O căciulă groasă trasă peste urechi

În ziua în care realizasem că nu aveam probleme nici cu urechea și nici cu măseaua, că adevărata mea problemă era izolația proastă a casei pe care o  moștenisem de la o mătușă bătrână, bolnavă și fără copii, hotărâsem să renunț la căciula groasă trasă peste urechi și să izolez casa.

Audit energetic

Sursa foto :  avizez.ro

Totul începuse într-o marți când Dragoș îmi declarase, cu o față lungă și cu multe cearcăne în jurul ochilor, că nu mai putea.

– Măi,  eu mor de frig în casa asta și centrala duduie

Era adevărat. Duduia și centrala și factura la gaz și pe mine mă dureau toate articulațiile. În plus, de când venise iarna, aveam o durere cruntă de cap și pe la urechi îmi trecea un vuiet constant.

La început luasem vuietul drept semn al unei boli incurabile. În disperare de cauză, îmi sunasem medicul de familie și medicul de familie mă trimisese la medicul specialist . Medicul specialist, după ce mă consultase, mă asigurase că n-am nimic. Pe moment îl crezusem. În cabinetul lui nu mai auzeam vuietul. Odată întoarsă acasă însă, vuietul reapăruse.  Dădusem vina pe starea deplorabilă a sistemului medical din România și încercasem să mă consolez cu ideea că mă voi obișnui cu vuietul odată cu trecerea timpului.

În lipsa medicilor specialiști, găsisem o căciulă groasă și mi-o îndesasem pe cap, astupându-mi urechile cu ea. Vuietul încă îl mai auzeam dar era înfundat. Acceptabil.

Când aveam oaspeți, prieteni care treceau pe la noi să vadă ce mai facem, îi întîmpinam cu o căciulă groasă trasă peste urechi și cu zâmbetul cât casa. Casa era mare dar zâmbetul nu reușea să compenseze efectul surpriză produs de căciulă. Prietenii mă întrebau din priviri ce am și eu, ca să nu le dau motiv de bârfe, le spuneam că mă doare măseaua.

Prieten după prieten se dusese zvonul prin cartier că am ceva cu măseaua. Din gură în gură, vorba se schimbase și căpătase alte semnificații. Când ieșeam prin jurul casei oamenii mă priveau cu compasiune și-și șopteau între ei „uite ce poate face băutură dintr-un om”. Când aflasem ce se spune despre mine, îmi păstrasem căciula pe cap dar inventasem altceva, legat de o otită.

Funcționase o vreme, apoi apăruseră alte zvonuri. Mă plictisisem de zvonuri și hotărâsem să nu mai inventez nimc. Gura lumii spunea oricum ce dorea. Apoi, odată cu venirea primăverii, vuitetul începuse să se diminueze și întrebările începuseră să roiască în capul meu.

„De ce așa deodată, de ce odată cu venirea primăverii, să fie oare vorba de un reumatism ciudat aflat într-o legătură neînțeleasă cu condițiile meteo?”

Cu toate întrebările care îmi roiau în cap, începusem să slăbesc. Fața mi se alungise și cearcăne mari se formaseră în jurul ochilor. Dragoș se speriase, dăduse vina pe casă,  apoi decisese să cheme un preot. „O fi blestemată”, îmi spusese.

La rugămințile lui Dragoș omul venise, se așezase în mijlocul salonului și începuse să se roage. La un moment dat se oprise brusc, se uitase lung la noi și ne spusese „măi copii, casa asta trage”.

La început nu pricepusem dacă afirmația avea vreo legătură cu blestemul și așteptasem. Dar preotul își luase crucea și busuiocul și ne spusese că treaba cu casa nu era de el, era de vărul lui, Mitică, auditor energetic atestat gradul I.

Ne luasem „la revedere” de la preot și-l sunasem pe Mitică să facem programare la un audit energetic. Mitică venise și constatase :  zidurile pierdeau căldură, acoperișul era prost izolat și igrasia mânca, încet, dar sigur, zid după zid.

În urma stabilirii certificatului energetic și a calculului coeficientului G, reieșise că nu eu eram pe moarte ci casa. Era prost izolată, de aceea trăgea și vuia. Era prost izolată și trebuia reabilitată energetic.

Mitică realizase un audit energetic complet care determinase caracteristicile termice și energetice ale casei și stabilise soluția de reabilitare.

Cam așa fusese în ziua în care realizasem că nu aveam probleme nici cu urechea și nici cu măseaua, că adevărata mea problemă era izolația proastă a casei pe care o  moștenisem de la o mătușă bătrână, bolnavă și fără copii și hotărâsem să renunț la căciula groasă trasă peste urechi și să izolez casa.

Articol scris pentru Superblog 2019, proba „Certificat energetic”

Un gând despre „O căciulă groasă trasă peste urechi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s