O valiză de dimensiuni variabile

Ce poate fi mai rău decât o valiză de dimensiuni 55x40x20 cm în care trebuie să-ți înghesui  toate „trebuincioasele” pentru o săptămână? Mai rău poate fi o valiză de dimensiuni 55x40x20cm care depășește dimensiunile maxime acceptate pentru cabină. Când trebuie să plătesti în plus cam jumătate din prețul „low cost” ca să o poți lăsa în cală.

Sursa foto : Unsplash

Și mai rău poate fi atunci când lucrurile se complică bine de tot. Când există  mai multe feluri de bagaje de mâna : bagaje de mână Wizz Air,  bagaje de mână Ryanair, bagaje de mână Blue Air și uneori există bagaj de mână mic de dimensiuni variabile (40x25x20 cm la Ryan Air și 40x30x20cm la Wizz Air) și alteori doar bagaj de mână de dimensiuni variabile dar accesibil fără taxe doar anumitor tipuri de bilete.

Partea bună este faptul că acum există magazine specializate în bagaje de avion și accesorii de călătorie unde găsești tot ce trebuie să știi despre politica de bagaje a fiecărei companii care zboară în și din România.

Sursa foto : Travelkit

Acum 10 ani astfel de magazine  nu prea existau. Acum vreo 10 ani, într-o iarnă, mă hotărâsem să plec cu pisica la Paris. Pentru că mă hotărâsem în ultimul moment și cursele de linie erau deja pline, luasem bilet la o cursă low cost. Ceea ce nu fusese chair rău, căci găsisem bilete relativ ieftine pentru mine și pisică. 100 de euro pentru mine, 60 de euro pentru pisică. Acceptabil.

Partea proastă fusese că îmi alesesem foarte prost ziua în care să plec la Paris. Ningea abundent, avioanele erau înghețate și lichidul de degivraj se terminase la aeroportul cel mare. Partea bună fusese că zborul meu low cost decola de la un aeropotul cel mic, cel de tip hală, care avea încă stoc suficient.

N-aveam decât un bagaj mic și o pisică într-o cușcă de dimensiuni acceptabile și política companiei low cost accepta animalele mici la bord. Ceea ce era perfect! Multe companii de linie le acceptau doar în cală.

Sursa foto : arhiva personală

Chestia proastă fusese că nu știam că bagajul meu mic depășește dimensiunea acceptabilă pentru cabină și trebuise să plătesc 50 de euro supliment pentru bagaj. Partea bună fusese dimensiunea cuștii. Acceptabilă pentru cabină…

Pisica mea era mică dar era grasă și, cu cușcă cu tot, depășea ușor limita acceptabilă per animal. Partea bună fusese că cele câteva grame în plus au putut fi trecute cu vederea, cu condiția ca animalul, în cușcă, să stea sub scaun. La multe companii de linie care acceptau animale mici la bord, ar fi trebuit ori să schimb cușca, ori să schimb pisica.

Partea proastă fusese însă atunci când realizasem că nu pot așeza pisica în cușcă, sub scaun.. Nu era loc nici în lățime, nici în înălțime. Partea bună fusese că putuse fi permisă excepția de la regula scaunului și fusesem autorizată să țin cușca pe genunchi. La compañíile de linie, pisica ar fi decolat și aterizat din cală. Partea proastă fusese că, după 3 ore de zbor, un spațiu foarte mic limitat de scaunul din față și o cușcă de 5 kg cu pisică cu tot pe genunchi, îmi amorțiseră de tot picioarele. Partea bună fusese că la Paris nu era grevă. În general era.

Sursa foto : Unsplash

Cam așa fusese acum 10 ani. Azi e aproape la fel, cu câteva costuri suplimentare în plus.

De-a lungul vieții mi-a fost dat să zbor și-n lung, și-n lat. Prima dată a fost demult, cam zece ani după Revoluție, pe vremea când nu existau încă zborurile low-cost. Nimeni nu se gândea pe atunci așa de departe. Și, pentru că nimeni nu se gândea atunci atât de departe, un drum până la Paris costa cam mult, cúrsele erau cam rare și biletele trebuiau luate cu foarte mult timp înainte. Pentru că lucrurile stăteau cum stăteau cu zborurile de linie, multă lume prefera autocarul. Ieftin, lung și cu foarte multe papornițe în carouri mari. Papornițe, mirosuri, îngrămădeală, lume pestriță. Dar ieftin, deci bun. Cam așa era înainte. Nimeni, sau poate foarte puțini, își imaginau pe vremea aceea îndepărtată că lucrurile se vor schimba odată cu apariția zborurilor “low-cost”.

Zborurile “low cost” au schimbat, în primul rând, prețul de pornire. Mult mai mic, deci mult mai accesibil. Deci foarte bun : prețul de pornire, numărul acela care atrage. Odată cu prețul de pornire mic, s-au cam golit autocarele spre lumea bună și s-au mutat aproape toate papornițele în carouri, toate mirosurile și toată lumea aceea pestriță, din autogările de la marginea orașului, pe aeroporturile de tip hală. În general de tip hală căci taxele de aeroport ale aeroporurilor de tip hală sunt mult mai mici.

Căci, cum modelul “business” implică totuși existența unui business, zborurile low cost trebuie cumva să fie rentabile. De aceea, ideea de a atrage masele cu un număr mic a trebuit compensată cu niște numere adiționale. Sume de bani în plus. Așa au apărut, în timp, serviciile contra cost : bagajele din cală, mâncarea la bord, check-in-ul la aeroport, numărul de loc  înainte de plecare, loc mai larg pentru picioare, acces prioritar. Și lista poate continua.

Desigur, toate au apărut încet dar sigur. Și, odată cu artificiul legat de numere, au apărut, încet-încet, toate celălalte artificii legate … de rentabilitate.

Sursa foto : Unsplash

Ca să existe rentabilitatea aceea care să compenseze prețul „de plecare” mic, au apărut, la unele companii, avioanele noi cu prețuri de întreținere mici, avioanele cu mai multe locuri și mai puțin spațiu pentru picioare și … implicit, mai puțin spațiu pentru bagajele de mână.

Desigur, totul este încă posibil, contra cost. Numai dimensiunea bagajului de cabină este bătută în cuie și depinde de fiecare companie. Alt efect constatat al zborurilor „low-cost ” : ca să nu existe risc de mirare la îmbarcare, trebuie verificată minuțios înainte de plecare, dimensiunea acceptată de companie pentru bagagele de cabină !

În ceea ce mă privește, din cauza tuturor motivelor expuse mai sus, nu sunt adepta zborurilor „low cost”. De câte ori pot le evit, și, atunci când nu pot, încerc să apreciez partea frumoasă a lucrurilor : faptul că azi există magazine specializate în bagaje de avion și accesorii de călătorie care te scutesc de chinul dimensiunilor variabile ale bagajelor.

Articol scris pentru Superblog 2019, proba Travelkit