tine” că mai e ceva spațiu între noi, dar înțeleg prin ce treci. Nu e drept și nici logic și, în cazuri din acestea, cinismul ajută.
Între timp am ajuns la pagina 68 și continuă să-mi placă.
Metafora buzz-ului 
D-bia astept sa te citesc atunci cand o sa fi cocotata undeva pe langa locul 1 🙂
Asteptarea moarte n-are, stii cum se zice.
Mulțumesc pentru susținerea morală, ține de cald în zile friguroase cum sunt cele de acum! 🙂 Am scris destul pentru Suberblog ca să-mi dau seama când un articol e bun. Nu mai bun ca altele ci, pur și simplu, bun. Lucru confirmat și de cititori (cum rar se întâmplă). Nu mă deranjează lipsa vreunui premiu, din anumite motive nu mi-ar fi fost de folos, mă deranjează nota în sine. Off, credeam că mi-a trecut dar văd că mă aprind din nou! 😦 Hai, succes!
Mno hai ca nu e chiar capat de tara! Articole bune sunt multe, e de ajuns sa nu atinga o coarda sensibila ceva si … gata. E asa de fain sa relativizezi, sa nu – ti mai pese, sa scrii pur si simplu din placere , fara stresul locurilor. Stand si analizand mi se pare ca nota aceea mirifica pe care am luat-o la prima proba a fost cel mai frumos lucru care se putea intampla.