JURNAL DE SUPERBLOG – ÎN VEDEREA ATERIZĂRII REALIZEZ CĂ AM RATAT PISTA

Simplu, scurt, fără stil. Negru si răutăcios. Abstract.
A 13-șpea și a 14-șpea probă, a 13-șpea notă și apoi a 14-șpea notă.

90 și apoi 97. Puncte.

Locul 6 și apoi locul  7.

View from an airplane on fluffy clouds below

La proba cu prepelițele nu mă așteptam la nimic bun pentru că n-am putut juca jocul. Nu era disponibil pe iPhone și eu  telefonul n-am cum să-l schimb. Am scris cum am putut, din perspectiva copilului din mine. Nu-mi place să împușc nimic și exercițiul a necesitat o oarecare elasticitate mentală pentru a nu-mi strica starea de echilibru între mine – cea care crede în anumite principii și mine – cea care scrie reclamă la un joc în care trebuie să împuști prepelițe.

Am citit articolele câștigatoare, cred că s-a apreciat capacitatea de a reinventa copilul. Prin orice metodă, inclusiv stilul folosit. Articolul castigator e super ingenios.

La proba cu Incognito știam că cei de la Christian Tour nu vor aprecia textul. Știam și că este un text relativ OK și tocmai de aceea nu m-am mirat când am văzut că n-am câștigat. Frustrarea apare atunci când există gropi imense între ceea ce crezi și ceea ce vezi.
Cam asta ar fi cu ultímele știri legate de note și probe și clasament.

În rest, o idee care mi-a trecut prin cap citind retrospectiv texte cu note mari și premii. Uneori mă întreb dacă nu-s cumva dusă sau poate prost aterizată în locul în care nu trebuie.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s