Turul lumii într-un infinit de posibilități

 „Știi”, îmi spune deodată Dragoș, într-o zi de vineri a unei săptămani oarecare, „lumea e un infinit de posibilități de care cu greu ne dăm seama din bârlogul nostru ascuns în spatele macaralelor. De 22 de ani, Christian Tour creează câte un drum spre fiecare vis.”

Îl privesc lung, încercând să înțeleg dacă este încă unul dintre nenumăratele lui scenarii fantastice, una dintre minunatele lui idei crețe care i se zbenguie prin cap îngrămădite printre multe altele sau daca este ceva perfect rezonabil.

Îi răspund că știu, că încerc lumea în fiecare dimineață, în fiecare privire intersectată din nebăgare de seamă, în fiecare atingere prin culoarele strâmte și negre ale metrourilor, în fiecare dintre ei, toți ceilalți.

Ca de obicei, Dragoș nu înțelege sensul din spatele metaforei și-mi propune să cobor puțin cu picioarele pe pămant. „Cât să cauți pe net să vezi cam ce haine ne trebuie. Plecăm mâine în jurul lumii !”

Îl privesc din nou fără să știu cu adevărat unde bate și îl rog să repete. Repetă, insistând pe anumite detalii : datorită ofertei atât de generoase de circuite culturale Christian Tour putem descoperi lumea într-un timp record.  Trăisem atât de mult și văzusem atât de puțin încât meritam și noi să încercăm lumea cu degetul.

Îl ascult atentă pe Dragoș și îmi e îndeajuns să înțeleg. Apoi mă apucă de senzația de bine cu ambele mâini și rămăn acolo o bună parte din zi. Caut detalii pe net și descopăr oferta de circuite exotice Christian Tour. Este o clipă minunată și durează infinit. Vom pleca în jurul lumii într-un circuit mare compus din multe circuite mici!

Fac planul de bătaie și continui să mă bucur. Vom începe cu Italia, „Diamantele Sudului” și vom continua cu tot restul.

Vom pleca într-o joi. Aeroportul mic ne va întâmpina plin ochi la ora aceea matinală dar plăcerea plecării hai-hui prin lume ne va rămane neatinsă de forforta înconjurătoare. Pentru că vom face turul lumii noastre în câteva zeci de zile, vom renunța la a mai vedea lucrurile în alb și negru. Lumea, de atunci mai departe, va  fi colorată în plăcerea perfectă a descoperirii de sine.

Sursa foto : Christian Tour

Zborul spre Roma va fi plin și noi vom avea locuri pe rândul 15. Eu A, Dragoș, B. La Roma vom admira apusul de la mansarda unui hotel mic și cochet, situat nu departe de Piazza Navona. Întâi mă voi îndrăgosti subit și iremediabil de mușcatele roșii agătate de ferestrele vechi și apoi o voi lua singură, la pas pe Corso. Dragoș, în acest timp, va privi lumea de pe terasa mică a unui fost hotel particular și apoi îmi va povesti în scenarii scurte și cu miez, fapte care poate că se vor fi întâmplat vreodată sau vor fi începând să se întâmple odată cu senzația aceea de bine pe care o va simți privind cum curge istoria prin strădutele mici.

A doua zi, Tibrul ne va tăia ziua în patru părți egale. Complet aleator vom alege să vedem Collosseum -ul și să ne imaginăm toate luptele acelea de demult. Apoi, tot aleator, vom alege Trastevere. Tot căutând străduța aceea mică, împânzită de sfori, ne vom încurca mai întâi în tramvaie și direcții și apoi în oameni pe care îi vom întreba de sensuri și ei, chit că ne vor răspunde politicos și zâmbindu-ne cu toată fața, ne vor indica complet perpendicular direcția. Odată înțeles sensul din ochii lor, a trecătorilor, vom ajunge să găsim, în sfârșit, străduța aceea mică și cu pietre cubice, vom mânca o Porchetta la umbra unui măslin și, a doua zi, conform planului, ne vom pierde puțin pe străduțele mici și înguste din Napoli, vom admira fațadele înegrite de timp ale bisericilor și apoi vom da puțin timpul înapoi încercând să înțelegem cum a fost să fie atât de neașteptat masacrul de la Pompei .

Apoi, vinerea viitoare, vom  profita de oferta „Paris Magique” și vom ateriza la Paris, aeroportul Charles de Gaulle, terminalul E. Vom ajunge să ne pierdem din nou, printre zgârie nori și picturi abstracte desenate în culori vii într-un cartier din vest și atunci cineva, un trecător oarecare, ne va spune că nu suntem decât la un arc depărtare de  Turnul Eiffel, de Place de la Concorde, de Louvre și de grădinile de Tuilleries.

Sursa foto : Christian Tour

Ascultători și cu o oarecare doză de regret în glas, ne vom lua „la revedere” de la Defense și de la Arcul cel Mare și ne vom pierde un pic prin Marais, rue de Rosiers, unde vom mânca cu ochii lipiți de vitrine mari cu lucruri vechi, o plăcintă poloneză cu brânză dulce și un ștrudel cu mere și apoi îl vom suna pe Paul, fiul Voichitei, vecina,  despre care ar fi fost multe de spus dar, pentru că mâine sau poimâine ne vom hotări subit să vedem și mai mult din lumea noastă, acel infinit pierdut sub pleoape, vom avea doar un răgaz mic, cât de un expresso povestit cu o voce groasă, abia șoptită, sub acoperișurile gri ale Galeriilor Lafayette în jurul unei mese rotunde cu fața la teatrul Garnier.

 

Sursa foto : Christian Tour

Apoi vom decola spre Denpasar, vom zbura mult și vom continua să ne facem planuri mărețe. Când vom ateriza, va fi deja seară și ghidul local ne va întâmpina cu o ghirlandă de flori portocalii pe care o vom păstra apoi ca amintire, strivită între două pagini ale unui caiet cu coperți mov pe care ni-l va face cadou a doua zi un meșter artizan din Ubud cu care vom negocia o statuetă în lemn negru care va reprezenta, ne va spune el, o zeitate locală, pe care o vom privi, ani mulți după, amintindu-ne cu nostalgie și cu privirile pierdute departe, în zare, de bătrânul artizan și caietul lui mov, în care Dragoș va scrie  scenarii după scenarii, inspirate din senzația aceea de bine de la malul mării Moarte, privind de sus oameni grupați în cercuri mici făcand o plută mare, sau, pur și simplu, scriind scenarii inspirate din perfecțiunea acelor înșiruiri de momente unice pe care numai Amman-ul va știi să le trezească în noi, cei trecuții deja degeaba până atunci prin viață. Acolo, în Amman, undeva în mijlocul celor șapte coline, nu departe de un teatru roman, un restaurant numit Hashem ne va delecta ieftin dar atât de bun cu  celebra lui salata  cu ceapă și un humus de care vom fi aflat din pură întâmplare cu trei zile în urmă, încercând să ne imaginăm în continuare lumea, de la malul Mării Egee.

Va fi să ajungem în Atena dis de dimineață, într-o zi înăbușitoare de vară și apoi va fi să urcăm străzi în pantă, topite sub un soare hain până va fi să ajungem prin sălile răcoroase ale Muzeului de Arheogie în așteptarea zilei care va fi să vină, pe care ne vom promite că o vom începe cu noaptea în cap, în răcoarea atât de relativă a pietrelor lustruite de timp ale Parthenonului pe care îl vom vizita de jur împrejur, uitând de fiecare dată câte puțin, de unde am plecat și unde am ajuns și, odată regăsindu-ne aproape complet la baza dealului, va fi să savuram un „caffée frappe à la grecque” dintr-un pahar transparent și rece de care ni se vor lipi degetele în căutarea serii. Apoi, încercând să prelungim momentul la infinit, vom realiza că încă se mai poate prelungi puțin lumea.

 

Sursa foto : Christian Tour

La o aruncată de băț de Atena vom găsi un șezlong alb, o umbrelă portocalie și o mare azurie de pe malul căreia ne vom face planuri peste planuri, și astfel va fi să ajungem la Amman și apoi în „China Grandoarea Orientului”, după atât de multe ore de zbor deasupra lumii, încât ne va fi imposibil să le număram dar, la capătul lor, vom ajunge într-o piată mare, Tiananmen, înconjurată de ziduri, unde ne vom aduce aminte de toti și vom păstra un moment de reculegere și apoi vom vizita „Palatul de vară”, „Orasul Interzis” și „Templul Cerului” și ne vom sfârși ziua în jurul unei mese rotunde plină cu bucate pe care le vom servi impreună cu 7 necunoscuți cu care vom comunica doar prin semne savurând gustul legumelor crocante și doar puțin date în fiert în tigăi adânci cu cozi lungi care ne vor aminti că și mâine va fi o zi, o zi în care vom descoperi marele zid și senzația de bine dată de infinitul acela construit demult și care a ajuns atât de departe și atât de perfect învăluind orizontul încât ne va face să ne dorim să continuăm să ne cunoaștem lumea, infinitul nostru mic închis în buzunarul de la piept, și noi vom continuă așa zile în șir, luni în șir, eu cu trasee inedite prin deșerturile nesfârșite ale unei Americi pe care o vom descoperi cu totul altfel decât în filme, Dragoș cu scenariile lui născute din priviri aruncate departe, dincolo de toți și de toate, pe marginea Marelui Canion sau din micile puseuri de adrenalină care îi vor stoarce puțin inima când va fi să fie aproape de o suită completă de ași într-un cazino ales la întâmplare după o cină aproape romantică într-un hotel de patru stele din Las Vegas pe care îl vom părăsi într-o dimineată rece de toamnă cu destinația următoare deja pregătită.

Sursa foto : Christian Tour

„Știi”, îi răspund într-un final lui Dragoș privind în zare printre macarale , dincolo de cartierul de blocuri, „lumea e un scenariu imprevizibil care ne lasă mereu cu gura căscată”.

Apoi încep să umplu două valize mari, colorate și caut să văd cum va fi vremea începând de mâine încolo.

Articol scris pentru Superblog 2019, proba Christian Tour