Marea evadare

Lui Dragoș îi plac mașinile și lucrurile bine făcute. Mie îmi plac surprizele plăcute dar nu-mi plac valizele. E complicat să ne mulțumești pe amândoi, de aceea plecăm rar. Până la „marea evadare” nu mai plecasem decât de 3 ori.

Fix înainte cu o săptămână înainte de „marea evadare”, nu aveam nimic planificat, îmi doream  o surpriză plăcută dar mașina ne lăsase în pană. Dragoș sunase la „service” și, în urma unui dialog destul de tăios cu mecanicul  auto la care ajunsese recomandat de niște cunoștințe,  omul de la capătul firului acceptase un mic efort suplimentar din partea lui și o mică atenție suplimentară din partea lui Dragoș și promisese că mașina va fi gata la timp. Eu eram în spatele unei oale mari cu ciorbă, mestecam să nu se prindă și ascultam. Apoi Dragoș intrase bucătărie și începuse o conversație care îmi schimbase cursul monoton al zilei.

– Când termini ciorba plecăm la mare?

– Dacă promiți că luăm și rulota, poate.

– Dar fără rulotă nu poți?

– Nu pot, că avem rate.

Era adevărat că aveam rate.

Dragoș îmi promisese că va cumpăra cârling.

 

Sursa foto : AutoGedal

Apoi plecase și eu continuasem să amestec în ciorbă, să nu se prindă. Uitasem să adaug sare dar îmi dădusem seama prea târziu. Dragoș se strâmba deja delicat în fața unei farfurii pline ochi. Ca să schimb vorba, adusesem vorba despre mare :

– Auzi, dar tu scut de motor ai? Dacă sare vreo piatră și rămânem ca-n codru?

Dragoș habar nu avea dacă Eforie era în codru. Cu gura încă plină cu ciorbă, îl sunase pe mecanic. Mecanicul tocmai adormise și țârâitul telefonului îl trezise. Agasat, răspunsese monosilabic că mașina n-avea scut.

– Păi și eu ce fac, că fără scut nu vrea să meargă  la mare?

Mecanicul se abținuse cu greu să nu-i trântească telefonul în nas dar până la urmă îi dăduse un șpil. Apoi închisese. Îi era frică să nu îi sară somnul. Lui Dragoș, însă, îi sărise țandăra.

– De unde și până unde ideea asta cretină cu scutul, mă întrebase țipând furios și aproape înecându-se cu o gălușcă.

Îl lăsasem să se calmeze și îi întinsesem un pahar cu apă. Când terminase de înghițit îi spusesem că citisem pe net că scutul protejează motorul de pietre și praf și îi asigură o performanță crescută pentru multă vreme.

– Și nu vreau să rămân cu boarfele în drum și fără acoperire
– Acoperire la ce ?
– La rețea
– Păi nu plecăm pe Lună, Eforie e în Europa
– Nu se știe niciodată, mai bine cumperi scut

Dragoș îmi promisese că ia scutul. Apoi căutase pe net o ofertă de nerefuzat. Mă uitam peste umărul lui cum caută, când îmi venise o idee.

– Auzi, dacă tot mergem până la Eforie, hai puțin și pe la bulgari
– Ce să facem la bulgari?
– Să vizităm
– Păi am mai fost și anul trecut și nu ți-a plăcut
– Anul asta simt că o să-mi placă. Dacă luăm și bicicletele, sigur o să-mi placă

Nu mai continuase să mă convingă, i se răcea ciorba. Acceptase tacit bicicletele și adăugase la comandă și niște suporturi bicicletă.

Sursa foto : AutoGedal

Apoi dăduse să valideze comanda pe site, când mă pleznise deodată evidența :

– Există, totuși, o mică problemă,  îi spusesem, dregându-mi vocea.

Dragoș se abținuse cu greu, dăduse ochii peste cap și îmi răspunsese răspicat

– Care ?

Pentru că mă așteptam la o astfel de reacție din partea lui, rămăsesem calmă și, pe un ton neutru, perfect rațional și lipsit de orice interes îi răspunsesem :

– Dacă mergem și la bulgari, o să avem nevoie de mai multe valize. Ca să nu riscăm, dacă tot ai transportul gratuit la comandă, ia și o cutie portbagaj.

Dragoș cedase, nu mai avea argumente și nici timp. Apoi mai ceruse o porție de ciorbă.

Articol scris pentru Superblog 2019, proba AutoGedal