Azi a nins. Am cumpărat două sticle de șampanie și niște somon fume. Am făcut focul în șemineu, am amestecat salata beuf și apoi am împodobit brazii: cel din grădină, cel din ghiveci, din sufragerie si un bradut artificial, în dormitor. Brazi de Craciun.
Nu mi-au plăcut niciodată brazii tăiați, mutați din natură în sufragerie, pe hol sau în dormitor. Din copilărie mi se trage, din povetele bunicii. „Să te gândești și la ce pagubă faci”, așa îmi spunea bunica când eu îi spuneam că vreau un brad adevărat, nu unul artificial care să nu semene deloc a brad adevărat. Azi există brazi artificiali care seamănă perfect cu brazii adevărati. Sunt brazi artificiali de lux, cu aspect natural, cu ace 3D, pe care îi găsești doar pe site-ul e-Sărbătoare.ro, și nu în marile magazine (Dedeman, Metro, Jumbo,…)
Pe vremea copilăriei mele, brazii artificiali semănau cu o mătură verde, împodobită cu globuri colorate. În viziunea mea, brazii de Crăciun ar trebui să arate fix ca-n povesti.
Tai ceapă pentru o salată berlineză și îmi aduc aminte de poveștile din seara de Ajun. De ceapa din poveștile bunicii din acea iarnă a copilăriei mele..
În acea iarnă, pe 24 decembrie în jurul nouăsprezece mai exact, o ceapă albă, de mărime medie, ateriza cu un zgomot surd prin geamul de deasupra ușii de la intrare a căsuței mici, de pe deal. După ce se deforma puțin în contactul cu mozaicul rece, ceapa se rostogolea până sub un brad artificial, un brad de Craciun, care nu semăna a brad sub care, se lăfăiau doua cărți cu povești și două perechi de șosete. Cadourile de Crăciun. De la mama pentru mine, de la bunica pentru mama și de la mine pentru amândouă. Niște cadouri care nu semănau a cadouri sub un brad care nu semăna a brad într-un Ajun de Crăciun care chiar semăna a Ajun de Crăciun dar despre care nu aveam voie să povestesc la nimeni.
Intre noi fie vorba, dacă n-ar fi fost ceapa aceea, nici n-aș fi avut ce povesti. Pe vremea aceea, mai toți copii împodobeau brazi artificiali care nu semănau a brazi, sub care un Moș Crăciun, care nu semăna a Moș Crăciun, așeza în fiecare an un cadou mic, dreptunghiular, care semăna a carte.
⁃ Asta primeam eu pe vremea când eram de vârsta ta, îmi spunea apoi bunica cu degetul arătător îndreptat spre ceapă. O ceapă degerată primeam, și asta nu în fiecare an. Ziceam bodgaposte și treceam mai departe. Voi, copii din ziua de azi sunteți niște răsfățați.
In ceea ce mă privește, eu nu mă consideram deloc răsfățata. Eram un copil ca toți ceilalți care cereau în fiecare an un brad care să semene a brad adevărat și cadouri „altceva decât o carte” și cărora părinții, sau bunicii, uneori chiar și vecinii, le explicau că brazi adevărați nu au de unde să le ia, căci nu cunoșteau pe nimeni la ocolul silvic să taie vârfurile brazilor și să le vândă apoi pe sub mână sau, doamne ferește, să taie brazii cu totul, de la baza tulpinii, și să fie astfel pasibili de „doamne ferește cine știe ce amendă” despre care vorbeau în șoaptă, să nu-i audă nimeni. Și, în definitiv, la ce bun un brad adevărat, continuau ei, ca să lase ace peste tot prin casă, să se usuce înainte sfârșitul anului și apoi să zacă zile întregi abandonat laolaltă cu alți zeci sau chiar sute ca ei, brazi adevărați și uscați, la ce bun un brad adevărat tăiat și uscat, folosit doar pentru mofturile unor copii răsfățați care, dacă ar fi fost mai mari și ar fi avut mai multă minte, ar fi înțeles impactul ecologic, prăpădul declanșat de tăierea pădurilor.
În acea iarnă, pe 24 decembrie în jurul nouăsprezece mai exact, o ceapă albă, de mărime medie, ateriza cu un zgomot surd prin geamul de deasupra ușii de la intrare și se oprea într-o pungă cu cadouri. În acea iarnă brazii artificiali erau de o estetică înfiorătoare, niște obiecte preponderent verzi construite în jurul unor bete maro, rare și greu de montat. Cu acei brazi inestetici am crescut, în jurul lor am visat că poate, moșul îmi va aduce și mie altceva decât „doar cărți”, cu imaginea lor în fața ochilor am născut visul de a avea odată și odată de împodobit un brad care să semene a brad adevarat.
Și moșul a notat, m-a ascultat și a creat e-Sărbătoare.ro acum șase ani, cu bagheta lui magică.
Și asta face parte din magia Crăciunului.
Articol scris pentru Superblog 2020, proba e-Sărbătoare
Metafora buzz-ului 
Un gând despre „E magia Crăciunului”