Jocul de-a toamna

Ploua râuri.  Vreme de ghete din piele cu șiret lung și multe vise. I se întâmpla relativ des să plouă râuri. Se anunta cod galben de râuri si râurile se umflau și izbeau malurile. Malurile se surpau și chemau vânturile. Exista în privirea ei nostalgia mării. Un fel de maroniu cu tentă verde, tulbure. Când se porneau vânturile, oameni zgribuliți dădeau vina pe administrația publică. Pe primarii de sectoare. Pe directorii de școli sau pe milițianul de la colțul străzii : alură înțepenită în astfalt, centură lată, privire iscoditoare, ghete pentru bărbați, asortate cu centura. Mai mult încurca râurile. Întotdeauna va există un vinovat.

Citește în continuare „Jocul de-a toamna”

Roman utopic

Superblogul din această toamna mi-l doresc si mi-l asum din start utopic, o înşiruire de întâmplări, stiluri, o mâna de personaje, un fir construit de-a lungul etapelor, teme şi stiluri, superblogul din această toamna va fi un roman în mai multe etape, o mâna de oameni probabil doi sau poate mai mult de doi.

Citește în continuare „Roman utopic”