Șifonată de noapte și răvășită de vis

Fusese inițial o zi ruptă din noapte cu forța. Mă agățasem cât putusem de perne și trăsesem cearceaful peste mine de trei ori și apoi mă întorsesem cu spatele la viață. Invocasem motive diverse și variate și mă lipisem cu scotch de patul tare. Strânsesem salteaua pe sub unghii și puful de gâscă din perne îl apăsasem cu forța gândului. Nu-mi reușise… Noaptea se zbătea sub pleoape grele și realități crunte omorau vise în fașă. Trebuia să mă scol. Eram șifonată de noapte și răvășită de vis dar trebuia să iau autobuzul spre servici.

În ultimele săptămâni strada mea căpătase forme necunoscute mie : oamenii săpaseră gropi și zidiseră garduri și strada părea scoasă dintr-un război macabru. Ieșisem pe poarta mică și mă împiedicasem de prima piatră. Nu căzusem dar, în luptă cu piatra, rămăsesem într-o poziție ciudată agățată de gard si blocată de spate.

Undeva, cumva în stânga gardului, cineva, încă nu știam cine, tocmai prepara cafeaua. Mirosea a boabe de cafea abia râșnită și a biscuiți așezați pe o farfurioară albă. Dimineața se simțea teribil de bine dar eu râșneam din priviri doar pietre mici și gropi negre încercând să îmi dau seama unde greșisem. Desigur, nu-mi băusem cafeaua de dimineață, nu-mi făcusem planuri sorbind arome fine ale Arabicei din Etiopia și nici nu admirasem priveliștea de dincolo de gardul vecinului respirând aerul proaspăt al dimineții de mai.

L’image contient peut-être : ciel, arbre, nuage, maison, plante, plein air et nature

Sursa foto : arhiva personala

Sub mireasma proaspătă a cafelei, realitatea căpăta deodată dimensiuni nebănuite.  Încercasem să mă îndrept de spate și, după cinci încercări ratate, reușisem să devin dreaptă. Rigidă precum linia astfaltului răvășit de buldozeul mic închiriat de noii proprietari de peste drum. Undeva, în stânga, cineva continua să prepare cafeaua. Din curiozitate – și doar din curiozitate – aruncasem o privire scurtă grădinii cu pricina și dădusem ochi în ochi cu privirea aceea negru – aprins cu zâmbet stins. Si acolo rămăsesem cu privire cu tot. Și cu gând cu tot. Și cu toată ființa mea, așa blocată cum era cu tot. Desigur, cu gard cu tot.

Intre timp vecinul mă ochise. Ținea în mână o ceșcuță mică, aburindă, și privea în zare. În zare se nimerise să mă aflu eu. Nebănuite căi croșetaseră zeii pentru tot restul vieții mele începand din acel moment. Din pură politețe și poate, doar poate, puțin îngrijorat de presiunea cu care mă sprijineam de gardul lui, vecinul mă invitase la o cafea. Desigur, nu refuzasem.

Bucătăria era mare, albă, avea o masă pătrată înconjurată de scaune și espressorul automat Philips HD8650/09 din seria 2000 era așezat cu mare grijă pe colțul din stânga. Se încadra perfect în bucătăria, multumită dimensiunilor lui reduse și accesului frontal iar râșnița, 100% ceramică, putea râșni cat pentru 20000 de cești de  cafea. Vecinul era la a doua ceașcă, căci primise expresorul cadou abia ieri. Un prieten îl comandase pe magazin online magNET.ro din categoria oferte electrocasnice si transportul fusese gratuit.

Sursa foto : magNET

Mă întrebase dacă îmi plăcea „Robusta” de Camerun și eu, luată pe nepregătite, îi răspunsesem sincer că preferam mai degrabă „Arabica” de Etiopia. Îmi zâmbise amabil și mă rugase să iau loc. Mă asezașem cu ceva dificultate pe scaunul tare și-l privisem cum schimbă boabele. Avea și Arabica prin dulap și espressorului nu-i punea absolut nici o problemă acest schimb de boabe. Datorită tehnologiei adaptabile „Gusto Perfetto”  boabele folosite la prepararea cafelei erau monitorizate constant. Imediat ce o schimbare a tipului de boabe folosit era detectată, el ajusta automat dozajul în camera de preparare.

Apoi mă privise lung și atât de profund încât mi se făcuse deodată cald și îi cerusem un pahar cu apă.  Farfurioara albă cu biscuți apăruse odată cu paharul cu apă și cu ceșcuța mică de cafea. Își mai făcuse și el una și, datorită funcției „Două cești”, o putuse servi odată cu mine.

Prin aburul fin al cafelei fierbinți amestecam sentimente diverse cu o linguriță fină si  începeam să mă trezesc din noaptea neagră. Ca și sentimentele mele, cafeaua era la temperatura ideală. Sentimentele mele datorită lui, ea, cafeaua datorită sistemului Thermoblock integrat. Fiecare cu secretul sau. Secretul temperaturii perfecte rezida în învelișul ușor din aluminiu și oțel inoxidabil, secretul meu se pierdea încă în aburul fin dintre noi.

Sursa foto : magNET

Apoi am continuat să ne privim profund, atât de profund și atât de lung încât am lăsat sferturi de secole să ni se prelingă printre degete și printre garduri sprijinite din întâmplare și ne-am amintit într-un final că ne știam deja demult, de pe vremea când totul era posibil. De atunci și până azi, a rămas acea  zi ruptă din noapte cu forța care ar fi putut continuă prost dar a continuat atat de minunat si de profund de bine.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019, proba magNET

 

 

 

 

4 gânduri despre &8222;Șifonată de noapte și răvășită de vis&8221;

  1. E foarte, foarte, foarte frumoasa și fluidă povestea. M-am bucurat să o citesc în dimineața asta, chiar la o cafea. Făcută la un espressor mai puțin deștept, se pare, că nu m-a dat pe spate deloc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s