Acele 10 elemente de bază care mă definesc

Pe Irina o întâlnisem din întâmplare, într-o stație de metrou. Era o dimineață rece de toamnă, o zi de luni ca orice alt început. În ultimul timp, lumea se mișca repede.  Mult prea repede pentru inerția de care dădeam dovadă. Într-o lipsă crasă de imaginație, aderasem, fără voia mea, la un univers în nuanțe de gri.

Irina părea că acceptase dispariția subită a verii.  Pășea, fredonând ușor, abia șoptit o melodie la modă, într-o cămașa albă, slim dintr-un amestc de bumbac cu poliester. Remarcasem croiul și felul în care materialul alb, rezistent la cute, se petrecea pierdut sub o curea sută la sută din piele, de culoarea abanosului. Era tipul de cămașa prietenoasă, adaptabilă la întâlniri neașteptate și, mai ales, neprogramate. Săptămâna trecută, de exemplu, cămașa fusese prevăzută sub un sacou negru, elegant, încheiat cu nasturi și purtat nonșalant, dar, ca din întâmplare, toamna jucase o festă și dispăruse subit o zi.

Sursa foto : answear.ro

O zi de-o căldură toridă și-un soare arzător, ziua sacoului negru, elegant, care trebuise atunci să-și aștepte rândul agățat cuminte pe un umeraș de lemn într-un dulap cumpărat de Irina în rate, pe vremea când viața nu zâmbea în fiecare zi roz, ci mai degrabă verde. Era ziua aceea toridă perfectă pentru fusta de tip creion, cu imitație de buzunar și talie înaltă.

Mult mai târziu, mai pe urmă, în lunea aceea de toamnă furată verii, Irina pășea printre oameni, ghete și gânduri,  zâmbind fredonând și trăía amestecând în cafeaua cu abur fin, cumpărată de la un vânzător ambulant care vindea povești la pahare din carton reciclabil.  Blugii, de fason skinny, cu buzunare oblice și talie regulată, făcuți dintr-un material Denim elastic, erau genul de blugi care se adaptau cu ușurință la orice anotimp, la orice dispariție inexplicabilă a verii, la toate stările de fericire máximă sau tristețe absolută ale Irinei, la trenurile care treceau la intervale regulate, la lumea ascunsă sub umbrele portocalii sau în nuanțe nostalgice de gri, la balerinii ușori din piele și toc stabil, pe care Irina și-i cumpărase din primul ei salariu, ca premiu pentru că reușise să treacă cu brio peste toate gardurile, toate excepțiile și toate neputințele ei, la tricoul alb, cu decolteul rotund și desenul abia schițat pe care Irina îl purta atât de des încât devenise uzat și chiar la paltonul gri, cu glugă sub care Irina se ascundea acum, din când în cand, de lume înfășurată într-o eșarfă.

Sursa foto : answear.ro

Căutam încă să înțeleg schimbarea. Anul acesta se purta ultravioletul și gențile mari de plastic mat. Internetul schimbase totul, inclusiv privirile oamenilor. Oamenii se petreceau în treacăt în singurătăți impuse de spațiul restrâns dintre ei. Se schimbau priviri în treacăt, se admirau ținute grăbit, se notau tendințe, în grabă, în spații virtuale oferite în “cloud”.  În rest, moda evolua on line și ținutele se probau acasă, între prieteni. Pe peroanele aglomerate, între două trenuri și zeci de singurătăți, nu era timp de spații și convorbiri cu substrat. Nu era timp de discuții despre vreme, gogoșari în oțet sau despre gemul din prune. Nu, lumea se grăbea adormită și peronul, prea îngust pentru asftel de discuții, gemea de indiferența pașilor grăbiți în căutarea unui loc la adăpost de vuietul trenului abia intrat în gară.

Peste toate acestea, apăruseră neprevăzut și neanunțate, ghetele . Tropăiau melancolic, la intervale neregulate, în căutarea verii.  Vara dispăruse neanunțat sub tocuri de forme diverse și oamenii se treziseră într-o bună dimineață goliți de diminețile scăldate de promisiunea zilelor îmbrăcate din cap și până în picioare de soarele blând al începutului de zi. Dispariția inexplicabilă a verii provocase  mirarea. Se citeau controversele  pe chipurile încremenite ale trecătorilor prin burnița fină a bulevardelor pierdute în ceață. De câteva zile bune, orașul se trezea  buimac,  sub șocul dispariției misterioase.

Stăteam acolo, așezată pe o bancă de plastic și sorbeam din priviri lumea.  Oamenii se îmbulzeau grăbiți să nu rateze săptămâna și trenurile soseau la intervale egale. La ora aceea devreme, peronul părea un amestec ciudat de inși de vârste diverse, femei în taioare cambrate pe talie, gânduri în abur de cafea vândută în pahare de carton, reciclabil și încălțările amestecate ale unor anotimpuri apuse sau încă nenăscute.  Sandale cu curelușe fine de piele maro se intersectau cu balerini ofuscati de prea multă umezeală. Nu există între ei decât o trecere, o indiferentă trecere unele pe lângă alții.

Irina era tot ce îmi dorisem dintotdeauna să fiu și, într-un fel, reușisem până la urmă să devin începând din acea dimineață rece de toamnă. Privind-o pe Irina în cămașa ei albă și blugii ei skinny asortați la ghetele negre și cureaua de culoarea abanosului, îmbrăcată în paltonul ușor cu glugă cum își croiește  drum printre oameni și umbrele, îmi dădusem seama că nu aveam nevoie să fug odată cu lumea și să îmi schimb ținutele odată cu fiecare tren care intra în gară. Moda vine, moda trece, oamenii rămân trecând unii pe lângă alții fără să realizeze cât e de îngust spațiul dintre ei. Acolo, pe peronul acela înțesat de lume,  înțelesesem că ceea ce îmi lipsea de fapt, era fundația, acele 10 elemente de bază care mă defineau. Tot restul era o poveste la pas cu moda și anotimpurile. O poveste asortată la mine.

Articol scris  pentru SuperBlog 2018 , proba answear.ro

Povestea acestui text :  Acest text este o încercare filozofică de a aborda garderoba. Eu nu pot fi doar haină fără sentiment. Orice haină are pentru mine o poveste. Momentul „acela” în care privirea mi-a căzut pe ea, haina. Sentimentul creat de persoana care o purta. Culoarea zilei, gustul primelor impresii. O figură, un gest, ceva care să îmi amintească. Acel „ceva definitoriu pentru o dragoste la prima vedere. Pentru mine nu poate exista doar haină. Cam acesta a fost firul după care m-am ghidat când am scris textul de fată.

Reclame

6 gânduri despre &8222;Acele 10 elemente de bază care mă definesc&8221;

    1. Îți mulțumesc mult, mă bucur că îți place. Sper să rezoneze și cu așteptările pe care le are sponsorul de la un text. Vei fi mirata sa constați cat de mult contează asta. De ce sa nu încerci? Ai stilul tău propriu care poate deschide o cale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s