Doamna MO și orașele de hârtie

Imediat ce mi-am băut cafeaua de dimineață, doamna MO mi-a spus să caut cu grija pe Favi.ro, cel mai mare motor de căutare pentru mobilă și decorațiuni din România, și să -mi aleg tot ce-mi place.

Ca de obicei, am ascultat-o pe doamna MO și am căutat cu grijă. Îmi doream de multă vreme un colț al meu, lângă șemineul din sufragerie. Mi-am ales o canapea maro, o bibliotecă mică, un fotoliu de piele și o măsuță de cafea. Apoi am început să construiesc orașe de hârtie.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 7.jpg
Sursa foto : Favi.ro

Dacă ar fi după mine, aș sta întinsă toata ziua pe canapeaua de pielea maro, la gura focului și mi-aș construi câte un oraș de hârtie în fiecare colț al casei. Aș ascuți câte un creion pentru fiecare perete și aș scrie câte-o poveste pe zi, apoi aș umple pereții de capitole iar seara, seara m-aș plictisi și as șterge totul cu guma de șters pereții și pereții de hârtie ar deveni din nou albi ca zăpada. A doua zi aș lua-o de la capăt cu altă poveste, cu alte capitole pe pereți, cu alte creioane dar aceeași ascuțitoare, cu alte personaje cărora le-aș inventa vieți și, dacă hârtia aceea albă ar ceda sub greutatea vieților, sau a oamenilor, sau ar ceda pur și simplu de prea mult șters, de prea multe cuvinte, de prea mult, aș construi alte orașe de hârtie, în fiecare colț al casei și aș așterne autostrăzi care n-ar depăși planul cincinal, nu, cincinalele n-ar exista în orașele mele, acolo ar fi doar unele personaje, alese pe sprânceană, cărora m-aș strădui să le dau caractere speciale și complet autentice.

Sursa foto : arhiva personală

De exemplu doamna MO, ea ar fi personajul principal care ar inventa internetul a doua oară – ea ar fi perfect conștientă că îi lipsește originalitatea și m-ar învinuit pe mine, inventatorul orașelor de hârtie de unele lipsuri dar eu i-aș aminti că, dacă n-aș fi fost eu, nici ea n-ar fi existat. Doamna MO n-ar insista, nu i-ar sta în caracter sa insiste, s-ar trânti, da, s-ar trânti pur și simplu în colțarul de stofă din colțul sufrageriei și ar ofta, amintindu-și cât de greu a fost cu căratul lui iarna pe deal, într-o Dacie verde care făcea figuri. Vremurile erau reci pe atunci și mobila era grea, cu adevărat grea, făcută dintr-un amestec ciudat de resturi lipite între ele și în caracteristicile tehnice din magazin cineva pur și simplu omitea mereu să scrie cât e de grea mobila căci cât era de urâtă se vedea cu ochiul liber, între orele opt și cinci, exceptând duminicile, căci pe atunci nu exista comerțul on line și sâmbetele erau zile lucrătoare.

Apoi, trântită pur și simplu pe colțarul de stofă, doamna MO ar inventa a doua oară Internetul, de nervi și apoi ar inventa și magazinele de vânzări on line și agregatoarele de conținut, apoi ea ar sta doar „pur și simplu tolanită” pe colțarul de stofă și ar constata cât e de greu să inventezi lucruri.

Da, doamnei MO i-ar plăcea teribil să viseze, așezată acolo, în colț, imaginandu-și că al doilea Internet, cel inventat de ea, ar lua amploare și ea s-ar îmbogăți peste noapte, în definiv de ce nu s-ar îmbogăți și ea peste noapte, și alții au făcut-o și ei au început să-și imagineze lucruri într-un garaj și atunci, personajul meu principal ar realiza cât de important este locul, amprenta și atmosfera locului, amplasarea în spațiu și timp și ar privi lung timp biblioteca pătrată de lângă televizor pentru a alege într-un final, o carte în care se va putea pierde cu adevărat, să uite că Internet -ul a mai fost inventat o dată.

Sursa foto : arhiva personală

În realitate eu sunt o bucățică mică din doamna MO. Visez des cai verzi pe pereți mov întinsă în coltul meu preferat, pe canapeaua maro așezată lângă șemineul din sufragerie, colorând peretele alb din fața mea cu oameni, locuri, fapte și întâmplări, de exemplu cu doamna MO.

Uneori plouă, alteori ninge, din când în când mai arunc câte un buștean pe foc, alteori privesc lacul, îmi place lacul, are povești infinite în apele lui. Dintotdeauna mi-am dorit o sufragerie mare, cu ferestre largi, cât un perete de largi, cu fața spre lac.

Doamna MO s-a întâmplat demult, când încă nu știam că aproape totul este posibil dacă strângi tare visele intre pleoape. Pe vremea aceea sufrageria era formată din două camere mici, înghesuite, în care, cu multă imaginație, ar mai fi încăput un colțar de stofă. Bunica pusese ceva bani deoparte și bunicul o ajutase să îl care. Era greu colțarul și prea mare pentru ușa de la intrare. Îl scăpaseră din neatenție la a treia încercare și praf se făcuse. Atunci a apărut doamna MO și orașele de hârtie pe care am început să scriu povesti.

Rând pe rând au dispărut bunicii, dulapul din lemn de nuc, masa din lemn de nuc, au dispărut camerele înghesuite și covoarele persane și doamna MO a inventat a doua oară Internetul. Dacă mă întrebați de ce, nu vă pot spune, visele nu se petrec după o logică anume.

Sursa foto : arhiva personală

Intre timp a venit iarna și doamna MO a cumpărat un metru cub de lemn de fag pe care l-a aranjat în magazia din fundul curții. Din când în când mai aruncam un buștean pe foc și mai scriam un capitol. „La vară„, mi-a spus odată doamna MO, „la vară cartea va fi gata și eu voi dispărea”. Am asigurat-o că n-o să dispară. Cineva va trebui să inventeze și a treia oară Internetul. S-a mai liniștit puțin și, după ce mi-am băut cafeaua de dimineață, mi-a spus să caut cu grija pe Favi.ro. Acolo se găsesc produse de la peste 200 de magazine din România și pot alege cu ușurință mobilă și decorațiuni în funcție de stil, culoare, preț, material și multe alte caracteristici. Practic, pot alege tot ce-mi place. Ca de obicei, am ascultat-o pe doamna MO și am căutat cu grijă. Îmi doream de multă vreme un colț al meu, lângă șemineul din sufragerie. Mi-am ales o canapea maro, o bibliotecă mică, un fotoliu de piele și o măsuță de cafea.

Apoi am rugat-o pe doamna MO să -mi facă un lac. Mi l-a făcut imediat după ce a inventat a treia oară Internetul.

Articol scris pentru Superblog 2020, proba Favi.ro

4 gânduri despre „Doamna MO și orașele de hârtie

  1. A republicat asta pe Abisuri și a comentat:

    Dacă ar fi după mine, aș sta întinsă toata ziua pe canapeaua de pielea maro, la gura focului și mi-aș construi câte un oraș de hârtie în fiecare colț al casei. Aș ascuți câte un creion pentru fiecare perete și aș scrie câte-o poveste pe zi, apoi aș umple pereții de capitole iar seara, seara m-aș plictisi și as șterge totul cu guma de șters pereții și pereții de hârtie ar deveni din nou albi ca zăpada. A doua zi aș lua-o de la capăt cu altă poveste, cu alte capitole pe pereți, cu alte creioane dar aceeași ascuțitoare, cu alte personaje cărora le-aș inventa vieți și, dacă hârtia aceea albă ar ceda sub greutatea vieților, sau a oamenilor, sau ar ceda pur și simplu de prea mult șters, de prea multe cuvinte, de prea mult, aș construi alte orașe de hârtie, în fiecare colț al casei și aș așterne autostrăzi care n-ar depăși planul cincinal, nu, cincinalele n-ar exista în orașele mele, acolo ar fi doar unele personaje, alese pe sprânceană, cărora m-aș strădui să le dau caractere speciale și complet autentice.

    Sursa foto : arhiva personală
    De exemplu doamna MO, ea ar fi personajul principal care ar inventa internetul a doua oară – ea ar fi perfect conștientă că îi lipsește originalitatea și m-ar învinuit pe mine, inventatorul orașelor de hârtie de unele lipsuri dar eu i-aș aminti că, dacă n-aș fi fost eu, nici ea n-ar fi existat. Doamna MO n-ar insista, nu i-ar sta în caracter sa insiste, s-ar trânti, da, s-ar trânti pur și simplu în colțarul de stofă din colțul sufrageriei și ar ofta, amintindu-și cât de greu a fost cu căratul lui iarna pe deal, într-o Dacie verde care făcea figuri. Vremurile erau reci pe atunci și mobila era grea, cu adevărat grea, făcută dintr-un amestec ciudat de resturi lipite între ele și în caracteristicile tehnice din magazin cineva pur și simplu omitea mereu să scrie cât e de grea mobila căci cât era de urâtă se vedea cu ochiul liber, între orele opt și cinci, exceptând duminicile, căci pe atunci nu exista comerțul on line și sâmbetele erau zile lucrătoare.

    Apoi, trântită pur și simplu pe colțarul de stofă, doamna MO ar inventa a doua oară Internetul, de nervi și apoi ar inventa și magazinele de vânzări on line și agregatoarele de conținut, apoi ea ar sta doar „pur și simplu tolanită” pe colțarul de stofă și ar constata cât e de greu să inventezi lucruri.

    Da, doamnei MO i-ar plăcea teribil să viseze, așezată acolo, în colț, imaginandu-și că al doilea Internet, cel inventat de ea, ar lua amploare și ea s-ar îmbogăți peste noapte, în definiv de ce nu s-ar îmbogăți și ea peste noapte, și alții au făcut-o și ei au început să-și imagineze lucruri într-un garaj și atunci, personajul meu principal ar realiza cât de important este locul, amprenta și atmosfera locului, amplasarea în spațiu și timp și ar privi lung timp biblioteca pătrată de lângă televizor pentru a alege într-un final, o carte în care se va putea pierde cu adevărat, să uite că Internet -ul a mai fost inventat o dată,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s