Vânam deci prepelițe

Eu, visul, un JOC PREPELIX PANO și multe alte semnificații

Mor de râs încă ! Dar s-a terminat la fel de brusc precum a început.

„Ce?” 

Visul. Stăteam într-un câmp și vânam prepelițe. Era ca-ntr-un  JOC PREPELIX PANO dar de asta mi-am dat seama doar când m-am trezit.

„Mai spune, caut semnificații”

Vânam deci prepelițe. Si râdeam. Era  super„fun”- adică vesel – , eram liberă. Nu că mi-ar plăcea să vânez prepelițe, nici măcar nu știu cum arată o prepeliță. Dar în vis stăteam într-un câmp și vânam prepelițe. Era o zi frumoasă de mai, cer senin, soare și eu aveam un chef nebun să vânez prepelițe. Erau prepelițe care fugeau și altele care zburau. Unele mai repede și altele mai încet. Unele mai sus și altele mai jos. În funcție de cât de repede și cât de aproape zburau sau fugeau prepelițele, dacă le nimeream căpătam puncte. Habar nu am de ce, dar mă bucuram la fiecare prepeliță care făcea „poc”.

„Ce anume te făcea să te bucuri la „poc”? „

Știi tu, e ca atunci când îți vine să lași copilul  din tine să iasă și să sară coarda. Să sară elastic sau să joace șotron. Să se bucure de viată. În fine, să facă genul asta de lucruri pe care orice copil le-ar face. Pe mine nici măcar în vis nu mă mai țineau genunchii și cred că de aceea vânam prepelițe. Nu tu efort, nu tu sudoare, doar strategie și răbdare. Si muream de râs.

„Atât? Doar prepelițe și „poc” ?”

Nu. În plus râdeam . Era ca JOC COPII si multe vise” cum ar fi zis bunica. Visul meu era un vis demo varianta pentru calculator căci și-n vis aveam tot iPhone. Desigur, copilul din mine habar nu avea ce-i ăla iPhone că pe vremea lui, a copilului dn mine, existau doar niște telefoane mari cu disc, și alea când aveai pilă la cine trebuia. Dar când m-am trezit , adultul din mine a știut instinctiv că-n vis copilul din mine avea iPhone și un laptop dotat cu Chrome pe care rula visul în varianta demo. Chestia cu Chrom-ul este nesemnificativă căci visul demo mergea oricum. Dar, pentru că varianta full pentru mobil nu era încă disponibilă pentru iPhone, copilul din mine n-a reușit să vadă decât prepelițe. În visul  meu demo vreau să zic. Că-n realitate – varianta full, deja disponibilă pe Google Play si în curând disponibilă si pe Appstore pentru iPhone-ul copilului din mine- existau puncte și în spatele unor obiecte și acțiuni.  Sau poate că nu asta era explicația. Cert este că-n vis erau doar prepelițe, câmp, nori, cer, eu și pușca.

„Nu ți se pare ciudat să-mi vobesti de iPhone pe vremea când copilul din tine sărea coarda?”

Ciudat, neciudat așa e în joc . E ca in vis. Generic vorbind, se amestecă copilul din tine cu adultul care crezi că ești. Dar tocmai ăsta e farmecul jocurilor, ne pierdem și ne regăsim acolo unde nici nu bănuim că am fi putut vreodată ajunge. De exemplu : câmpul cu prepelițele, eu și pușca. Cine ar fi crezut că am nevoie de pușcă și de prepelițe? De câmp știam că am crescut la casă și aveam grădină. Dar pușca și prepelițele ? Doar copilul din mine le știa semnificația. Prepelițele aduceau puncte și punctele mă ajutau să bat recorduri. Toate, contra cronometru.

„Nu mi-ai vorbit până acum de cronometru, crezi că are vreo semnificație ascunsă ?” 

Habar nu am de semnificație. Pur și simplu este doar un amănunt esențial trecut cu vederea : timpul.  Revenind : era cald, soare, bătea ușor vântul. Se făcea că era un câmp galben cu pomi și un cer albastru cu nori. Și multe prepelițe. În plus de toate astea, mai eram și eu și o pușcă mare, gri. De fapt nu știu dacă eram eu sau copilul din mine care își făcea de cap si râdea.

„Începi să te repeți. Chestia cu copilul din tine apare semnificativ de des. Si râsul la fel” 

Intotdeauana am avut impresia că ceva din mine a rămas la vârsta aceea când îți vine să vânezi prepelițe și n-ai cum. Metaforic vorbind, desigur. Ceva din mine n-a putut niciodată împușca câte prepelițe ar fi vrut. Tot metaforic vorbind, desigur, copilul din mine s-a abținut uneori să râdă.

„Iar te repeți”

Repetiția este o figură de stil.

„Revenind la vis, cum ai explica dorința de record ? „

Câmp, soare, multe prepelițe și eu care încercam să dobor dobor recorduri? Întotdeauna mi-a plăcut să încerc să dobor recorduri. Chestia ciudată este că n-am reușit niciodată. Mereu se găsea unul mai bun ca mine. Dar senzația aceea …. Ohhhh, senzația aceea de a vrea cu tot dinadinsul să dobori recorduri … Nimic nu e mai minunat decât să știi că poți doborî recorduri la un click distanță. Sau nici măcar la „click”în versiunea JOC MOBIL a visului.  Știi ceva? Ceva din ce se întâmpla acolo pe câmp, ceva din peisajul aceea cu prepelițe, nori și pomi, îmi aducea aminte de „Virtuelle Moorhuhnjagd”, jocul cu prepelițe lansat în Germania pe 15 octombrie 1998 , dezvoltat apoi de echipa Phenomedia Romania într-o versiuni radical îmbunătătită și re -lansat apoi în 2000 sub numele  de “Moorhuhn 2 – vanătoarea merge mai departe”. Același joc lansat apoi în România în decembrie 2000 sub numele de Prepelix. Unele visuri sunt ciudate. Îți aduci aminte chestii care nu le-ai știut practic niciodată. Jocuri pe care practic nu le-ai jucat niciodată. Nu că n-aș fi vrut să le joc dar eram deja prea bătrână și prea uzată pentru astfel de lucruri. De unde și visul.

„Care vis ? „

S-a terminat la fel de brusc precum a început.

„Ce?”

Jocul …

„Toate au o semnificație. Până și cronometrul…”

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2018, proba PHENOMEDIA IRIS 4D SRL

 

Reclame

4 gânduri despre &8222;Vânam deci prepelițe&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s