Nimic nu se pierde, totul se consumă

 

 Motto –ul personal « Nu-s nici azi și, cu atât mai puțin, ieri. Pare puțin paradoxal dar sunt de-a dreptul mâine »

Mă numesc Robin și m-am născut demult, într-o epocă în care mașinile încă mai circulau cu combustibili convenționali și foarte poluanți. Părinții mei făceau plinul în fiecare săptămână la o benzinărie de pe DN1 de unde îmi cumpărau un sandwich cu șnițel de pui redus de la 7 lei. Făceau parte din comunitatea destul de extinsă a navetiștilor săptămânali și lucrau în domeniul IT.

Încă de pe vremea aceea se câștiga foarte bine în domeniul IT, drept pentru care, multă lumea îi numea  « regii petrolului ». În accepțiunea părinților mei, calificativul care le fusese atribuit era într-o contradicție profundă cu valorile lor intriseci. Petrolul polua planeta albastră pe când ei militau în fiecare zi împotriva acestui fapt. Este adevărat că época respectivă nu permitea revoluții izbucnite din simpla dorință de a dori, dar ideea exista și creștea în ei odată cu fiecare traseu prin și înspre Marele Oraș. Cu toate că lucrau la periferia Marelui Oraș, părinții mei nu puteau ignora faptul că șoselele erau pe punctul de a exploda de atâta trafic și că, datorită traficului infernal, aerul devenise irespirabil. Era însă o societate pe patul de moarte în care spitalele nu mai făceau față victimelor poluării. Particulele fine, acele pulberi cu diametrul sub 2,5 microni aflate în suspensie în aer, pătrundeau adânc în plămâni și  declanșau o reacție a sistemului imunitar. Celulele de apărare ale organismului le confundau cu bacteriile și incearcau să le omoare dar singurul rezultat era că țesutul pulmonar era inflamat. Se murea pe capete de boli cu nume științifice din ce în ce mai complicate și studiile arătau cu precizie că orice locuitor al Marelui Oraș ar fi putut trăi cu peste 22 de luni în plus dacă ar fi respirat aerul din micul oraș de pe malul mării Baltice. Nici părinții mei și nici eu nu fusesem vreodată în micul oraș de pe malul mării Baltice dar era un mic oraș foarte celebru despre care vuiau toate posturile de televiziune. Acolo spitalele erau goale și mașinile erau toate electrice.

Totul începuse undeva în 1834 când primul vehicul electric, un tren în miniatură, fusese inventat și continuase puțin, până la începutul secolului 20, când ideea fusese lăsată baltă. Lumea abia descoperea petrolul! Memoria colectivă însă pusese totul la păstrare pentru vremurile negre care au urmat odată ce societatea de consum a început să producă deșeuri din ce în ce mai poluante.  Țara micul oraș de pe malul mării Baltice dispunea la sfârșitul anului 2017 de  49 000 mașini electrice  și făcea parte din topul țărilor cu cele mai multe mașini electrice în circulație.

Cam așa stăteau lucrurile în epoca în care m-am născut eu. La un moment dat părinții mei s-au retras la pensie și și-au cumpărat un  Mercedes-Benz EQ. Era în 2019 si Auto Schunn, partener autorizat Mercedes-Benz, sărbătorea 25 de ani de activitate pe piața auto din România. Piata de vanzari auto era infloritoare.

Sursa foto : Auto Schunn

De acolo pornise totul. Masina inteligenta crease omul inteligent. Apoi totul a avansat cu o viteză fenomenală. Locuitorii Marelui Oraș au devenit deodată conștienți de pericolul iminent care îi amenința și au hotărât să ia atitudine. Se investise masiv în cercetare și educația redevenise piatra de bază a societății. Ecosistemul începea să prindă contur. Copii erau încă de mici învățați să respecte natura și erau încontinuu incitați să inoveze.  În aceea epocă se situează  momentul în care au fost introduse în școală primară orele de brainstorming ecologic în care fiecare idee, oricât de neînsemnată ar fi putut părea la prima vedere, dispunea de toată atenția necesară. Și astfel ideile au crescut și copii de ieri au devenit adulții de azi. Datorită lor, Marele Oraș a devenit o referință în ceea ce privește calitatea aerului și longevității locuitorilor săi.

Mă numesc Robin, sunt inventator de lucruri mărunte, fac parte din generația micilor genii crescute în spiritul ocrotirii mediului și circul într-un vehicul electric pe care nu-l alimentez niciodată. Celulele voltaice așezate pe capota mașinii asigură necesarul de energie pentru un drum de lungime medie. Pe distante scurte produc energie pentru alții. Șoselele Marelui Oraș sunt acum construite dintr-un beton special care înmagazinează energía. Pe distante lungi consum surplusul altora. Modelul este construit pe principiul “nimic nu se pierde, totul se consumă”. La sfârșitul fiecărei luni se calculează aportul fiecăruia la confortul mediului și se emite factura. Uneori cu plus, alteori cu minus. Este un model adaptabil.

Trăiesc în época obiectelor conéctate și mașina este un obiect prețios și inteligent. La fiecare sută de km parcurși, transmite informații la centrul de control al calității aerului. Ca și mașină mea, toate celallate mașini transmit informații la fiecare sută de km parcurși. Acest volum imens de date este folosit ca materia primă pentru analize și predicții. Se analizează starea șoselelor, cantitatea de energie disponibilă și contribuția fiecărui locuitor la rezerva de energie. Se calculează uzura șoselelor și se aplică coeficientul de corecție la contribuția fiecăruia.  Uneori primesc, alteori plătesc. În timp am învățat să-mi adaptez comportamentul la nevoile mediului.

Casa în care locuiesc este certificată 100% “ecolo friendly”. Acoperișul cu celule voltaice asigură energía necesară casei și surplusul este stocat în betonul acela special din care mi-am construit garajul. Eu dorm și mașina mea se încarcă. Când nu sunt în mașină sunt ori acasă, ori în grădină, ori lucrez. Inventez lucruri cu valoare adăugată. Ultimul lucru inventat este parcarea publică inteligentă. Construită pe același principiu al betonului special, parcarea publică inteligentă permite încărcarea mașinilor electrice pe timpul parcării. Prețul pe oră va include acest serviciu suplimentar. Câțiva cenți în plus la 24 de ore nu vor omori portofelul nimănui. Fac business planul și caut argumente. Le găsesc. Apoi ies să iau aer curat și respir. Miroase a primăvară și la radioul din curtea vecinului cineva anunța că benzinăria de pe DN1 de unde îmi cumpărau părinții un sandwich cu șnițel de pui redus de la 7 lei a devenit, în sfârsit, istorie.

O placă comemorativă va fi inaugurată mâine cu ocazia ultimei zile a petrolului.

 

Articol scris pentru Spring Superblog 2019, proba Auto Schunn

Un gând despre „Nimic nu se pierde, totul se consumă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s