Stăpânul parchetelor era un bărbat la vreo cincizeci de ani, trecut prin viață. Când m-a văzut, a știut că îmi doresc încălzire prin pardoseală.
„În cazul ăsta îți trebuie un parchet dublu stratificat sau parchet triplustratificat, să circule bine aerul. Sau parchet masiv, din merbau, doussie, teak sau iroko. Sau, dacă vrei ceva ultimul răcnet, poți opta pentru SPC, o pardoseală modernă, compozit din plastic și piatră.”
L-am ascultat atentă și apoi am căzut pe gânduri. Dilema era mare și alegerea dificilă. I-am explicat că, de fapt, nu mai doream să intre toți încălțati în sufragerie. Știa, cineva îl pusese la curent. Cică chestia asta cu descălțatul la ușă nu-i peste tot. „Dar ăștia, de intră încălțati, sunt de-ai noștri. Vecini, prieteni, rude”.
Apoi stăpânul parchetelor a luat alt client, lăsându-ma pe mine cu ale mele.
Ale mele sunt cam complicate. Sufrageria actuală am moștenit-o de la bunici. Pe vremea lor, casa avea doar două camere mici, fiecare cu teracota ei. După Revoluție am hotărât să refac totul și am dărâmat zidul dintre camere. Astfel, casa moștenită de la bunici a devenit o mare sufragerie cu etaj. Acum douăzeci de ani am ales ca pardoseală niște placi de gresie de dimensiuni medii, de culoare amestecata. Nici chiar bej dar nici chiar gri. Ceva care să țină la jeg. Să nu credeți că las intenționat jegul să crească. Nu, dar la casă mulți intră încălțați. De parcă n-ar locui oameni acolo.
Noțiunea de casă e asociată în capul lor cu „totul e posibil”. În realitate e chiar mult de muncă. Degeaba le arăt ostentativ papucii de casă noi nouți, cumpărați special pentru musafiri, multi preferă „să se șteargă bine”. De când cu Covid-ul, chestia asta de a intra încălțat în casă a început să mă enerveze. Mi-am spus că poate oamenii nu dau doi bani pe gresie pentru că o asociază cu spațiile publice. Cine se descalță când se duce să-si plătească impozitele? Sau când merge în supermarket la cumpărături? Creierul uman e construit să funcționeze prin comparație. Probabil de aceea intră mai toți încălțati la mine în casă, pentru că se cred în supermarket.
De aceea m-am hotărât să pun parchet. Am căutat ceva de calitate, să țină la țopăieli. Înainte de pandemie, la mine erau chefuri, peste chefuri. De un an de zile însă, țopăi singură. Ceea ce mă deranjează cel mai tare când țopăi, este că mă trage la picioare. Degeaba îmi pun de fiecare dată șosete groase, de lână, gresia rece tot trage. Și de țopăit încălțată nu pot să țopăi, că mă împiedic. De aceea m-am hotărât să -mi pun încălzire în pardoseală. Vi se pare mișto, nu? Așa mă gândesc și eu, că, odată încălzirea montată și parchetul pus, voi reuși să -i conving pe toți care mă vizitează să-și pună papuci de casă. Asta, dacă nu vor dori să intre în șosete. Va fi atât de caldă și de frumoasă podeaua, încât vor putea intra în șosete. Asta dacă n-au șosetele rupte sau neschimbate. Dar asta, orice aș face, nu o pot remedia.
Revenind la parchet, caut ceva cu montaj inclus. N-am nici chef și nici timp să-mi zdrelesc genunchii ciocanind bucăți de lemn. Pare simplu să schimbi gresia cu parchetul dar, în realitate, devine de-a dreptul complicat când te duci prin depozite și vezi cate feluri de parchet există. De care ți-o fi trebuind ție, numai bunul Dumnezeu știe. Bunul Dumnezeu și Alma parchet. De Alma parchet nu știam dar am aflat de la Superblog. Lucrul mișto cu astfel de concursuri este că, în ipoteza foarte probabilă că nu scrii pe placul nici unui sponsor și nu câștigi nici un premiu, măcar afli lucruri noi despre hale metalice, aspiratoare, mobilă de bucătărie și parchet.
Sursa foto: Alma parchet
Trebuie să recunosc că despre aspiratoare și bucătării știam ceva, că am trecut deja prin experiența clientului „în căutare de” și am ales. Despre parchet știu doar că pardoseala din bucătăria bunicilor a ținut ani de zile și apoi a devenit gardul pe lângă care trec în fiecare zi. Toate astea, pentru că „pe vremuri se făceau numai lucruri de calitate, nu ca azi, fușereli…”. Știți povestea, nu?
În ceea ce mă privește nu sunt de acord cu chestia asta, cu fușerelile. Cel care fușerește totul e omul care cumpără, care nu știe ce îi trebuie. M-am ars și eu o dată când am ales un parchet de lemn masiv de esență slabă. Mesteacănul acela îl puteai zgâria cu unghia, ce să te miri că l-au zgâriat roțile troller-ului verilor de a doua sau picioarele fotoliului. În cazul acela nu a fost nici vina verilor și nici vina parchetului. A fost doar vina mea, că n-am ales parchetul potrivit unei utilizări intense. Dar de unde, doamne iartă-mă să știu eu ce parchet îmi trebuie?
Noroc cu Alma parchet, pe care i-am cunoscut prin intermediul Superblog. La ei pe site ai toate explicațiile. La toate întrebările pe care ți le pui sau nu. Adevărul este că, dacă nu știi să întrebi, nu ai nici răspunsurile care trebuie. De aceea trebuie întrebat un specialist, el cunoaște toate întrebările care trebuie puse.
Dacă e să mă întrebați pe mine, eu vă spun că am nevoie de un parchet care să nu se zgârie, care să fie agreabil la privit și care să se potrivească cu design-ul interior al casei și restul de materiale. Nu sunt genul de om pretențios dar îmi plac lucrurile de calitate, bine montate și durabile. Și, desigur, să fie din lemn. În mintea mea „să fie din lemn” era, până nu demult, echivalent cu „să fie din lemn masiv”. Doar după ce am citit pe site-ul Alma parchet am aflat că din lemn sunt și cele stratificate. Două sau trei straturi dispuse perpendicular din care cel de deasupra, cel de uzură, este făcut din esențe durabile. În funcție de grosimea stratului de uzură, se poate recondiționa parchetul o dată, de două ori, de trei ori. Am zis stratificate, da? A nu se confunda cu cele laminate care nu sunt din lemn. Tot acolo, pe site-ul Alma parchet, am aflat că e foarte importantă și esența lemnului din care e făcut parchetul și contează și cum va fi utilizat (încălzire în pardoseala, baie, camere, bucătărie, etc).
Sursa foto: Alma parchet
Acum, că lucrurile sunt clare, mă duc să golesc sufrageria. De mâine cei de la Alma parchet vor monta parchetul. La indicațiile lor , am ales un parchet dublustratificat Stejar Honey Classic.
Intre timp nici nu mai ninge.
Articol scris pentru Spring Superblog 2021, proba Alma parchet
Metafora buzz-ului 