Mi se făcuse frică de mine și decisesem să fug în lume

Ningea în martie troiene. Alb, gri, nici urmă de verde…

Aveam nevoie de o vacanță altfel. De o evadare la un capăt de lume. Celălalt capăt al lumii… Aveam nevoie de distanță ca să relativizez starea de alb. Aveam nevoie de CND Vacanțe Speciale, de una dintre acele destinatii speciale pentru vacante speciale  departe de rutină, departe de banal, departe de iarna fără de capăt.

Am visat, am căutat, am imaginat, am găsit ! Una dintre acele destinatii exotice pentru vacante speciale !

Stau pe o plajă cu nisip fin, privesc Pacificul, citesc Amélie Nothomb și, printre rânduri, ascult în zare. Caut în mine să descopăr semnificația fiecărui rând. Eu și lumea aceasta exotică, departe. Reciful de coral, laguna, albastrul turcoaz.

Bora Bora în zare, Japonia în carte.

Privesc zarea, gandesc cartea. Este felul meu de a asimila lumea. De a trăi una dintre acele vacanțe speciale departe de tumultul cotidian. Departe de ceea ce am fost, aproape de ceea ce am devenit.

plaja

Sursa foto : arhiva personala

Am trăit multă vreme într-o țară închisă cu multe lacăte. Cheițele le ascunsese odată cineva foarte bine și apoi uitase de ele. Străinii ne erau cu toții dușmani, născuți parcă dinadins să vină să ne fure țara și fetele. Fetele luate cu japca de studenții străini își capătau statutul de  „persona non grata”  cu durată de valabilitate infinită. Ștampilă pe o viață de om. Pielea omului era prin definiție albă și sarmalele prin definiție nelipsite la masa de Crăciun. Mi se părea normal așa pentru că numai așa știam că se poate.

Mă uităm la om și îi vedeam fața. Ochii. Mâinile. Îi măsuram zâmbetul și culoarea. Îi dădeam un nume și îi asociam numelui o părere. Imaginea omului în viziunea mea. Transpunerea omului în contextul meu. Când mă uităm la om, mă căutăm   pe mine. Uneori mă regăseam mult, alteori deloc. Instinctiv clasificam și aplicam ștampile. Ștampile invizibile, categorii distincte construite pe criterii intrinseci sinelui. Construiam o lume după felul și asemănarea mea. “Me centric” – ul  îmi dicta lumea. Propria lume. O lume în continuă expansiune și evoluție. Cutare spunea, cutare credea, cutare povestea, eu interpretam, clasificam, ștampilam după chipul și asemănarea mea.

cer

Sursa foto : arhiva personala

Bătălia a început când au ruginit lacătele și s-au deschis larg porțile. Lumea mea față în față cu lumea celorlalți.  Lumi paralele sau perpendiculare? Am declanșat instinctiv mirarea. Controversa. Cum era posibil să  traducem oamenii atât de diferit? Să pictăm lumea atât de divergent?  La un moment dat mi-am văzut propria imaginea în lumea celorlalți. Nu mai eram eu, devenisem o imagine a celorlalți.  Mi se făcuse frică de mine și decisesem să fug în lume. Să fug de mine și de pe prejudecățile impuse sau deduse. Fugisem departe de lumea mea decisă să înțeleg lumea celorlalți. La început n-o înțelesesem-o și îi rugasem să repete “rogu-vă, traduceți ochii”.  Oameni complet diferiți de lumea mea mă priviseră lung și închiseseră ochii. Cine nu putea să le înțeleagă sufletul trebuia să mai aștepte. Nu poți trece de la o lume la alta printr-o simplă înșiruire de cuvinte. Trecerea implică suflet și sufletul înțelegere. Am așteptat să înțeleg contextul sufletului și am învățat să ascult oamenii. Ascultându-i pe alții, mă descopeream pe mine.

camp

Sursa foto : arhiva personala

Am ascultat îndelung culturi diverse. Am învățat să înțeleg contexte diverse. Am mâncat cu cinci rânduri de tacâmuri în față, am mâncat cu degetele, am râgâit zgomotos , m-am abținut dureros. N-am ascultat decât o mică parte din ce avea de povestit lumea. Ca să nu rănesc, ca să nu jignesc, ca să nu lovesc, a trebuit să știu. Să învăț să mă adaptez cand nu puteam beneficia de răbdarea căutării. Plecam, gafam, încasam, învățam să ascult, înțelegeam, reveneam, mă îmbogățeam. Uneori răneam și plângeam. Și acum mi se întâmplă să plâng ascultand lumea …

Stau pe o plajă cu nisip fin la un capăt de lume și visez departarea. Sunt într-o continuă căutare de lumi. Învăț o lume, caut alta.  Sunt pe o plajă pustie din Bora Bora și visez Japonia. Citesc  Japonia prin ochii Améliei Nothom. „Stupeurs et Tremblements” trezește în mine sentimente ciudate.  Amélie povestește o Japonie trăită din proprie experinta . Exprienta ei ca traducatoare  în cadrul prestigioasei firme Yumimoto. Mă gândesc la semnificația pestigiului. Aici, pe plaja asta mare, prestigiul s-ar limita la profunzimea privirii. Sau poate doar la cat de departe poți să fii. Departe –zare. Acolo, în țara soarelui răsare, semnificația prestigiului ar trebui căutată departe. Departe – timp.

mare

Sursa foto : arhiva personala

Privesc oceanul și mă imaginez Amélie. Încerc să înțeleg perfectionismul acela de neînțeles pentru un occidental promovat de sistemul japonez de muncă.  A fi perfect sau a te simți inutil ? A nu ți se spune niciodată în față, a ți se da mereu de înțeles sau a nu fi ? Suntem ceea ce ne imaginăm că suntem în definitiv … Mă gândesc ce mi-aș fi închipuit eu în locul în locul Améliei.  Ce aș fi simțit eu dacă aș fi luat inițiativa de a servi cafeaua fără să mi se ceară și gestul acela, initiativa aceea personala ar fi fost considerată drept o ofensă directă? Dacă, în urma gestului, mi s-ar fi atribuit activitatea de a mă ocupa de toaletele bărbaților sau mi s-ar fi dat un birou lângă o fereastră mare, departe de oameni? Dacă singura mea ocupație ar fi fost să nu fac nimic până când mi s-ar fi terminat toate gândurile și aș fi demisionat.

Percepția mea citind-o pe Amélie este că n-aș fi suportat toaleta bărbatilor. Mi-aș fi luat catrafusele, toate, și aș fi plecat. Fereastra m-ar fi inspirat. Dar e doar percepția mea citind-o pe Amélie și nimic mai mult. Adevărata Japonie este dincolo de percepția mea citind-o pe Amélie.

Citesc Amélie Nothomb și încep să simt un sentiment de intrigă legat de cultura japoneză. Nu vreau sentimentul acesta în mine în acest capăt de lume, așez semnul de carte la capitolul 4, închid cartea și ascult marea. Ar fi prea simplu să-mi imaginez o cultură prin ochii unui singur om.  Ar fi prea simplu și mult prea egoist. În definitiv suntem suma experiențelor prin care trecem și a sentimentelor pe care fiecare experiență ni le provoacă. Nu pot fi suma experiențelor Améliei, trebuie să fiu suma propriilor experiențe !

Avion

Sursa foto : arhiva personala

Dacă va fi să simt Japonia, va fi Japonia simțită de mine. Dacă va fi să simt Japonia, voi știi că va trebui să mă mir și voi știi că va trebui să accept, să respect și să mă adaptez. Ca orice altă lume, Japonia are regulile ei proprii, uneori în contradicțiile cu regulile mele. Amélie mi-a deschis calea și ochii și dorința de a contrazice sentimentul ciudat de intrigă pe care mi l-au provocat poveștile ei.

E bine că știu că e altfel. E bine că știu că va trebuie să ascult. Să nu pun etichete. Să nu compar. E bine că știu și asta este primul pas. Restul va fi experiență. Călătorie ca inițiere. Drum spre cunoaștere ca pas !

verde

Sursa foto : arhiva personala

Ningea în martie troiene. Alb, gri, nici urmă de verde… Aveam nevoie de o vacanță altfel. De o evadare la un capăt de lume. Celălalt capăt al lumii… Aveam nevoie de distanță ca să relativizez starea de alb. Aveam nevoie de una dintre acele vacante speciale, de una dintre acele  destinatii speciale departe de rutină, departe de banal, departe de iarna fără de capăt..  Aveam nevoie de toate acestea ca să continui să mă redescopăr.

Acest articol a fost scris pentru SpringSuperBlog 2018, proba CND Turism

Reclame

2 gânduri despre „Mi se făcuse frică de mine și decisesem să fug în lume

  1. Pingback: Proba 8. Călătoria ca inițiere, drum spre cunoaștere

  2. Pingback: JURNAL DE SUPERBLOG – ÎN VEDEREA ATERIZĂRII, AM ÎNCEPUT SĂ URC | Metafora buzz-ului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s