Un restaurant mic și cochet pe o stradă cu piatră cubică

Mi se spune “Chef Mircea” și-mi plac la nebunie metaforele, culorile asortate la gust și carnea gătită așa cum trebuie.  Dintotdeauna am apreciat rafinamentul. Mâncarea, parfumurile și femeile. În special Meg Ryan. La 18 ani am decis că trebuie să împletesc pasiunea cu utilul și am părăsit pentru doi ani orașul de la poalele Tâmpei. După 2 ani în orașul de pe malul Rhonului, deprinsem deja gustul ca artă și designul ambiant ca stil și mă întorsesem acasă.

Erau multe de făcut în orașul de la poalele Tampei….

Am deschis un restaurant mic și cochet pe o stradă cu piatră cubică și am obținut prima stea Michelin în septembrie 2016 când doi inspectori incognito se așezaseră la masa numărul 14, cea de lângă geam, cu vedere spre Tâmpa și ceruseră să guste specialitatea casei.

Résultat de recherche d'images pour "strada brasov image"

Sursa : google

Continuă lectura

Anunțuri

Ca să inventez, trebuie să mă adaptez

M-am născut demult, undeva la intersecția timpurilor, prin anul 4000 înainte de Hristos, în Mesopotamia. Pe atunci, demult, oamenii aveau o nevoie mare de certitudini. De semne venite  „de sus” care să garanteze conținutul și identitatea creatorilor de cuvinte. Prima mea formă ca semn, a fost o bucată de argilă cu inscripții distincte în relief. Mi se spunea sigiliu și veneam din latinul „sigillum”, diminutivul lui „signum”.

Semnul.

ArgilaSursa : Wikipedia –  Sigiliu, Uruk, anul 4000 înainte de Hristos  

Din noaptea timpurilor omul a crezut în semne. Semnul care certifica apartenenta la rang. Semnul care clasifica și decidea rangul. Semnul care autentifica autoritatea rangului. Semnul ca autoritaritate absolută, cuvântul legii.

Continuă lectura

„Je suis vraiment désolée mais je ne comprends pas ce que vous dites”

INTRODUCERE

 

Mi se spune Tania, am 45 de ani şi lucrez într-o multinationla din nordul Bucureştiului. Există foarte mulţi oameni care au o părere execrabilă despre multinaţionale şi consideră corporatiştii drept nişte plictisiţi în spatele unor ecrane cu orientare vest – nord est.

Ecranul meu e orientat sud şi sunt o corporatistă atipică. Bat lumea în lung şi în lat, vorbesc 3 limbi la perfecţie şi-mi place să descopăr oameni dispuşi să renunţe la sloganele privind corporatiştii.

Totul a inceput acum ceva ani cand am decis sa incerc lumea cu degetul.

CURSURILE DE LIMBI STRAINE PENTRU FIRME

Pe vremea aceea românii nu prea circulau în lung şi în lat dar eu eram un român atipic contra curentului căci mă decisesem c-ar fi vremea să circul.

Încă de pe atunci, ca să poţi circula în lung şi în lat, îţi trebuiau traducători autorizati pentru traducerile specializate : tehnice, juridice, financiar-bancare, marketing, generale,  medicale. Un univers de traduceri într-un univers și mai mare de limbi. Mi-am tradus toate actele si am plecat.

Traducere

Sursa : pagina Facebook Swiss Solutions

Pe vremea aceea, acum multi ani, nu exista încă Agenția de traduceri Swiss Solutions, cea mai mare firmă de traduceri din Români, cotată în 2016 în topul celor mai importanți 20 furnizori de servicii de traduceri din Europa de Est (*)  dar intre timp a apărut. Din 80 de limbi ei traduc in 80 de limbi.

Există foarte multe lucruri care se pot traduce din 80 de limbi străine în alte 80 de limbi străine …

Ceea ce am învăţat eu înainte să lucrez într-o multinationla din nordul Bucureştiului a fost că o limbă nu este definită doar prin gramatică şi vocabular. O limbă este un ecosistem lingvistic. Nu există limbă străină fără argou, jargon, tradiţii culinare şi moduri de a pune problema. Nu există limba străină fără accente, fără specificul regional şi fără gafele începătorului în ceea ce priveşte modul de comunicare.

Pentru toate acestea, pentru cei ce lucrează în corporaţii dar şi pentru cei cei ce consideră corporatiştii drept nişte plictisiţi în spatele unor ecrane cu orientare vest- nord est va exista în curând divizia dedicată cursurilor de limbi străine pentru firme Swiss Solutions.

Cursuri de deschis mintea şi desfundat sufletul.

colaj-Facebook-Swiss

Sursa : pagina Facebook Swiss Solutions

Mi se spune Tania, am 45 de ani, lucrez într-o multinationla din nordul Bucureştiului şi-am inceput să-mi deschid mintea şi să-mi desfund sufletul la 28 de ani, vara.

 

Continuă lectura

Sufletul este acolo de unde nu mai vrei să pleci

Am 10 ani și mă cheamă Mia. Îmi place foarte mult să nu mă plictisesc. Mama îmi spune de multe ori că ar fi trebuit să mă nasc adult. Adulții se plictisesc mai puțin. Cel puțin așa zice mama. Uneori mama ar fi în stare să spună orice ca să scape de întrebările mele multe. Pe mine mă pasionează aproape tot dar mă plictisesc repede. Vinerea trecută, ca să scape de gura mea, mama mi-a promis că o să mergem la munte.  “Natura predispune la meditatie”. Nu știam ce-i aia “meditație” si nici „predispune” dar m-am abținut. Pentru astfel de cuvinte există dicționare.

Continuă lectura

Ploaia mea în sunetul tău …

Îmi place muzica oamenilor. Muzica ta. Capacitatea ta de a înghiți kilometrii. De a îi ascunde în spatele “înaltelor”. Eleganța ta de a camufla bașii. Sunetul ploii, design-ul gândurilor tale, calitatea muzicii răzbătând timpurile … Pasiunea pentru viață din spatele viselor. Puterea sunetului. Șansa de a simți muzica. Șansa de a auzi. Puterea de a schimba vieți : Edifier (*)

Noi …

Mai știi? Eu eram acolo, departe, ascunsă în spatele anilor. Cântam pe silabe. Plouam în două jumătăți aproape egale. Începeai tu, continuam eu. Pasul meu era puțin decalat. Fredonam doar puțin aleator. Eu nu cunoșteam versurile. Tu-ți povesteai viața prin sunet. Eu simțeam doar ritmul ploii cum bubuia în geamuri.  Eu îmi imaginam viața ta din spatele sunetelor. Se scurgea în picuri mari viața.

Continuă lectura

Am 15 ani și îmi place teribil de Mișu

Am 15 ani și îmi place teribil de Mișu. Are prestanță, are farmec, a dobândit prin moștenire genetică cel mai  elegant mod de a privi fetele – de sus – și, cel mai important și mai presus de toate, arată bine. Super-hotărâtor de bine.

Privirile ni se intersectează rar pentru că Mișu are o agendă de ministru garnisită cu întrevederi pe culoare, colțuri umbrite de toamnă sau cercuri restrânse la apropiați, dar, atunci când ni se intersectează privirile simt cum foliculii  pilosebatici, inflamați deja, se inflamează și mai tare. Din motive necunoscute, pe la 13 ani, porii pielii mele, până atunci de culoare și de atingere catifelată de piersică, deveniseră deodată blocați și, de atunci, așa rămăseseră.

Continuă lectura