Țîrrr – sună telefonul. Până să ajung, sună de trei ori. Răspund gâfâind. O voce masculină mă intreabă:
⁃ Ia zi, vrei o oală? Produse Dajar, de calitate.
Întrebarea mă ia pe neașteptate, întreb ca toanta :
⁃ Are capac?
Îmi zice că are. Asta e bine. Duc lipsă cruntă de capace. Niciodată nu sunt acolo unde le caut. Și, dacă cumva le găsesc, nu au diametrul care trebuie. Dacă ar fi să fac o listă cu accesoriile esențiale pentru mine în bucătărie, aș începe cu capacele. Apoi aș adăuga oalele, un tocător de lemn și niște cuțite.
Îi zic să-mi trimită poze. Ca nu cumpăr fără să văd. Trimite, primesc, arată bine, îl rog să cumpere. De fapt, el mă roagă pe mine:
– Hai, că numai vechituri avem!
Zice bine, ultima oală o primisem cadou de la tata. A naibii de grea!
Continuă. Zice că-n raft sunt cel puțin două marimi și mă întreabă de care să ia.
Metafora buzz-ului 
A republicat asta pe Abisuri și a comentat:
Țîrrr – sună telefonul. Până să ajung, sună de trei ori. Răspund gâfâind. O voce masculină mă intreabă:
⁃ Ia zi, vrei o oală? Produse Dajar, de calitate.
Întrebarea mă ia pe neașteptate, întreb ca toanta :
⁃ Are capac?
Îmi zice că are. Asta e bine. Duc lipsă cruntă de capace. Niciodată nu sunt acolo unde le caut. Și, dacă cumva le găsesc, nu au diametrul care trebuie. Dacă ar fi să fac o listă cu accesoriile esențiale pentru mine în bucătărie, aș începe cu capacele. Apoi aș adăuga oalele, un tocător de lemn și niște cuțite.
Îi zic să-mi trimită poze. Ca nu cumpăr fără să văd. Trimite, primesc, arată bine, îl rog să cumpere. De fapt, el mă roagă pe mine:
– Hai, că numai vechituri avem!
Zice bine, ultima oală o primisem cadou de la tata. A naibii de grea!
Continuă. Zice că-n raft sunt cel puțin două marimi și mă întreabă de care să ia.
⁃ Ia și tu două mici, îi spun și închid