Nu tu nervi, nu tu praf, nu tu cozi, nu tu dureri de cap !

Îmi amintesc totul de parcă ar fost ieri : Japonia, CV-ul, Mia,  e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri din Romania Unele lucruri se întâmplă. Pur și simplu se întâmplă.

Unele povești încep neașteptat și nu se termină niciodată. Rămân undeva în noi, puse bine la păstrare. „Întâmplarea aceea minunată care a decis totul”. Momentul acela în care se petrece un fapt fără nume care atrage după el o înșiruire minunată de alte fapte cărora ți-e  frică să le dai un nume.

Întâmplarea care a clădit soarta.

etrad

E cald, o căldură de început de martie. E liniște, rezonez cu asimetria perfectă dintre  dintre curbă și linie degajată de pietrele puse una peste alta.  Sunt eu și pietrele într-o grădina în stil Jôdo, din fața muntelui Fuji. Eu, cea de peste mări și țări, în țara soarelui răsare. Cine ar fi crezut?

Sunt, simt și îmi amintesc : epoca aceea minunată în care totul se transforma : oamenii își doreau totul la un deget distanță, virtualul devenea încet-încet o prelungire a realului, magazinele își mutau rafturile pe ecranele telefoanelor mobile, timpul devenea scump, din ce în ce mai scump, distanțele își pierdeau din importanța datorită tehnologiei și primul magazin online de traduceri apărea în România. Traducerile erau meseria lor –  traduceri tehnice, traduceri juridice, traduceri financiar-bancare, traduceri juridice, traduceri marketing & PR, … -și conceptul propus, revoluționar, mă scosese dintr-o mare belea.

Era undeva undeva prin 2018 vara  și mi se năzărise să-mi deschid orizontul. Ca să mi-l deschid larg, mă gândisem să-mi iau liber vreun an, să străbat lumea. Să întâlnesc oameni, să dau nas în nas cu noi culturi, să mai schimb puțin mentalitatea. Dar cum străbaterea lumii implica bani și conturile mele trăgeau cu greu să supraviețuiască epocii, ideea – minunată între noi fie vorba – picase bolovan, năruita de evidențele cotidianului.

Pentru că țineam morțiș la chestia cu orizontul, încercasem din rasputeri  să găsesc o soluție. Voiam o soluție cu efort minim și impact maxim. Mă gândisem la o operă de caritate, ceva voluntariat prin Africa dar, din cauza firii mele bolnăvicioase, o lăsasem baltă. Urmase apoi soluția cu căsătoria din interes, găsisem profilul ideal pe Internet, băiat fain și bine înfipt în societate, job cu potențial și rețea întinsă pe 4 continente dar pista se dovedise a fi doar virtuală, omul din spatele profilului era pura imaginație a unui puști de 15 ani  căruia nici măcar nu i-am reținut numele.

După încă câteva încerci ratate, ajunsesem la concluzia dureroasă că, dacă persist să vreau să-mi deschid orizontul, va trebui să continui cumva să-mi asigur prin propriile mijloacele deschiderea la 360 ° . Odată hotărârea luată , pusesem degetul pe hartă si … fusese să fie Japonia .

Căutasem pe net,  găsisem un post care părea că mi se potrivește :  „IT Solutions Architect-Virtual Server Infra” .

Descrierea postului arăta frumos…

 

 弊社顧客(日系空調大手メーカー)にて、米国本社ITインフラへの統合移行に関連して、ITインフラのグローバル統合、システム移行、刷新プロジェクトが多数進行しており、ITソリューションアーキテクトを急募しております。

業務概要:

● 担当するシステム(仮想ストレージシステム)に関する技術担当、設計、導入、コンサルティング。
● ビジネス部門や他のIT部署(デスクトップ、ネットワーク、 …

 

Pentru că se indica la un moment dat că se acceptă și candidaturile vorbitorilor de engleză “only”, încercasem marea cu degetul și trimisesem CV-ul, scrisoarea de intenție, si o fotografia cu mine serioasă îmbrăcată într-un taior gri strâns, toate însoțite de un volum important de “speranțe că”.

CV-ul , scrisoarea de intenție și fotografía ajunseseră cu bine la destinație, primisem confirmare de primire imediat după.  Chestia cu speranțele însă se pare că se împotmolise undeva pe drum …

Cinci săptămâni după, nici un răspuns… Îmi consultam emailul de 5 ori pe zi, “poate-poate”, dar voința și mai ales capacitatea mea de a comunica telepatic cu “cei din țara soarelui răsare” lăsau mult de dorit. O fi fost din cauza distanței, o fi fost din cauza fusului orar sau poate mai degrabă a diferențelor culturale de abordare a unei candidaturi, nimeni nu putea să explice.

După încă 3 săptămâni de așteptare începusem serios să-mi pun întrebarea dacă nu greșisem cumva adresa sau, și mai rău, dacă nu ajunsesem cumva în spam.

Nu cred în soartă, nu cred în destin. Cert este că, la un moment dat, la circa două luni de la trimiterea candidaturii, se petrecuse o întâmplare fără nume. Întâmplarea aceea fără nume  o așteptam de ceva timp : firma Yumimoto, vestita firmă Yumimoto, îmi răspunsese pozitiv și-mi adresase un email foarte políticos și foarte stilat în care mă anunțau că fusesem acceptată în urma unor deliberări complexe și care necesitaseră ceva timp de analiză.

În felul lor discret și políticos, reprezentanții firmei Yumimoto își cereau scuze pentru întârziere și mă rugau, la fel de políticos și stilat, să trimit, în maxim 3 zile, toate actele necesare angajării- certificat de naștere, diplomă de absolvire a liceului, diplomă de absolvire a facultătii, adeverintă medicală, diplomă de absolvire masterat, foaie matricolă, certificat de căsătorie, cazier- toate traduse în japoneză. Și da, toate în maxim 3 zile.

Îmi aduc aminte de parcă fusese ieri : o zi caniculară de vară și eu cu o față lungă în fața calculatorului citind pentru a zecea oară mesajul din email. Creierul meu înțepenise fixat pe numărul 3, numărul impresionant de acte de tradus și … limba japoneză. Pentru că, în momentele cheie, creierul meu are prostul obicei de a intra într-o stare de contemplare a momentului prezent , incapabil să acționeze într-un fel sau altul în direcția dictată de logică.

Cu fața în ecran și picurii mari de transpirație ascunși printre taste, mă imaginam deja cutreierând prin cartiere necunoscute sub un soare nemilos în căutarea unui birou de traduceri compatibil cu toate criteriile impuse de vestita firmă Yumimoto. În plus de toate criteriile mele :

  • biroul de traduceri numărul unu ar fi tradus doar în engleză, franceză și chineză
  • biroul de traduceri numărul doi ar fi avut un orar cu publicul incompatibil cu orarul meu
  • la biroul de traduceri numărul trei ar fi fost o coadă mare, până în stația tramvaiului 21 și ..
  • biroul de traduceri numărul patru s-ar fi aflat la o mie de ani lumină de locul în care locuiam eu

Stoarsă de emoție și strivită de cruzimea sorții, aproape convinsă de imposibilitatea atingerii perfecțiunii absolute cerută de vestita firmă Yumimoto în ceea ce privește trimiterea actelor necesare angajării, o sunasem pe Mia, prietena mea din copilărie. Obișnuiam să ne sunăm des, să ne povestim viața, să schimbăm păreri privind una alta, să cerem sfaturi, să ne compătimim reciproc. Să ne plângem de milă în ultimă instanță. Mia este genul de om optimist din naștere care vede întotdeauna partea plină a paharului.

Aveam nevoie de Mia pentru moral!

Mia îmi răspunsese la al cincea „ring”.  Îi povestisem despre întâmplarea aceea minunată care mi se întâmplase și despre blocajul meu privind întrunirea tuturor criteriilor.  Mia, ca de obicei, adoptase o atitudine compet pozitivă și-mi spusese doar atât „nu-ți fă griji, se rezolvă”. Urmase un moment de tăcere lung în care stropii de transpirație continuaseră să picure și imaginea emailului  vestitei firme Yumimotosa să persiste pe ecran.

Pentru că aveam încredere în Mia, nu intrasem în panică. Când era vorba de ceva senzațional, Miei îi plăcea să pregătească anunțul. Ii lăsasem Miei timpul necesar și, într-un final, Mia îmi dăduse toate detaliile.

Începuse cu „uită coplet de alergătură !” și începuse bine pentru că era vară și era caniculă și nu cunoșteam Bucureștiul decât din povești.

Continuase cu „consideră limba japoneză că o limbă oarecare într-o lista lungă de limbi”. Mă bucurasem căci rar se întâmpla să dai peste o astfel de limbă.

Apoi, îmi spusese Mia, orarul meu chiar nu conta, căci ceea ce îmi va recomnada ea era accesibil la un „click distanță oricând și mai ales, la îndemână.”

Această prezentare necesită JavaScript.

Pentru că aveam inceredere în Mia o crezuse pe cuvânt. ÎI cerusem detalii și Mia mi le dăduse . Era vorba despre platforma de traduceri e-trad. Traducerile erau meseria lor și eficacitatea și mulțumirea clientului erau primordiale. Comanda de traduceri se făcea simplu, direct, de pe telefon. Se alegea limba sursă, limba țintă, se selecta termenul de finalizare dorit al traducerii, se încărcau documentele de tradus, se calcula prețul , se alegea oferta de preț corespunzătoare – Basic , Standard, Premium – se introduceau datele personale, si se apăsa pe „trimite” . Simplu și la îndemână oricui !

La maximum 4 minute erai contactat de un Project Manager pentru confirmarea comenzii și confirmarea termenului de livrare ales și apoi primeai factură proforma pe mail. Comanda era procesată după confirmarea plătii și … cam atât. Nu tu nervi, nu tu praf, nu tu cozi, nu tu dureri de cap.

Am ascultat-o bine pe Mia și am comandat. Restul a deveit viata. Viata mea incepand de atunci. Japonia, vestita firma Yumimoto, muntele Fuji, grădina în stil Jôdo, eu …

Sursa foto : unsplash.com

Unele povești încep neașteptat și nu se termină niciodată. Rămân undeva în noi, puse bine la păstrare. „Întâmplarea aceea minunată care a decis totul”. Momentul acela în care se petrece un fapt fără nume care atrage după el o înșiruire minunată de alte fapte cărora ți-e  frică să le dai un nume. Întâmplarea care a clădit soarta.

Acest articol a fost scris pentru  Spring SuperBlog 2018, proba e-trad.ro

 

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Nu tu nervi, nu tu praf, nu tu cozi, nu tu dureri de cap !

  1. Pingback: JURNAL DE SUPERBLOG – ÎN VEDEREA ATERIZĂRII, CONTINUĂM COBORÂREA | Metafora buzz-ului

  2. Pingback: JURNAL DE SUPERBLOG – VAI DE NOI ! | Metafora buzz-ului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s