Vai, dar cât e de îndrăzneț acoperișul !

Avantajul când lucrezi într-o clădire de sticlă este că-ți poți agăța privirea de jur împrejur fără să se vadă. Adică fixezi un punct, acolo pe geam, departe, și lași gândurile să te cuprindă. Un gând, două gânduri, continui să privești fără să vezi cât e de frumos afară și ce frumos e soarele galben lipit de cerul albastru, fără să simți că înverzesc pomii și se deschid florile și grădinarul din fața clădirii din sticlă tunde iarba cu o mașina de tuns iarba care scoate un zgomot ca de musca beată. E vorba doar de percepția zgomotului mașinii de tuns iarba, din spatele geamurilor din termopan.

Viața în spatele geamurilor de termopane este înăbușitoare. Ca să simți că trăiești trebuie să iei liftul, să apeși pe buton, să treci de porticul automat și numai apoi să trăiești.

Ideal este să trăiești la casă. O casă cu etaj  de mărime medie cu grădină de mărime medie și pomi vechi pe care ți-ar fi milă să-i tai ca încă mai dau rod. Și pe care n-o să-i tai. Niste proiecte case in cap, o lista intreaga de idei.

Citește în continuare „Vai, dar cât e de îndrăzneț acoperișul !”