Cu drag, a ta incognito, Sharon

Sunday, 2 June 2018 , 3 pm
sharone.stone@be.free to  phil.bronstein@stay.cool 

Dragă Phil,
Am plecat incognito cu vacanțe Christian Tour  și sper să rămân așa. Am ales până la urmă formula „All inclusive”. Mă scutește de bătăi de cap inutile si-mi lasă timp pentru mine incognito. Deocamdată îți spun doar că sunt în Grecia, pe o plajă cu nisip fin și privesc marea din spatele unor ochelari de soare cu rame groase. Negre. Ca să nu mă recunoască nimeni, prefer diminețile. Este o dimineață frumoasă de iunie, apa este deja caldă, valurile sunt cuminți, pietrele sunt albe și scoicile se usucă la soare, plajă este încă pustie, de sub pălăria cu boruri mari viața mi se pare minunată, undeva depare în zare se zărește un vapor cu pânze. Costumul de baie verde primit cadou de la tine anul trecut îmi vine încă perfect, anii continuă să se așeze cuminți, fără prea multe riduri, mă simt ca la 25 de ani și asta îmi dă energia necesară fiecărei ore din zi.

apus

Răsărit în Marea Egee

Sursa foto : Arhiva personala

Continuă lectura

Reclame

JURNAL DE SUPERBLOG – ÎN VEDEREA ATERIZĂRII, AM ÎNCEPUT SĂ URC

Simplu, scurt, fără stil. Fără speranță. Doar adevărat.

A șaptea  probă,  a șaptea  notă 

98 din 100. Locul 9. Nici un premiu dar am început să urc.

Dacă n-ar fi luat-o „opt”-ul înaintea lui „șapte” n-aș fi fost niciodată pe 13. Aș fi fost probabil pe 5 și apoi aș fi scăzut pe 9?

Așa , n-am ajuns niciodată pe 5.

Continuă lectura

Vânam deci prepelițe

Eu, visul, un JOC PREPELIX PANO și multe alte semnificații

Mor de râs încă ! Dar s-a terminat la fel de brusc precum a început.

„Ce?” 

Visul. Stăteam într-un câmp și vânam prepelițe. Era ca-ntr-un  JOC PREPELIX PANO dar de asta mi-am dat seama doar când m-am trezit.

„Mai spune, caut semnificații”

Vânam deci prepelițe. Si râdeam. Era  super„fun”- adică vesel – , eram liberă. Nu că mi-ar plăcea să vânez prepelițe, nici măcar nu știu cum arată o prepeliță. Dar în vis stăteam într-un câmp și vânam prepelițe. Era o zi frumoasă de mai, cer senin, soare și eu aveam un chef nebun să vânez prepelițe. Erau prepelițe care fugeau și altele care zburau. Unele mai repede și altele mai încet. Unele mai sus și altele mai jos. În funcție de cât de repede și cât de aproape zburau sau fugeau prepelițele, dacă le nimeream căpătam puncte. Habar nu am de ce, dar mă bucuram la fiecare prepeliță care făcea „poc”.

„Ce anume te făcea să te bucuri la „poc”? „

Știi tu, e ca atunci când îți vine să lași copilul  din tine să iasă și să sară coarda. Să sară elastic sau să joace șotron. Să se bucure de viată. În fine, să facă genul asta de lucruri pe care orice copil le-ar face. Pe mine nici măcar în vis nu mă mai țineau genunchii și cred că de aceea vânam prepelițe. Nu tu efort, nu tu sudoare, doar strategie și răbdare. Si muream de râs.

„Atât? Doar prepelițe și „poc” ?”
Continuă lectura

JURNAL DE SUPERBLOG – VAI DE NOI !

Azi mă bâlbâi. Pentru că așa a fost să fie. Sunt unele chestii care trebuiesc rectificate.

Când m-am întors în România mi s-a spus să nu mă uit la anumite posturi de televiziune. Pentru că de obicei nu cred până nu văd, n-am ascultat, m-am uitat și m-am luat cu mâinile de cap.  O mare parte din electoratul care a votat continuă să se uite si eu continui să mă iau cu mâinile de cap când văd ce a ieșit.

A man wearing a gray hoodie coat jacket standing in front of a brick wall.
Continuă lectura

JURNAL DE SUPERBLOG – ÎN VEDEREA ATERIZĂRII, CONTINUĂM COBORÂREA

Simplu, scurt, fără stil. Fără nici măcar o urmă de speranță. Doar adevărat.

A șaptea opta probă,  a șaptea opta notă. Vai de limbile noastre!

86 din 100. Locul 13.

După cum mă așteptam, în vederea aterizării coborârea continuă. De la bun început, când am văzut „proba cu traduceri” mi-am zis : „auch, de la ăștia iar o să mi-o iau !”

Ei bine, așa a fost. Mi-am luat un 86 de toata frumusetea. Ca și la celelalte ediții, notă mică. Transa celor 80. Am ajuns la concluzia că ar fi trebuit să scriu în japoneză. Sau, și mai bine, să nu mai scriu.

A couple jumping really high in the sky kicking their feet up at Abel Tasman National Park

Continuă lectura

Și va fi, noi și valsul valurilor

Dragă Mike,

Am ajuns înaintea ta și m-am cazat la hotelul din apropierea mării. Hotel Aurora Mamaia. Sunt unul dintre cei  686 de oaspeți, m-am cazat într-o cameră în nuanțe de albastru alb și gri și de pe balcon,  privesc marea cu gândul la tine. Știi? Toate camere au balcon și sunt extrem de curate. Și mai știi? Iubirea noastră depășește cu mult camera, balconul, țărmurile, plaja încă pustie și oamenii încă adormiți. Noi, marea, valsul valurilor.

Sursa foto : hotel Aurora, Mamaia

Continuă lectura

JURNAL DE SUPERBLOG – În vederea aterizării, am început coborârea

Simplu, scurt, fără stil. Fără urme de sperante. Doar adevărat.

A șasea probă, a șasea notă

93 din 100, locul 9. În vederea aterizării, am început coborârea, va rugăm atașați centurile de siguranță, ridicați măsuțele și obloanele și fiți pregătiți să vă dați pe tobogan în caz de aterizare forțată . Nu, nu e gumă, chiar ni s-a spus odată așa.

 

Continuă lectura