Casa din vis

Când, de unde și până unde

Luni, 2 ianuarie acum câțiva ani, urcam pentru prima oară drumul forestier care ducea către luminiș. Era o zi geroasă de iarnă și Loganul gri răzbătea cu greu panta abruptă, curbele strânse și stratul de zăpadă înghețată care acoperea pietricele fine și albe.

De câteva ori fusese cât pe ce să rămânem înțepeniți între două curbe dar forțasem și urcasem  povarnișul. La capătul drumului descoperisem ceea ce avea să devină, ceva vreme mai încolo, casa noastră de vacanță din inima munților. Casa de la Măgura, la poalele Pietrei Craiului.

Sursa foto : arhiva personală

Locul era de poveste, ascuns între două lanțuri muntoase și câteva văi care se întindeau de jur împrejur. Ne dădusem jos din mașină și ne îndreptasem, hipnotizați, către gardul de lemn care delimita drumul de întinderea de pământ din fața bisericuței de lemn, cu baza din piatră naturală. Privisem bisericuța timp de câteva momente și, fără să știm, ne lăsasem cotropiți de sentimentul abandonului în fața magiei locului. Soarele dădea să apună și cerul își schimbase nuanța din albastrul azuriu, atat de specific zilelor geroase de iarnă, într-un bleumarin din ce în ce mai întunecat.

Privisem minute în șir acel peisaj de vis, fără să realizăm că dârele subțiri de fum care ieșeau din hornurile caselor mici, împrăștiate de jur împrejur, se zăreau din ce în ce mai difuz, pierdute acolo, în inima munților, la ceas de seară.

Sursa foto : arhiva personală

Când se aprinseseră primele lumini în casele din vale, ne urcasem în Loganul gri și tăcusem tot drumul până în Plaiul Foii, scufundați încă în senzația de bine pe care ne-o dăduse locul. Apoi luasem drumul astfaltat care ducea spre inima marelui oraș și ne făcusem planuri.

Visul, planurile

Va fi o casă de vacanță mică și cochetă, cu fundația solidă și brâu de piatră naturală peste care se vor așeza cuminți două camere la parter, o baie și o bucătărie mică, despărțite de un mic hol din care va urca o scară către sufrageria care va acoperi tot etajul. Totul, în afară de fundație și brâu, din lemn. Acoperișul va fi roșu, din tablă. Casa va avea o grădină mică, nu mai mare de 300 de metri, în care vom planta câțiva pomi fructiferi și un brad la umbra căruia vom așeza o băncuță de lemn pe care ne vom așeza cuminți în fiecare dimineață și vom sorbi cafeaua privind munții.

Sursa foto : Vindem-Ieftin.ro

Când ajunsesem în marele oraș, aveam planul bine conturat. Starea de zen pe care ne-o crease locul ne însoțise toată seara. Desenasem planul pe o coală de hârtie îngălbenită de timp și, cu un pahar cu vin alb sorbit în jurul șemineului, notasem necesarul de materiale : fier beton, etrier fundație, ciment, distantieri metalici cofraj, plasa sudată, cărămidă, pavaj, țeavă rectangulară, lambriu lemn, stâlpi de gard, țiglă metalică,piatră decorativă, rigips, uși, ferestre, gresie, faianță, obiecte sanitare.

Sursa foto : Vindem-Ieftin.ro

 

A doua zi, de dimineață

Adormisem cu casa de vacanță în gând și visasem frumos. Dimineața zilei de marți, 3 ianuarie, fusese o dimineață gri. Ne trezisem la ora șase, ne făcusem o cafea neagră, fără zahăr, și ne așezasem la masa din bucătărie pe care găsisem lista cu necesarul de materiale de cu seara dinainte. Fusese frumos să visezi cu ochii deschiși, realitatea era însă mult în urma viselor! Locul acela mirific era greu accesibil și lista de materiale umplea o coală întreagă. Multe materiale, de toate felurile și timp de căutare limitat la patru weekend-uri pe lună. Oare cum ne-am putut imagina vreodată că vom putea construi o casă într-un colț de rai situat la capătul unui drum forestier ?

Sursa foto : arhiva personală

Cu fiecare gură de cafea în plus, realizam că fusese frumos dar se terminase. Proiectul era, pur și simplu, imposibil de pus în practică.

Spre ora șapte spălasem cănile de cafea și făcusem lista cu necesarul de materiale ghemotoc, ca să o arunc la coșul de gunoi de sub chiuvetă. Apoi, dintr-un impuls irațional pe care nici azi nu mi-l pot explica, netezisem hârtia îngălbenită de timp și o așezasem între două cărți din bibliotecă. Apoi plecasem la servici. Era prima zi de muncă din noul an.

Trecuseră apoi zile, săptămâni, luni și scufundați în banala rutină a zilelor care se succedau aproape identice, uitasem de momentul acela unic trăit în inima munților. Uitasem de planuri și casa de vacanță devenise un vis ca oricare altul, așezat cu grijă în stiva cu vise.

Revelația

Doi ani mai tarzu, în seara zile de 20 februarie, după o zi ostenitoare și multe ședințe, mă așezasem în fața televizorului și începusem să zappez. E felul meu de a trece în revistă știrile zile, enumerând mental un rezumat al faptelor.

În jurul orei 20:40 mă oprisem din zappat să-mi torn un pahar de vin alb. Întâmplarea făcuse să mă opresc pe un canal de știri pe care se derula unfel de joc-realitate în care niște antreprenori căutau investitori.

Sursa foto : Vindem-Ieftin.ro

Absorbită de subiect, uitasem de paharul de vin, uitasem și de friptura la cuptor, uitasem că trebuie să calc, uitasem de toate dar îmi adusesem aminte brusc de visul din inima munților și de hârtia îngălbenită de timp, ascunsă între două cărți. Apoi îl strigasem pe al meu :

– Măi, asta e fix ce ne trebuie !

Al meu mă privise obosit și dăduse plictisit din mâna dreapta. Avea destule pe cap, nu-i mai trebuia decât un pat moale și-un somn bun. Dar eu, ca de obicei, insistasem :

– Mai ții minte de casa din vârful munților ?

Da, își aducea aminte, atunci fusese cât pe ce să rămână blocat cu Loganul în curba drumului forestier. Era morocănos, nu mai încăpea vorba! Dar și eu eram încăpățânată!

Îi oferisem un pahar cu vin și-l rugasem să-mi acorde cinci minute. Acceptase. Urmărisem impreună emisiunea până la capăt. Cu toate că patronul explicase că cifra de afaceri se ridica la 4 milioane de euro anual și demonstrase potențialul de creștere cu 50% pe an a vânzărilor, Imperiul Leilor spusese „nu” conceptului și refuzase investiția. Pe mine însă modelul mă cucerise :  Vindem-ieftin.ro putea fi calea spre casa din vis!

Convinsă de concluzia la care ajunsesem, încercasem să-l conving și pe al meu, cu argumentele de rigoare.

– În  primul rând ne-ar scuti de toate acele drumuri prin „ț-șpe” magazine de materiale de constructie. Cum ar fi dacă ne-am bea cafeaua aici, la masa din sufragerie, și am comanda totul on line, pe site-ul lor ? Ar fi mișto, crede-mă!

Am meu dăduse plictisit din cap și, încă neconvins, sorbise ultima înghițitură de vin. Dar eu continuasem:

– Cel mai mișto este că modelul propus taie toate verigile inutile de distribuție de la fabrică la șantier, de aceea prețurile sunt cu cel puțin 15% mai mici. Asta da lovitură circuitului de retail clasic! În plus, materialele sunt de cea mai bună calitate și sunt livrate la data stabilită ! Și, cireașa de pe tort, dacă ai întrebări, poți vorbi cu unul dintre consultanții de vânzări.

Sursa foto : Vindem-Ieftin.ro

Pană la urmă al meu se lăsase convins că merita să încercăm. Apoi căutasem timp de o oră coala aceea îngălbenită cu planul casei și necesarul de materiale. Nu mai știam exact între ce cărți o pusesem. Eu insistam că între două volume ale lui Stephen King,  al meu își aducea aminte de o carte de bucate sau ceva asemănător. Până la urmă găsisem coala de hartie căzută în spatele unui dicționar al limbii române. Privisem planul și ne adusesem aminte de senzatia de bine trăită în acea luni, 2 ianuarie.

Apoi simțisem mirosul de ars care venea din bucătărie. Friptura se făcuse scrum dar asta nu mai conta. Casa din vis începea să prindă formă !

 

Articol scris pentru Spring Superblog 2020, proba Vindem-ieftin.ro

Un gând despre „Casa din vis

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s