Nu simțeam că trebuie să îmi ascund vârsta

Îl știam pe Paul de pe vremea când se îmbrăca ciudat. Când îl întâlnisem pentru prima oară, locuia încă în blocul vechi, cu zece etaje, era timid și se credea deja bătrân. Nu fusese niciodată bătran dar hotărase că trebuie să își ascundă vârsta sub o aparență oarecare.

Nu mi-au plăcut niciodată pantalonii lui gri și foarte strâmți cu vedere la gleznă și nici sacoul prea scurt, încheiat într-un singur nasture, un pic deasupra taliei. La un moment dat, purtase niște nădragi  alunecați voit de pe șolduri, din care marca roșie de boxeri răzbatea glorioasă pe sub o curea maro de piele, lăsată intenționat să atârne ostentativ mai jos de talia lui încă fină. Nici trendul acela nu-l prindea.

Paul avea o minte încă tânără dar ascunsă într-un chip îmbătrânit înainte de vreme. Ținutele ușchite, în culori neon, erau felul lui de a se răzbuna pe trecerea timpului. Îi înțelegeam perfect starea de opunere și tristețea ascunsă în ochii verzi din spatele ochelarilor de soare, dar nu puteam în nici un chip să-i înțeleg gusturile atât de perpendiculare pe felul meu atât de cuminte de a fi.

Sursa foto : answear

Eu iubeam cămășile largi, blugii negri și curelele late, totul asortat la o geantă de damă de dimensiuni mari, cât să încăpă toate și niste botine de damă negre, cu toc lat. Gusturile mele fuseseră dintotdeauna perfect aliniate cu educația strictă dată de bunici. Paul, în schimb, fusese dintotdeauna un rebel.

Sursa foto : answear

Când îmi zărea privirea lipită de  maioul lui verde, lăsat la vedere, îmi zâmbea prietenos și-mi spunea că se inspirase din ultimul trend lansat de un creator de modă în vogă despre care toată lumea, în afară de mine, auzise. Pe mine nu mă interesau creatorii de modă. În ultimul timpul moda devenise o artă abstractă în culori vii, în care nu mai conta genul.

Îi spuneam mereu că aveam gusturi complet perpendiculare și el nu se supăra. Continua să zâmbească și să se lupte, în felul lui, cu trecerea timpului. Într-o dimineață îl întâlnisem din întâmplare în parc și trecusem pe lângă el fără să îl recunosc. Mă strigase dintr-un trening cu logo imens si o eșarfa fină din bumbac. Tăcusem și mă bufnise, fără să vreau râsul. Lupta aprig cu trecerea timpului ! Nu-l șocase remarca mea, îmi mulțumise chiar din vârful buzelor și îmi spusese că reușisem să-i fac ziua. Apoi plecase fredonând un șlagăr la modă.

În ceea ce mă privește, detestam materialele metalizate, de orice fel, blugii cu talie inaltă și gențile matlasate cu șnur. Eram prea bătrană pentru astfel de lucruri. În plus, sezonul acesta volanele reveniseră la modă și fusesem la fel de sceptică, ca de obicei în privința lor. Imi aduc aminte că o singură dată mă îmbrăcasem într-o bluză albă, cu volane mari și mâneci bufante și atunci doar pentru că insistase mama. Ei îi plăceau la nebunie volanele pentru că îi aminteau de o anumită perioadă din viața ei despre care nu voia să ne spună prea multe, dar pe care o retrăia mereu cu aceeași intensitate prost disimulată, de fiecare dată când se forța să o ascundă.

Îmbrăcată în bluză aceea albă doar de gura mamei, petrecusem atunci o zi intreagă cu certitudinea că, la un moment dat, ne-anunțat, îmi voi lua zborul. Senzația fusese ciudată, imposibil de descris. Eu fata care iubea, mai presus de toate, carourile, îmbrăcată în bluza aceea albă și fină, devenisem dintr-o dată, altcineva. Priveam lumea din spatele volanelor și lumea devenea deodată mică, tot mai mică, și oamenii deveneau linie și, într-un sfârșit, punct și fix aceea era genul de senzație căreia, în lipsă de cuvinte, îi spusesem „zbor”.

De atunci, de când cu senzația aceea ciudată provocată de volane și de mâneci bufante, refuzasem hotărat orice tentativă de corupere la trendul care impunea volanele.

Preferam ținutele cuminți, așezate în tonuri discrete de bej, pe niște pantofi cu talpă pătrată și asortate la haina „Teddybear a doua piele” pe care îmi picaseră ochii într-o sambătă ploioasă de toamnă și acolo rămăseseră.

 

Sursa foto : answear

Îmi plăcea textura ei fină și atingerea delicată. Era genul de îmbrăcăminte în care mă simțeam eu. Spre deosebire de Paul, eu nu simțeam că trebuie să îmi ascund vârsta.

Articol scris pentru Superblog 2019, proba answear.