De-a partenerul

Eu eram “aia cu metaforele” incalcita aia de n-o intelegea nimeni, tipa ce se dadea profunda intr-o contradictie utopica cu “curgerea normala a lucrurilor”, firul de praf de pe langa caruta, eu eram moara de vant in lupta cu propria bataie, eu eram verdele peste griul cotidian, iarba verde de acasa.

Citește în continuare „De-a partenerul”

Zambeste !

Fusese o vreme cand evoluase ca si trasa printr-un inel. Un inel fin. Diametru  sub medie, burta nesupta, pe deasupra uniformei de liceu, peste cureaua fina si ea si inchisa pe o parte. Fusese o vreme cand se „baga” de voie si nesilita de nimeni in asa-numitele „concursuri” de silueta : „se luam un centimetru, sa -l trecem peste talie o data, se citim masura, sa notam masura cu creionul pe hartie, sa trecm la urmatoarea msura,  la sfarsit sa tragem linie, sa constatam, sa facem topul „celor mai fine si mai fine talii posibile”.

Citește în continuare „Zambeste !”