Este joi, este primăvară, și eu simt că încep să trăiesc

Este joi, este primăvară, lalelele și-au scos nasul la soare și eu simt că, dacă nu fac ceva cu bucătăria asta, mă mut în grădină. Sorb din cafeaua neagră și tare și încerc să ies din impas. Situația se prezintă rău, este o  bucătărie veche, moștenită de la bunici. Mental îmi imaginez multe, financiar însă, visele mele se lovesc de un zid gros din caramidă roșie construit tot de bunici. Sorb din cafeaua neagră și tare, privesc lalelele și oftez lung. Ezit să adaug zahăr.

Lângă zidul gros, niște scaune vechi,  tapițate, zac îngrămădite într-un colț, șifonate de generații întregi de mâțe iar fix în centru se lăfăie o masă grasă. Caut o gumă de șters, o găsesc și apoi șterg masa cu guma de șters și fac scaunele surcele. Mental funcționează ! Se face deodată loc și-mi aduc aminte  de căni. Sunt vechi, ciobite, desperecheate, și lista ar putea să continue la infinit dacă n-ar trece  primăvară și eu odată cu ea.

Eu? Eu tot cu casa vraiște în gând… Îmi iau bagheta magică și fac designul. Ceva nu iese, mai încerc. Analizez la rece, adaug totuși puțin zahăr și totul devine mov. Movul e insuficient, lipsește spațiul … Într-un final omor cănile, una câte una. Cănile se duc cioburi mici și amestecate și, dintr-un impuls de ultim moment, renunț mental la cuptorul vechi cu mâner alb și apoi strivesc sub gene câteva prosoape de bucătărie uzate și o lustră veche atârnata de tavan.

 Cam așa a fost înainte

Această prezentare necesită JavaScript.

Sursa foto : arhiva personală

Acum e aproape zece, și spațiul, tot acest spațiul alb, e infinit posibil. Îmi iau bagheta magică, aleg o masa cu patru scaune și mă apuc să fac designul : între mine și lume, un culoar de posibilități. La capătul culoarului, tanti Mia, mătușa din partea bunicii, îmi șoptește : „ai grijă cum pui masa în spațiu, să nu strici zenul”.

De scaunele de bucătărie nu zice nimic, așa că le așez cum cred eu mai bine. Pătrat aliniate într-o armonie care îmi dă aripi.

Chit că tanti Mia nu a fost niciodată preferata mea, are dreptate cu zen-ul.   Caut o carte de feng shui și aflu tot. Bucătăria este inima casei și, modul în care e așezată mobila, influențează curgerea energei. Iau o masă albă Calais și o așez pe latură dinspre primăvară. Este o masă de bucătărie rotundă care nu emite energie negativă. Îi mulțumesc mental mătușii, mă așez pe un scaun alb și privesc mai departe. Cuptorul electric incorporabil  Victoria îl orientez vest și lustra Hilton, super design, o agăt de tavan. Un tavan alb, ce trebuie zugrăvit. Dar asta, mai încolo.

Apoi mă odihnesc. Inspir, expir, respir schimbarea. Un pas mic pentru un efect imens.  Am nevoaie de culoare !  Caut o mănușa de bucătărie mov și o găsesc. De bucurie mă decid să fac cozonac. Uit rețeta și apelez la tanti Mia din nou. Tanti Mia, tot acolo, râde infinit și-mi dă rețeta.  Acum miroase bine si spatiul începe să prindă viață !

 Cam așa e acum

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Sursa foto : Somproduct

De  bucurie,  îmi vine să schimb și podeaua dar realitatea mă doboară : financiar, visele mele continuă să se lovească de zidul gros din cărămidă roșie. Am nevoie de o schimbare mică cu un efect mare ! Aleg patru căni albe cu mesaj , citesc „What if I can do it?”  și sorb. În defintiv, de ce nu? Este joi, este primăvară, lalelele și-au scos nasul la soare și eu simt că încep  să trăiesc..

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019, proba Somproduct

 

 

 

 

 

 

Un gând despre „Este joi, este primăvară, și eu simt că încep să trăiesc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s