Totul începuse astă primăvară

Azi m-a sunat Vali. Vali este prietena mea cea mai bună, are ochii verzi și cele mai bune intenții. Mi-a spus „bună, ce faci? Hai s-o facem lată cu reducerile de Black Friday !”

Adevărul este că nu fac atât de bine. De ceva vreme schimb doar pijamalele și tricourile între ele și asortez șosetele la stări de spirit. Am acceptat provocarea.

Totul începuse astă primăvară.

Marți, 14 martie 2020

Azi am făcut trei mii de pași, am citit o mie de cuvinte, mi-am făcut sute de griji, am privit pe geam zeci de minute, minute ntregi, am văzut trei filme, am participat la patru ședințe, am sunat de cinci ori la furnizorul de servicii internet și mi-am imaginat că, dincolo de toate aceste numere, dincolo de aceste ferestre și aceste porți, dincolo de interdicții și declarații pe propria răspundere, dincolo de toate, există speranța că mâine, sau poimâine, sau poate chiar puțin înainte de Crăciun, va veni și ziua în care va fi ca înainte. Apoi, ca să-mi treacă toate visele și toată melancolia, ca să uit de primăvara pe care nu o trăiesc, de soarele pe care nu îl simt, de lalele pe care nu le văd, de zambilele pe care nu le miros, ca să trec toată aceasta nebunie, mi-am comandat on line o pizza cu ciuperci, 2 kg de vinete și 3 kg de roșii de la producătorii locali, o pijama roz, din bumbac și trei perechi de șosete pentru un „azi” imediat. Și, pentru mai târziu, am pus în coș ținuta unei primăveri pierdute.

Marți , 14 iulie 2020

Azi am încetat să mai număr pașii, sunt atât de puțini încât mă întristez de fiecare dată. Ca să nu deprim, azi am măsurat toate tavanele în lung și în lat și am imaginat povești în care femei frumoase îmbrăcate în rochii largi, înflorate se îndrăgosteau de bărbați în floarea vârstei, la malul mării, în spuma albă și fină a valurilor. Desigur, când închideam ochii, toate acestea dispăreau și eu mă întorceam la tavanele acelea albe și seci, străbătute de crăpături fine, ca niște riduri, și le desenam chipuri cu ochi verzi și urechi, le puneam apoi căciuli groase pe urechi și le creșteam brațe și mâini pe care le îmbrăcam în mănuși fine de piele Morgan la care renunțam într-un final, odată cu excursia în Grecia care zbura și ea odată cu mănușile. La ce bun toate astea când afară e cald, înăbușitor de cald și eu trăiesc doar o vară parțială?

Apoi, ca să-mi treacă toate visele și toată melancolia, ca să uit de vara pe care o trăiesc doar parțial, mi-am comandat on line o pizza cu ciuperci, 2 kg de vinete și 3 kg de roșii de la producătorii locali, un trening din bumbac și trei tricouri pentru un „azi” imediat și, pentru mai târziu, am pus în coș ținuta unei veri aproximative.

Marți, 10 noiembrie 2020

Azi m-a sunat Vali. Vali este prietena mea cea mai buna, are ochii verzi și cele mai bune intenții. Mi-a spus „bună, ce faci?” Adevărul este că nu fac atât de bine. Schimb pijamalele și tricourile între ele și asortez șosetele la stări de spirit.

Găsesc acest an un pic mincinos, un pic hot și un pic ipocrit. Am pierdut anotimpuri, am acumulat vise și am învățat să desenez imaginar cu creta pe ziduri ivite de nicăieri. Toamna asta este deja bătrână și obosită de atâta așteptare.

Decid să-mi iau revanșa, cu reducerea cuvenită. „Vineri este Black Friday, hai s-o facem lată ” îmi spune Vali. Accept provocarea, deschid PC-ul, recuperez coșul, aleg îmbrăcăminte la reducere pentru femei, adaug o ținută de toamnă și apoi una de iarnă. Apoi, ca să-mi treacă toate visele și toată melancolia, ca să uit de primăvara pe care nu am trăit-o și de vara aproximativă, ca să trec peste toată această nebunie, apăs pe ENTER și încep din nou să număr.