24 decembrie 2020
Haralambie a spălat cana galbenă și farfuria și le -a pus pe amandouă la uscat, deasupra chiuvetei. A aranjat cadourile sub brad, a aprins instalația de iluminat și a stins lumina. Apoi a dat drumul la muzică și s-a așezat comod, în fața șemineului, să o aștepte pe EA.
Are emoții Haralambie, i-a fost greu să aleagă cadourile. A căutat mult timp ceva care să i se potrivească ei. Până la urmă a ales un set de trei tablouri pictate manual cu imagini stilizate, un rucsac de damă verde, o rochie și un ceas. La șapte fix a auzit o bătaie în ușă. A avut emoții mari Haralambie, toată ziua s-a gândit la cum va fi. Trecuse multă vreme de când nu mai fusese și el știa asta. Ea i-a zâmbit, i-a întins un pachet mare, învelit într-o hârtie roșie. El a deschis pachetul, a găsit în el un pulover de lână, pe gât și un ceas bărbătesc și apoi s-a bâlbâit puțin înainte să o invite să intre în casă. Dar ea i-a înțeles fâstâceala și a găsit singură drumul pana la șemineu.
2 decembrie 2020
Prima zăpadă a căzut anul acesta la mijlocul lui noiembrie. Totul începuse cu un vânticel cald, apoi din ce în ce mai rece iar peste noapte se așternuse un strat fin de zăpada peste trandafirii roz din grădina din spatele casei. Abia atunci, privind cum se așterne stratul alb, abia atunci Haralambie și-a dat seama că nu are nici palton, nici o pereche mai de doamne ajută de pantaloni pentru bărbați, că cizmele negre cumpărate cu cinci ani în urmă și-au pierdut talpa și că puloverul bej, de lână, e mâncat de molii. De când a murit Ifrimia, nevastă -sa, Haralambie nu se mai îngrijește de nimic. Mănâncă zile întregi din aceeași farfurie iar cana, una galbenă, ciobită, a căpătat câteva straturi vizibile de ceai verde, suprapuse peste alte straturi de cafea și de cacao cu lapte.
Luna decembrie, luna cadourilor pentru alții, luna petrecerilor în familie și a poveștilor la gura șemineului, l-a prins și anul acesta pe Haralambie trist și singur, pierdut în gândurile lui sumbre, privind, fără să vadă, știrile de la televizor. Internetul și televizorul, doar atât i-a mai rămas lui Haralambie. O carte, poate, dar foarte rar.
Are familie mare Haralambie dar nu are chef de nimeni. Odată cu moartea nevestei, s-a dus și cheful lui de viață. Degeaba încercase Sandu, nepotul din partea surorii, să-l ia cu el la pescuit, să stea acolo, la marginea bălți, și să depene amintiri, Haralambie se încăpățâna mereu să rămână închis în gândurile lui negre.
Așa au trecut ultimii trei ani și a venit din nou iarna. Pe vremuri, iarna era anotimpul preferat a lui Haralambie. Ifrimia îl ducea cu forța prin magazine și-l punea să care cadouri pentru toată familia: pulovere, pijamale, șosete, portofele și curele. Avea familie mare Haralambie dar, de când se dusese Ifrimia, nu mai avea chef de nimeni.
Azi e deja decembrie, a trecut și ziua națională a României. Azi a mâncat Haralambie niște fasole cu cârnați aduse de vecina de peste drum, Alexandrina, fata cea mare a inginerului David.
„Om cu influență inginerul ăsta” își spune Haralambie privind grădina neîngrijită din spatele casei. Om cu influență și tare inimos. Îl știa de multă vreme Haralambie, de când se mutase în blocul din fața casei : doar inginerul cu cele trei fete ale lui, căci soția îi murise la nașterea ultimei fete.
Pe Alexandrina o plăcuse Haralambie din prima clipă. Era cu doi ani mai mică decât el și avea părul prins în două cozi lungi și groase. Viața făcuse însă ca Alexandrina să plece din oraș, la studii, și Haralambie să se îndrăgostească de Ifrimia.
Ieri, când o văzuse pe Alexandrina în fața ușii cu crăticioara aburindă în mâini, lui Haralambie îi trecuse un fior prin stomac. Aproape că nu-și mai aducea aminte Haralambie de când nu mai simțise fluturi în stomac. Senzația îl cam scuturase, trezindu-l din hibernarea pe care el singur o instituise. Ce-ar fi dacă viața lui nu se sfârșise odată cu moartea Ifrimiei? Ce-ar fi dacă ar mai exista o nouă șansă?
Azi e deja decembrie și Haralambie privește pe fereastră grădina lăsată in paragină. Oare ce i-ar plăcea Alexandrinei să primească de Crăciun? De unde să știe el ce i-ar plăcea Alexandrinei să primească? Să fie oare o rochie de damă ? Habar nu avea Haralambie. Douăzeci de ani trecuseră de când Alexandrina plecase din oraș, omul se schimbă și-n trei luni, darămite în douăzeci?
Ca să-i vină inspirația, Haralambie deschide net-ul și caută „cadouri femei”. E plin net-ul de idei, uite de exemplu, un pulover de damă. Sau, mai degrabă, un ceas de damă?
Adevărul este că Haralambie habar nu are ce-si dorește Alexandrina să primească de Crăciun. Habar nu are nici măcar dacă Alexandrina împodobește bradul de Crăciun. În definitiv de unde ar putea ști? De trei ani de zile casa i-a devenit lui Haralambie bârlog și internetul călăuză. Dacă n-ar fi fost Internetul, Haralambie ar fi murit de foame. Așa, mai comandă una alta, toate cu livrare la domiciliu.
Cu ochii în ecran, gândurile i se risipesc lui Haralambie în toate direcțiile. Oare ce i s-ar potrivi Alexandrinei? Oare niște cizme de damă? Dacă ar fi după el, ar vedea-o îmbrăcată într-o ținută mai degrabă sport decât elegantă, niște pantaloni strânși pe picior, un pulover gros, de lână, cu guler rulat în jurul gâtului și o greacă cu puf, nu lungă, doar până deasupra genunchilor. Așa ar vedea-o el, dacă ar fi să și-o imagineze.
Și chiar și-a imaginat-o apoi, toată seara și toate zilele care au urmat, a făcut chiar și primul pas, și a invitat-o pe Alexandrina la el, la o vorbă între prieteni, în fața șemineului.
Articol scris pentru Superblog 2020, proba Answear
Metafora buzz-ului 
Un gând despre „Are emoții Haralambie, i-a fost greu să aleagă cadourile”