Suluri-suluri de hârtie moale şi fină

Raymond Spartacus era alergic la microbi. La orice fel de microbi. Le simţea prezenţa de departe, îi provocau lacrimi şi atunci când le simţea venind, lacrimile, Raymond Spartacus făcea pur şi simplu cale întoarsă. Erau şi momente când Raymond Spartacus nu putea face cale întoarsă, Raymond Spartacus călătorea des şi mult, îşi petrecea Raymond Spartacus viaţa între două trenuri, două avioane, două staţii … Când nu putea face cale întoarsă, Raymond Spartacus îşi scotea trusa de produse de igienă şi curăţenie – era o trusă roşie de dimensiuni medii – şi se dezinfecta tacticos, deget după deget, întâi mâna dreaptă, apoi mâna stângă până se simţea imun în faţa microbilor şi atunci Raymond Spartacus zâmbea maliţios, oamenii se uitau ciudat la el, el ştia şi-şi asuma toate gesturile, avea mereu împăturite în buzunarul de la piept câteva bucăţi de prosoape pliate, era un accesoriu indispensabil pentru Raymond Spartacus, în lupta lui împotriva microbilor bucăţile acelea de prosoape pliate erau o armă esenţială, Raymond Spartacus nu-şi concepea existenţa fără acele bucăţi fine de hârtie.

Raymond Spartacus evita pe cât putea contactul cu amprentele de tot felul, în caz de contact inevitabil Raymond Spartacus îşi ducea repede mâna la buzunarul de la piept şi scotea o bucată de hârtie albă si fină cu care îşi strgea tacticos degetele, unul câte unul, omaenii îl priveau ciudat, Raymond Spartacus ştia că oamenii îl priveau ciudat, prefera însa privirea ciudată a oamenilor, lupta cu microbii era pentru Raymond Spartacus o luptă pe viaţă şi pe moarte. Raymond Spartacus avea o atracţie inexblicabila pentru hârtia albă şi fină, atingerea hârtiei albe şi fine îi amintea lui Raymond Spartacus de copilărie.

Raymond Spartacus crescuse demult şi departe, hârtia albă şi fină la sul sau în bucăţi egale nu exista pe vremea copilăriei lui Raymond Spartacus, pe vremea copilăriei lui Raymond Spartacus existau ziare vechi, „tonele” de ziare vechi, pe vremea aceea oamenii erau obligaţi să se aboneze la ziare, abonamentul la ziare era un semn de apartenenţa la regim, ziarele pe vremea aceea erau citite în diagonală, Raymond Spartacus citea doar coloana cu fapte diverse iar bunicul lui Raymond Spartacus doar pagina cu anunţuri de tot felul. N-a ştiut niciodată Raymond Spartacus de unde şi până unde atracţia aceea morbidă pentru anunţurile de tot felul. După ce erau citite, ziarele de pe vremea aceea erau refolosite.

Hârtia igienică era rară pe vremea aceea. Alergia la cerneala de ziar de pe vremea aceea i se trăgea lui Raymond Spartacus.

Pe la patru ani şi ceva lui Raymond Spartacus îi fusese depistat germenele dezinteriei, nu, Raymond Spartacus nu făcuse dezinterie, el, Raymond Spartacus doar împânzise grupa mică de la grădiniţă cu dezinterie. Atunci, pe la patru ani şi ceva, Raymond Spartacus a dezvoltat o obsesie, prima lui obsesie. Raymond Spartacus a devenit atunci, la patru ani şi ceva, obsedat de dorinţa hârtiei albe şi pufoase, ne-impregnată, pură şi catifelată, atunci, la patru ani şi ceva Raymond Spartacus a devenit obsedat de hârtia moale şi fină.

Anii au trecut, ziarele citite în diagonală au dispărut, Raymond Spartacus a supravieţuit cu greu ziarelor şi microbilor de tot felul, odată cu trecerea anilor obsesia lui Raymond Spartacus pentru hârtia moale şi fină s-a accentuat, odată cu trecerea anilor Raymond Spartacus a început încet-încet să-şi permită utilizarea frecventă a diveselor tipuri de hârtie albă şi fină : prosoape de hârtie, prosoape pliate, hârtie igienică. Odată cu trecerea anilor Raymond Spartacus şi-a accentuat obesesia dobândită în copilărie, Raymond Spartacus trăia acum în epoca hârtiei albe şi fine, de câte ori avea ocazia Raymond Spartacus îşi făcea stocuri-stocuri de hârtie albă şi fină, ajunsese Raymond Spartacus să cunoască aproape toţi producătorii de hârtie igiencă pe plan naţional, îşi făcuse Raymond Spartacus, propriul sau top al producătorilor de hârtie igienică la nivel naţional

În multele lui deplasări, Raymond Spartacus avusese nenumărate ocazii să testeze calitatea hârtiei albe şi fine. Aproape toate aeroporturile propuneau prosoape pliate de hârtie albă şi fină, Raymond Spartacus le alegea întotdeauna, Raymond Spartacus detesta aerul cald suflat de uscătoarele cu aer cald, avea Raymond Spartacus impresia că este invadat de toţi microbii din aerul acela cald din uscătoarele cu aer cald. Când nu existau prosoape pliate de hârtie albă şi fină, Raymond Spartacus îşi ducea mâna la buzunarul de la piept şi găsea acolo câteva bucăţi de prosoape pliate de hârtie albă şi fină. În rarele momente când nu găsea în buzunarul de la piept bucăţi de prosoape pliate de hârtie albă şi fină, Raymond Spartacus se făcea că a uitat ceva şi se întorcea de acolo de unde venea, trăgea puţin de sulul de hârtie igienică, îi rupea prima bucată şi o arunca – Raymond Spartacus era alergic la microbi, la orice fel de microbi – trăgea până obţinea o bucată de lungime suficientă, o răsucea împrejurul bratului drept cu ajutorul mânecii evitând atingerea directă, deschidea uşa cu piciorul, străbătea culoarul, se spăla bine de tot şi apoi îşi ştergea tacticos mâinile, deget cu deget până nu mai rămânea urmă de strop.

Prosoapele textile îi aminteau lui Raymond Spartacus de batistele de pe vremea copilăriei. Erau batiste textile cu model colorat, rezistente la apă. În general Raymond Spartacus nu folosea mai mult de o batistă pe lună. Batistele textile cu model colorat părea mereu curate chit că uneori un pic prea rigide pentru nasul delicat al lui Raymond Spartacus. Din vremea aceea, a batistelor textile cu model colorat, din vremea aceea i se trăgea lui Raymond Spartacus sensibiliatea la viruşi şi bacterii de tot felul. Raymond Spartacus evita pe cât putea prosoapele textile. Când nu exista altă soluţie,Raymond Spartacus îşi ducea mâna la buzunarul de la piept şi găsea acolo câteva bucăţi de prosoape pliate de hârtie albă şi fină. În rarele momente când nu găsea în buzunarul de la piept bucăţi de prosoape pliate de hârtie albă şi fină, Raymond Spartacus se făcea că a uitat ceva şi se întorcea de acolo de unde venea, trăgea puţin de sulul de hârtie igienică, îi rupea prima bucată şi o aruncă – Raymond Spartacus era alergic la microbi, la orice fel de microbi – trăgea până obţinea o bucată de lungime suficientă, o răsucea împrejurul bratlui drept cu ajutorul mânecii evitând atingerea directă, deschidea uşa cu piciorul, străbătea culoarul, se spală bine de tot şi apoi îşi ştergea tacticos mâinile, deget cu deget până nu mai rămânea urmă de strop.

Raymond Spartacus era alergic la microbi. La orice fel de microbi. Şi tocmai din această cauza Raymond Spartacus era obsedat de hârtia moale şi fină. Suluri-suluri de hârtie moale şi fină…

Articl scris pentru Superblog 2014, proba Paper Plus.